Copilul meu de aproape 5 ani este in mare parte nemulțumit, trântește și tipa. Nu mă lăsa să gesticulez când vorbesc, daca ii spun să tragă pilota pe el incepe sa plângă că aceea nu este o pilota este o pătură. Inteleg că nu își poate controla furia și frustrările însă nu pricep de unde are atâtea.

Ana Maria Nu ati precizat nimic de sot. El unde e in aceasta ecuatie?

Monica Enescu Din comportamentul descris de dvs eu cred ca el vrea sa aiba control asupra lucrurilor. Si ma intreb pe de o parte, ce s-a intamplat inainte de inceperea acestui comportament si care au fost motivele/ evenimentele care l-au facut pe el sa simta ca nu detine controlul. De obicei aceasta frica de pierdere a controlului poate duce la un comportament de acest gen, tiranic as spune: faci doar ce zic eu, doar ce zic eu este bine, doar eu am dreptate, impunerea in fata altora, lipsa de intelegere si empatie si acuzatii la adresa altora “tu esti rau/ nu ma iubesti” etc.

In primul rand trebuie inteles de ce aceasta nevoie puternica de control. Apoi vazut daca in vreo alta relatie el pierde controlul si ca reactie, face acelasi lucru cu altii. Urmariti care este relatia cu fratele/ sora (ati spus ca aveti doi copii), cu tatal, cu copiii cu care se joaca, la gradinita, cu educatoarea. Pentru ca un copil care are un comportament tiranic, in interior se simte slab. In al doilea rand, eu nu va recomand sa-i cedati cerintelor deoarece acest lucru nu face decat sa intareasca un comportament care desi este o aparare, nu cred ca doriti sa-l accentuati. Eu ca reactie la un astfel de comportament, l-as intreba despre ce simte, daca l-a suparat cineva, i-as spune ca se vede ca e suparat, ca as vrea sa inteleg de ce, daca imi spune sa il las in pace, l-as lasa in pace, daca ar face o criza i-as spune ca astept sa discutam impreuna in momentul in care se calmeaza si apoi as ignora comportamentul. Desigur cu calm, cu rabdare, fara sa tipati la el sau sa va enervati, pur si simplu nu ii acordati atentie si nu incurajati comportamentul. Incurajand comportamentul, incurajati apararea, dar problema de fond nu va iesi astfel la suprafata. Scopul ar fi in principiu, ca copilul sa vorbeasca despre ceea ce simte, nu sa puna in act (acting-out). Cheia este sa preluati dvs controlul, dar nu in sens tiranic, ci cu intelepciune.

Roxana Nourescu Buna ziua! Cred că situatia aceasta are legatura cu mai multe aspecte: diferența dintre temperamentul copilului si al dvs, asteptarile pe care le aveti in legatura cu educatia si cresterea lui si altele. Desigur are de-a face si cu etapa de dezvoltare psihologica in care se afla copilul. La 4 ani nu stie cum sa explice ce simte si nici nu isi poate controla comportamentul. Faptul ca el este iritat tot timpul, mutand de la o situatie la alta aceasta stare, arata ca pe undeva nu primeste ceea ce are nevoie, in sensul de intelegere, acceptare, limite. Cum se poarta oare cand este si tatal? Este fratele mai mare sau cel mic si ce diferenta e intre copii? El are nevoie de dvs, de aceea chiar daca se supara, tot va cauta. In spatele fiecarei “crize” de furie este o nevoie care nu a fost vazuta. Va recomand sa discutati cu un psiholog in legatura cu ce puteti face in asa fel incat sa va fie cat mai bine amandurora. De asemenea, ma gandesc ca puteti gasi multe idei bune în cartile practice de psihologia relației dintre parinti si copii. Ganduri bune!

