Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.

Am 32 de ani, studii superioare. Am un copil de doi ani si o luna. Părinții mei nu au fost de acord de la început cu tatăl copilului. Nu au fost de acord nici sa fac acest copil. E drept ca ulterior m au ajutat si s au atașat mult de el. Momentan stau in casa părinților mei. Ca drept urmare trebuie sa dansez după cum îmi canta ei. Nu sunt de acord ca tatăl copilului sa își vadă copilul, au cuvinte pline de… Orice altceva in afara de omenie la adresa lui. Si… M au pus sa aleg. Ori stau in casa lor si nu iau legătură cu tatăl copilului ori uit ca am parinti, sa consider ca au murit. Ca ma vor dezmoșteni. M am saturat sa ma ascund. Sa privez copilul de tatăl lui. Sa… Ma simt la randul meu ca un copilaș de 10 ani. Stiu ca nu e in regula. Dar…

Ma fac sa ma simt vinovata. Stiu ca am o relație toxica cu ei. Știu ca sunt multe probleme ce datează inca din fragedă copilărie. Printre care faptul ca au acceptat sa fiu batuta, certata, apostrofata, de o asa zisa dna profesor ce am avut o din ciclul primar pana in liceu. Si acest fapt m a marcat foarte tare. Ca au acceptat asa ceva. Stiu ca nu dau un exemplu bun copilului prin stagnarea asta. Il vad cum se uita la alți copii cu tatii lor.

Maica mea simte nevoia in permanenta sa mi dea indicații prețioase referitoare la copil. Taica miu… Ca aia nu fac bine… Ca… Efectiv nu mai suport. Parca sunt o marioneta. Moneda este faptul ca ma amenința cu dezmoștenirea, ca nu vor sa mai audă de nepot. Ca nu mi dau obiectele mele. Taica miu se apuca sa facă curat in camera copilului. In contextul in care, atunci când e plecat, eu sunt unica ce se ocupa de curățenie.

Ai mei au divorțat acum 5 ani, recasatorindu se acum 3 ani. Evident. Taica miu i a dat maica mii o scrisoare in care erau scrise intențiile lui. E complicat dar simplu. Si stiu ca puterea e la mine. Si ca dau un exemplu de marioneta copilului. Si ca ii răpesc tatălui lui multe momente. Parca as fi extensia maica mii. Am citit despre sindromul alienării parentale. Si pare a fi…

Problema este ce fac. Renunț la ai mei… De tot. Sau… Renunț la tatăl copilului. Au doar cuvinte urate… Tigan… Si multe altele. Ma simt ca între ciocan si nicovala. Vreau sa plec pe ascuns, fara haine, doar cu actele mele si ale copilului… Sa nu le aud programările negative. Problema este ca… Ei stiu ca sunt influențabila. Toată perioada sarcinii m au bombardat cu… Lăsa l lăsa l lăsa l… Pe tatăl copilului. După ce au încercat sa ma facă sa fac avort. M a dat afara din casă. Asta îmi lipsea însărcinată fiind.

Stiu, in teorie, ca starea mea o transmit copilului. Sunt conștientă. Mi e frică de faptul ca nu voi reuși sa ma descurc in casa tatălui copilului. Ca nu se va acomoda… Ceva sugestii pentru o buna acomodare aveți? Sau tine de starea mea in principal si nu de obiecte?!?

Si cu primul copil, in urma cu 5 ani… Mi au spus ca nu este loc in casa pentru un copil si sa fac avort. Cred ca acesta a fost declick ul. După avort… Pentru ca l am făcut sub anestezie generala, un an, plângeam in fata monitorului, vizualizând filmulete cu avorturi, stăteam pe forumuri ce tratau acest subiect.

Problemele sunt adânci… Ce ma sperie, este faptul când nu sunt in prezenta lor, simt o sfârșeală si neputință. Nu zic ca toate relele sunt din cauza lor. Sau ca eu sunt neprihănită. Dar ma doare cumplit.

Cu tatăl copilului m am cunoscut in urma cu 3 ani aproape. După o luna si jumătate am decis sa avem copilul. El, atunci, nu muncea… Eu de frica si influențată fiind, văzând nemulțumirea alor mei m am întors in luna a opta de sarcina acasă la ai mei. Când spun influențată ma refer la picătura chinezeasca. In fiecare zi aceleași cuvinte.

Cu sora mea… Mai mică cu 7 ani. Au lăsat o sa stea într un apartament al lor. E măritată. Are un copil. Nu e firesc.

Ca am permis sa interfereze cu deciziile mele. Sa se bage într atât încât parca as fi sora copilului meu, nu mama lui. Ce îmi da de gândit. El nu spune mama. Spune doar tata. Ar trebui sa mi dea de gândit cum ca verbalizează ceea ce ii lipsește?!? Si ca e o forma de pedeapsa faptul ca nu spune mama?!? E foarte atașat de bunicii lui, părinții mei.

