Am venit in Germania sa ma fac independenta. Acum 1 an mama a fost diagnosticata cu cancer la san. Tata a avut grija de mama in acea perioada. Mama a inceput sa se enerveze foarte repede, ia totul la suflet, plange repede, ii este frica repede de orice si pune mereu raul in fata. Tata a reinceput sa bea. Sunt foarte suparata ca nu se gandeste ca ma va lasa singura daca se va intampla ceva cu vreunul dintre ei.
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”: www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna,
Sunt singura la parinti,am 31 de ani si am venit in Germania sa ma fac independenta. Am afacerea mea si mai lucrez 4 ore part-time la un cabinet de avocatura. Am avut o copilarie normala, fara lipsuri, stam cat de cat bine financiar. Acum 1 an mama a fost diagnosticata cu cancer la san. Chiar daca e un cancer agresiv, a fost operata, taiata ambele sani si s-au vindecat ranile de pe corp. Eu ii am doar pe ai mei.Tata a avut grija de mama in acea perioada, deoarece eu sunt in Germania.Mama nu a dorit sa afle nimeni despre situatie, nici rude, nici prieteni, deci a trebuit sa ne ascundem. Ea a devenit foarte constiincioasa cu mancarea, si are un lifestyle sanatos, vegan si se simte bine ca si la sanatate. Insa in interiorul ei totul sta altfel. Si mi-a zis ca se enerveaza foarte repede, ia totul la suflet,plange repede,ii este frica repede de orice si pune mereu raul in fata, incat ca ne afecteaza foarte rau si pe mine si pe tata, care saracul incearca sa fie puternic, insa si el mi-a zis ce are pe suflet, ca ii este greu cu temperamentele acestea schimbatoare. Ma doare mult ca nu ii pot ajuta cumva mai mult.Eu stau cu frica mereu ca poate voi avea si eu cancer, avand in vedere ca ambele surori din partea lui mama au avut cancer, una a supravietuit si alta a murit. Vreau neaparat sa o ajut pe mama sa isi revina psihic,probabil si citostaticele au jucat un rol in schimbarea starii psihice.Parintii mei au 65 de ani.Sunt deschisi la schimbare, mama mai mult decat tata.Ma simt foarte vinovata ca sunt aici,chiar daca aici imi este bine, parintii mei raman singuri, si simt o mare responsabilitate pentru ei.Nu imi doresc sa ma intorc in tara, si ma macina vinovatia din cauza ca poate daca as fi acolo i-as ridica moralul mai mult.Ma gandeam sa ii caut la mama un psiholog online cu cine sa vorbeasca prin skype, sa o ajute sa se intareasca, insa o astfel de terapie probabil e foarte scumpa sau poate nici nu ar ajuta.Mi-e frica si pentru tata care din cand in cand mai bea (inainte bause mult, acum s-a lasat pentru ca medicul i-a zis ca daca mai bea mult rinichii lui nu vor mai rezista). Insa acum a inceput usor usor sa inceapa din nou,nu mult dar se observa putin. Sunt foarte suparata ca nu se gandeste ca ma va lasa singura daca se va intampla ceva indiferent cu care dintre ei sau Doamne fereste cu amandoi. Ce pot sa fac?