Carmen Sorici Dupa parerea se pare ca descri crize de tantrum tardiv, de obicei aceste crize debuteaza in jurul varstei de 2 ani, dar nu este o regula, ele dureaza pana la 4-5 ani. Crizele de tantrum apar datorita nevoi copiilor de autonomie combinata cu imaturitatea emotionala cand nu stiu cum sa faca fata refuzurilor si interdictiilor. Aceste crize sunt favorizate de oboseala, foame, supra-stimulare, consum mare de zahar si atunci cand sunt luati pe nepregatite, cand nu li se spune programul mai-nainte . Avand in vedere ca aceste manifestari au loc doar in prezenta parintilor, paradoxal arata ca au o buna legatura cu parintii. In asemena situatii se recomnda calm si fermitate, ii spune-ti copilului ca-l intelegeti dar ca asteptati sa se linisteasca singur, fara luat in brate, fara amenintari sau pedepse, fara multe comentarii de orice fel, fara sa va enervati, asteptati sa-si revina singur. nu este nici o rusine daca o face in public, se mai intampla si nu o luati personal, pot fi prevenite daca urmarim copilul si observam situatiile cand se intampla mai des, in curand se vor diminua si vor dispare. Va urez calm si rabdare!

Carmen Potyesz Buna ziua! Incercati sa nu ii mai acordati atata atentie cand “face crize”, in schimb acordati-i atentie si laudati-l cand face lucruri bune. Referitor la intrebarile dumneavoastra eu cred ca nu este bine sa repetati dupa el asa cum va zice. In acest mod o sa faca din ce in ce mai mult. Dumneavoastra sunteti adultul si trebuie sa impuneti niste limite. Cand spuneti ca faceti ceva tineti-va de cuvant oricat de greu vi se pare. El trebuie sa vada o coerenta in ceea ce faceti. Nu-l santajati (daca faci aia, mergem sau primesti aia) in schimb atunci cand face un lucru bun recompensati-l ( dar doar dupa ce a facut fara sa-i spuneti inainte ca va primi ceva daca face). Cand se loveste sau a patit ceva si plange este normal sa-l luati in brate si sa-l consolati insa daca a facut ceva nepotrivit nu-l luati in brate. Nu-i aratati ca va suparati pe el, trebuie sa fiti calma indiferent de cum se manifesta. Va vrea doar pe dumneavoastra pentru ca probabil cu dumneavoastra “ii merge”, incercati mereu sa-l consolati, sa-i faceti pe plac ca sa nu tipe. El din asta intelege ca prin tipat va poate manipula sa faceti cum vrea el. Afectiunea, iubirea sunt neconditionate, nu-i spuneti ( nu te mai pupa mama daca…). El trebuie sa inteleaga ca e iubit insa exista niste reguli. Cu timpul si aratandu-i calm si fermitate se va linisti. E importanta starea dumneavoastra de spirit. Sa va simtiti calma si in control. Asta il ajuta si pe el sa dobandeasca un control al acestor stari emotionale, sa intelege ca nu e sfarsitul lumii, ca uneori se mai intampla lucruri insa ne putem linisti. Curaj si rabdare!

Terapeuti.ro RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA (pentru Monica Enescu, Roxana Nourescu, Carmen Sorici, Carmen Potyesz ): “Buna ziua
Mulțumesc tuturor pt răspunsuri.

Monica Enescu
Da,așa este doreste să dețină el controlul , dintotdeauna a dorit lucrul acesta . Nu evidențiez nimic înainte de perioada asta, nu au avut loc evenimente sau alte întâmplări . Cum spuneam el mai tot timpul a avut un comportament de genul nu e că și cum până acum a fost altfel și dintr-o dată s a schimbat .
Acum îl simt mai înverșunat pe mine și vreau să înțeleg de ce . Referitor la pierderea controlului, poate fratele lui mai mare să fie una din cauze ,deși de foarte multe ori frate su cedează în jocul lor și i face pe plac doar că jocul să poată continua . Am fost atenta la jocul lor ,piticul se supără des iar cel mare încearcă să aplaneze situația și să îl lase pe cel mic să conducă jocul. La grădiniță nu pot observa ce se întâmplă pt că nu stau acolo . Mai sunt dați în care îmi spune că X sau Y l a lovit și el s a supărat . In schimb am observat că a copiat cate ceva din comportamentul altor copii . Nu cedez cerințelor de genul vreau ciocolata,suc ,etc daca am hotărât deja ce am de făcut chiar daca plânge sau tipa. Niciodată nu am incercat sa ii opresc din plâns atunci când acesta excludea alte cauze decât cele prezentate mai sus ,și cu toate astea continua sa plângă și să tipe . L am întrebat ce îl supără și mi-a spus că eu sunt cea care îl supără , că nu vorbesc corect ,tip și îl cert . A tipa a se înțelege că ridic tonul,dar nu neg faptul că atunci când continua sa tipa și sa plângă repetând continuu sa spun ce vrea el , am tipat să mă fac auzită . Daca ii explic ceva îmi spune că îl cert . Ex : nu mai sari pe scări ( 2 trepte ) pt că te poți rani . Bineînțeles că nu îi convine și îmi Zice : lasă -ma ! Uite vezi ? ,M ai certat !
Tonul meu este calm și cu toate astea nu ii convine sa ii spun nimic .
Eu sunt f expresivă și automat fata își schimbă mimica . Odată m a întrebat de ce îl cert ? Doar că an ridicat din sprâncene a început să tipe că îl cert . Daca îmi cere să îl las așa fac insa el insista cu aceleași chestii din care a început criză și ulterior caută alte motive de criza . Recunosc că nu prea mai am răbdare și normal că încep să mă enervez in momentul in care explic și discut cu el și continuă să tipe sau să mă întrebe același lucru de 20 ori .