Nu as vrea sa creez o trauma prin această eliberare a mea. Desi tare mi e mie ca de fapt… Trauma e a mea. Nu a lui. Si ca sa ma "ajute" ei spun ca in prezenta lor nu cârâie, ci doar in prezenta mea. Si multe altele.

Ma simt groaznic. Ca paralizata de indecizia mea. Parca ar sapa sa ma fac sa nu am încredere in mine. In contextul in care parca sunt o mama umbra, tot timpul după el, mi e frica tot timpul sa nu pățească ceva… Doar eu m am trezit de la naștere pana acum. Excepție făcând o singura noapte… In doi ani si o luna. Efectiv m am saturat. As lăsa tot, dar tot. Haine, obiecte, carti, doar sa stiu ca nu il afectez extrem de tare pe copil… Si inca ceva… El nu vine sa caute alinare la mine ci la mama mea. Nefiresc…

Poate părea ca si cum nu mi asum, sau ca nu s conștientă de răspunderea ce o port. Am 32 de ani. Am o profesie, e drept, prost plătită… In Romania. Dar asta înseamnă ca trebuie sa fiu o mini adolescenta perpetua? Prinsa in jocul acesta? Ca sa nu mai spun ca l am trecut pe tatăl copilului in certificatul lui de naștere, fara știrea alor mei, sa nu mai spun ca mi au luat certificatul de naștere. Sa nu mai spun ca maica mea l a luat in spatiu pe ginerele ei, fără știrea lui taica miu. Ca ai mei frați nu vorbesc cu mine. Pentru ca probabil i am făcut de rușine… E un calm si liniște aparenta. Cu pumnul in gura, metaforic spus.

Va mulțumesc pentru răbdare. Crăciun binecuvântat!

povestea ta m-a impresionat si imi pare nespus de rau ca inca nu ai puterea sa faci ceea ce ESTE CLAR ca stii ca este nevoie sa se intample. Ai scris foarte bine si limpede… eu te-am inteles… ai fost mult mai clara ca majoritatea oamenilor. Nu am de gand sa spun decat ca judeci bine si ca poate a venit momentul sa si risti acea suferinta de care iti este teama la ‘rupere’ (de niste parinti, cel putin tata, extrem de toxici!). Sper ca o sa ceri ajutorul si ca o sa te mobilizezi! Succes! http://www.copilul.ro/pentru-mama/sentimente/5-asociatii-si-organizatii-pentru-sustinerea-mamelor-a13072.html

Draga mea, imi pare rau ca treci prin calvarul asta! Dar trebuie sa te inarmezi cu rabdare si putere. Si eu vreau sa scap dintr-o relatie toxica ( relatia cu socrii mei). Ce profesie ai? Inteleg ca nu ai bani pusi deoparte si ca ti-e teama sa o iei de la zero. Trebuie sa faci ceva ca sa scapi de acolo. Copilul tau este mai important si gandeste-te ca daca il cresti alaturi de parintii tai, va fi ca tine cand va ajunge la maturitate. Tatal copilului vrea sa-si asume raspunderea in legatura cu tine si cu copilul? Lucreaza? Sunt niste detalii foarte importante.

Situația descrisă e dificila și înțeleg ca-ti este greu în momentul de fata sa iei o decizie. Cântărești chiar aici avantaje și dezavantaje. Îți recomand sa apelezi la un psihoterapeut pentru sprijin în luarea deciziei, adaptare la ea, oricare ar fi, precum și depășirea situațiilor din trecut. Se poate, caută sprijin și suport și în prieteni, tatăl copilului, dar aminteste-ti ca în cele din urma, e necesar sa înveți chiar tu sa faci fata adversitatilor vieții, iar un terapeut te poate învăța asta.

Picatura chinezeasca… hmm… exista antidot: tehnica discului stricat. Asta se refera in cadrul unei comunicari, nu in afara ei. Imi e greu sa cred ca parintii tai chiar se vor putea tine de cuvant, adica sa rupa orice legatura cu tine, atata vreme cat ei sunt dependenti de "picatura chinezeazca". Mi-e mai usor sa imi imaginez ca te vor putea pedepsi cu usurinta, dezmostenindu-te. Vad ca problema ta e: "la ce renunt": la familia nucleara sau la familia extinsa? Eu vad, insa, una mai personala: responsabilitatea. Nu uita ca aceasta reswponsabilitate este caracteristica adultilor. Dupa cum se vede, te lasi blocata in etapa de copilarie. Se pare ca parintii tai vor sa-si asume responsabilitatea vietii tale. Asta nu e normal; fiecare parsoana e singura responsabila pentru viata ei. este cam greu ca, subit, sa-ti iei viata in propriile maini, fara sa ai niste prerechizite. Poate ca doar cu pasi mici vei reusi, fara sa dai raportul pentru tot ceea ce decizi sa faci. Apoi, e vorba si despre posibilitatile financiare ale tale, de a sustine nevoile unui copil. Dar aici poate contribui tatal lui. Of, of, e tare mult de vorbit, e complicat. Ia-ti aliati puternici (prieteni, specialisti) si incepe sa actionezi. Inactiunea are consecinte mai spectaculoase pe termen lung. Iti doresc muuuulta putere, curaj si tarie!

