Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am mare nevoie de ajutor, va rog.. Am 17 ani, iar de 8 ani mama mea este plecata in strainatate.. o vad doar pe perioada verii, cat sta acasa. Imi este foarte greu, mereu mi-a fost, dar am preferat sa nu arat lucrul acesta datorita faptului ca stiam de cate este nevoie si stiam ca stand aici nu aveam nicio sansa sa reusim. In ciuda faptului ca aveam doar 9 ani, am luat lucrurile cat se poate de in serios inca de prima data cand mama mea a plecat. Am avut grija de sora mea mai mica, ea avand doar 3 anisori, si am incercat sa-mi fac parintii mandri. Mereu eram prima pe clasa la invatatura si disciplina, mereu eram cu zambetul pe buze, incercand sa par puternica, insa de fiecare data cand cineva ma intreba cat mai sta mami acolo aveam lacrimi in ochi..Simteam ca mi se sfasia sufletul…De cand ma stiu am fost mai rotunjoara, dar cam de pe la varsta cand mama mea a plecat am inceput sa iau in greutate.. Acum realizez ca alimentatia mea era total gresita. Ajunsesem sa cantaresc 80 de kg la 14 ani.. Toti cei din jur considerau greutatea mea excesiva un "handicap" si de cate ori aveau ocazia se distrau pe seama mea..pana intr-un moment, momentul in care am decis ca trebuie sa slabesc(acum 2 ani).Am inceput sa urmez o dieta stricta, iar dupa aproape un an am reusit sa scap de 20 de kilograme, ajungand la greutatea de 60 de kg. Am continuat cu dieta, insa, dupa o perioada relativ scurta am decis sa nu mai fiu asa de stricta. Aici s-au declansat problemele pentru ca de fiecare data cand gust ceva ce nu ar trebui, nu ma pot opri pana nu mananc tot, ba chiar mai mananc si altceva pana cand simt ca nu mai pot sa iau nici macar o inghititura. Dupa masa, apare sentimentul de vinovatie si teama de a nu ma ingrasa la loc, asa ca merg la baie si vomit absolut tot ce am mancat. Problema aceasta se manifesta acum zilnic, nemaiputand sa ma abtin de la absolut nimic. Imi este teama si de aceea va rog din suflet sa ma ajutati macar cu cateva sfaturi…

In primul rand cred ca ar trebui sa discuti mai deschis inclusiv aceste lucruri cu mama ta. In al doilea rand as zice sa mergi pentru inceput la medicul de familie cu care sa discuti cea mai buna optiune pentru tine, fie niste pastile fie sa stai de vorba cu un psihoterapeut.

Cred ca ai ținut mult garda sus și în momentul de față lucrurile au scăpat de sub control. Recomandarea mea este ca în primul rand sa împărtășești părinților problema pentru ca mai apoi sa poți beneficia de tratament adecvat – un psihoterapeut te poate sprijini și asculta, iar împreună puteți depăși problemele cu care te confrunți, învața sa gestionezi mai bine emoțiile, gandurile si comportamentele, sa te accepți și iubești.

Vorbeste cu parintii tai despre asta si mergi la un terapeut. Pare ca situatia te depaseste si este nevoie de un demers terapeutic. Faptul ca mamanci si apoi vomiti nu face bine organismului si este bine sa eviti consecintele acestui comportament.