Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt intr-un impas, am gresit si nu stiu cum sa procedez in continuare.

Sunt o persoana educata, o mama buna, o sotie de 5 ani. Nu stiu ce fel de sotie. Eu am incercat sa fiu una buna.
De cand avem copilul (dar nu este o scuza)…suntem mai mult parinti si mai putin iubiti, prieteni, confidenti. Ne-am neglijat unul pe celalalt. Si chiar pe noi insine.

Am un sot bun, un copil minunat…dar acum o luna de zile mi-am inselat sotul. Prima data, o singura data.
Am fost o saptamana in delegatie si intr-una din seri am fost cu un barbat.

M-am simtit flatata, atrasa de vorbe lingusitoare, de niste minciuni de moment. Si de curiozitatea de a vedea…poate..cum e sa fii cu un alt barbat.
Sexul in sine nu a insemnat nimic. Nu am facut lucruri spectaculoase(cum isi imagineaza sotul meu), nu m-am simtit mai bine decat cu sotul meu.
Din contra…m-am simtit ciudat. Acum ma simt chiar..folosita.

A doua zi sotul meu a aflat- asa a vrut Dumnezeu si poate ca este mai bine.
Sotul meu m-a asteptat cu bratele deschise la aeroport…dar cu inima bucatele.
A trecut o luna din acea zi. Cu alti ochi, cu alta gandire…parca mai lucida…vad altfel lumea.
Am gresit enorm. Stiu asta si regret. Nu am castigat nimic. Doar multa durere pentru mine si sotul meu.
De atunci…sotul meu face totul sa fim ok. Sa ma simt iubita si apreciata. Dar nu este zi in care sa nu vorbim despre asta.
Eu am uitat ziua aia. Cu lacrimi, mangaieri, regrete…iubire…chiar nu mai vreau sa stiu vreodata ca a existat.
Insa vad zilnic durerea sotului meu si nu stiu ce sa fac. Ma doare sa-l vad ca il doare. Se simte inferior desi nu e. Se gandeste daca o sa il mai insel. Nu as mai face-o insa niciodata.
Ma intreaba detalii despre acea noapte si nu crede ce ii spun.
Imi cere explicatii..dar nu pot sa-i ofer multe..pentru ca nici eu nu stiu de ce am gresit exact.

Vreau sa putem trece peste asta. Il iubesc din tot sufletul, il iubesc mai mult acum cand vad cat ma iubeste indiferent de orice si cat de frumos poate fi.
Cum fac insa sa ii atenuez durerea sa o iau eu? Sa ii sterg lacrimile? Sa ii arat ca nu as mai face asa ceva niciodata?

Este important că, în ciuda actului de infidelitate, ambii vă doriţi rezolvarea problemei. Începeţi un demers terapeutic în cuplu şi exploraţi care au fost factorii care au precipitat comportamentul dvs., dar şi ce puteţi face pentru a vă repara relaţia. Vă recomand cu căldură să vizionaţi următorul filmuleţ https://www.ted.com/talks/esther_perel_rethinking_infidelity_a_talk_for_anyone_who_has_ever_loved?language=ro

nu cred ca aveti cum sa ‘ii luati durerea’… este a lui si el trebuie sa invete cum sa si-o gestioneze. Puteti fi din nou alaturi unul fata de celalalt dar se pare ca undeva ceva ‘s-a stricat’ si va recomand terapie de cuplu… relatia trebuie recladita si pt asta este nevoie de ajutor… o vreme. Se poate, succes!

Terapie de cuplu…doar cu ajutorul unui specialist, veti depasi aceasta situatie. Insa..va pot spune, ca atunci cand in cuplu apar probleme, derapaje, nu este doar acela care insala, vinovat… Daca erati multumita in ambele roluri, cel parental, ok dar si cel marital, de sotie, de femeie..l.ati mai fi vazut/ acceptat pe acel barbat..?!? Spuneti ca acum, dupa ce a aflat, sotul este atent, afectuos.. insa ne.ati prezentat relatia dintre dvs ca fiind mai mult parinti, decat soti, adica nu era la fel de apropiat de dvs si interesat de nevoile dvs..Mai mult, spuneti ca acum sufera..desigur, e normal, e ca o pierdere, insa uneori, lucrurile nu sunt asa cum par. Pt ca, faptul ca va intreaba zilnic despre acel lucru, va face SIGUR, pe dvs sa suferiti, dar mai ales sa va simtiti vinovata.. Nu incurajez ce ati facut, insa nici nu doresc sa traiti cu credinta ca sunteti nedemna, si sa va impovarati sufletul si viata purtand stigmatul unei nopti ratacite, pierzand tot ceea ce ati creat, iingrijit, oferit in casnicia dvs . E gresit si doar prelungeste nefericirea. Clarificati. ** daca doriti sa ma intrebati ceva, o puteti face prin mesaj privat

Doamna, iesiti din postura de victima! Continuand asa, nu faceti decat sa va subminati singura…s-a intamplat si gata…ati discutat despre asta, ca doi adulti responsabili si acum puneti punct. Vorbiti-i hotarat o data pentru totdeauna si lamuriti lucrurile…astfel veti fi nefericita toata viata..si aceasta “nefericire” o veti plati prin boala. Deci: Fiti Femeie cu Demnitate si Curaj!