Cautati-va un psiholog autorizat.

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Va mulțumesc din suflet pentru răspunsurile si sugestiile oferite.

Profesia mea este de profesor. Cel puțin inca. Din cauze de natura financiara. Stiu si conștientizez ca ar trebui sa merg la psihoterapeut. Sa ies din familia mea cea toxica. Si sa nu sufere copilul repercusiuni iremediabile pe termen lung. Realizez ca problema mea rezida din copilărie. Îmi dau seama ca al meu copil e posibil fie sa fie ca mine, rămânând aici, fie sa fie extensia alor mei. Chiar si acum. Maica mea se încăpățânează sa facă program, ca aia nu e bine, ca da copilul sa l culc eu. In contextul in care când taica miu este plecat nu face absolut nimic. Eu venind de la munca fac… Plus ca e perioada de " mica adolescență" a copilului.

M am saturat aa tac. Efectiv. Dar ma gândesc si la ruptura alor mei de copil… Sa nu sufere copilul. Sau de fapt proiectez asupra lui ce simt eu. De aceea va întrebam daca il poate afecta schimbarea domiciliului. Sau daca este un atașament de obiecte. Sau in definitiv e vorba despre ceea ce simt eu si stările mele, ce uneori pendulează.

Chiar astăzi a fost o situație in parculet, in care o fetiță a alergat după tatăl ei, si copilul meu a alergat spre el. După 10 minute, era lângă acel cuplu si zicea "tati…" si fetița a răspuns ca e tati al ei.

Tatăl copilului muncește, actualemente. Vrea sa se implice in viața copilului. De cate ori si a văzut copilul a fost pe ascuns. M am saturat sa tac, sa mi se spună ce sa fac cu copilul, sa mi se facă program ca unui copil de zece ani…

Va mulțumesc mult."

Copiii, la aceasta vârstă, preiau modelele părinților. Învățarea reacțiilor emoționale și comportamentale se face și vicariant, adică, dacă observa, spre exemplu, ca mamei îi e frica de ceva cel mai probabil ca prelua acea frica. În opinia mea, copilul nu e un argument pentru a rămâne, ci pentru a pleca.

Uite cum vrea copilul: spune "tati" barbatilor de pe strada!!! E nevoia lui de tati al lui. Acesta ar fi cea mai puternica motivatie de a pleca. Aveti o familie nucleara destramata, care are posibilitatea de a se lega la loc: toti vreti acest lucru, voi membrii acestei familii. Insa familia extinsa se opune familiei nucleare. Asta-i viata, asta-i natura: familia nucleara primeaza. Familia extinsa se bate cu natura; dar asta e problema membrilor ei; poate ca pana la urma vor intelege ca intr-un razboi cu natura, NATURA e cea care invinge!!! Daca ei au aceasta problema sau daca vor sa duca acest razboi, inseamna ca si-l asuma. Sunt adulti, sunt responsabili de modul in care isi rezolva propriile lor probleme. Inca nu am inteles cum de te simti chiar tu datoare sa le rezolvi problemele aberante de control si dictatura. Doar pentru simplul fapt ca au nevoie de o victima si atunci tu te oferi pentru ca asa vor ei sau doar o victima este cheia bunastarii lor emotionale sau spirituale??? Mai uitat-te o data la ceea ce s-a intamplat cu copilul pe strada, la cum alerga spre acel barbat. In plus spui ca tatal lui vrea sa se implice. Tu vrei viata ta… spui ca te-ai saturat; ce mai astepti? Despartirea de bunici e obstacolul?E cel mai grav lucru din lume? Alti copii au bunici care ii vegheaza din cer, dar acei copii nu-i pot vedea niciodata. Daca vor vrea parintii tai sa se intalneasca cu nepotelul lor adorat, o vor face. Daca nu… e alegerea lor dureroasa pentru copil, dar nu cred ca la fel de dureroasa precum aparentul abandon al tatalui. Copilul poate crede ca tatal lui l-a abandonat pentru ca el e inadecvat intr-un fel. E o dubla suferinta: de abandon si de inadecvare. Asta neste emotii de vinovatie si poate escalada in depresie in toata regula. Apoi sa vezi tu suferinta! Nu cred ca daca iti vei intregi familia nucleara si nepotelul isi va suna bunicii dupa o luna, ei vor refuza sa vorbeasca cu el… ce mai astepti?

, iti multumim pentru ca ai postat un feed-back.