Dna Roxana Nourescu ,este fratele mai mic iar diferența între ei este de 3 ani și jumătate . Cu tatăl se poarta la fel ,doar că el petrece mai puțin timp cu el fata de mine. Se supără la fel de rapid și îi spune sa îl lase sau că nu mai vorbeste cu el pt ca l a supărat . Va mulțumesc pt recomandări . Carmen Sorici _ discutăm mereu ce urmează să facem și cu toate astea uneori nu ii convine. Exclus perioadele care le ați precizat pt că de multe ori nu tine de ele . Dimineața de ex nu dorește să se dea jos din pat pt a se pregăti să plecam la grădiniță și în fiecare dimineață îmi ia cel puțin. 30 min să îl cobor din pat. Am incercat diverse variante și nu funcționează nimic. Am avut reușite de 2-3 ori . De obicei ii vorbesc calm , îl gâdil, mă joc cu el , îl iau în brațe și cu toate astea îmi spune că nu vrea sa se trezească că îi este somn și să îl las să doarmă. Bineînțeles că urmează replica ” ești rău ” . Îl asigur că îl iubesc mereu însă nu sunt de acord cu comportamentul pe care îl adoptă . Legat de luat în brațe , in multe crize îmi cere sa îl iau ,nu știu cum să mai procedez. De obicei nu îl iau însă au fost momente când l am luat și criza s a diminuat .
Carmen Potyesz -am încearcat sa nu ii mai acord atenție când are crize însă uneori este imposibil pt că sunt situații în care tb sa intervin din diverse motive . Nu vă imaginați că mă rog de el să înceteze să mai plângă sau să tipe. Dintotdeauna l am lăsat să plângă și să tipe și deși a văzut că nu obține nimic tot continua. In unele chestii tv asta a dat roade . Când am spus că fac ceva m am ținut de cuvânt . Nu apelez la șantaj ,deși au fost situații când s a apelat și la treabă asta , de ex mami primesc ceva dulce ? Da , după ce mănânci tot.! Se consideră șantaj?
Frate și îi mai zice ,daca te joci îți dau ceva .
Știu că nu ar tb sa ii arat ca sunt supărată însă e foarte greu . “.

Olimpia Ciocea Va recomand cartea,, Cum sa crești copii fericiti “de Rudolf Dreikurs

Soare Fericire Daca acest comportament al baietelului a aparut ca o schimbare brusca, parerea mea este ca ceva anume, o intamplare sau chiar ceva care a vizionat la tv sau poate chiar o discutie/dialog intre persoane la care a asistat, oricum un factor declansator in care nu este obligatoriu ca el sa fi fost implicat, putea fi ca un observator ce a preluat informatia la nivelul lui de perceptie, a existat. Este foarte importat sa aflati acum, ce simte, ce s-a intamplat, ce anume il face sa fie asa. Ajutati-l si ajutati-va, mergand la psihoterapie pentru copii! Este foarte important ! Succes!