Mesaj:
Problema mea a inceput acum cativa ani, si de un an lucrurile se agraveaza. Ma confrunt cu imposibilitatea de a ma mai odihni atat pe timpul noptii cat si al zilei, nu reusec sa dorm iar in timpul zilei cat si noaptea resimt o ingrijorare permanenta. Sunt permanent ingrijorata cu privire la starea de sanatate a familiei si ceea ce m-a ingrijorat e ca permanemt sunt preocipata si de starea de bine a persoanelor pe care nunle cunosc dar de care aflu ca auno problema. In urma cu un an de zile in urma unui infarct bunica mea a murit, pentru mine ea reprezenta un echilibru, cu ea reuseam sa ma descar psihic de ceea ce ma preocupa primeam sfaturi, si in ziua decesului am fost langa ea. Desimam reusit sa imi mentin calmul si sa incerc sa accept situatia , noaptea am avut deseori atacuri de panica si permanant simt parca presenta mortii, sunt ingrijorata daca dorm cu cineva sa nu moara sa nu ii fie rau. PArintii si fratele meu locuiesc in afara tarii, fapt ce determina pemtru kine o ingrijorare excesiva, imi este frica sa nu pateasca ceva, si am devenit dupa parerea mea deja paranoica si imi raman intiparite in memorie tot felul de fraze din discutiile,pe care le,port cu ei , imi fac scenarii cu ce ar putea pati rau. In clipa de fata nu reusesc sa ma mai controlez si sut constienta ca am nevoie cred de ajutorul ujui medic, pentru ca am perioade in care nu ma odihnesc si urasc noaptea pt ca imi e teama de ceea ce as mai putea gandi.O perioada am reusit sa ma mai calmez cititnd rugaciuni si gasindu mi linistea astfel ,insa ceea ce ma ingrijoreaza e ca de mI bine de jumatate de an nu mai reusesc sa imi gasesc concentrarea de a mak citi rugaciuni si de a ma ami ruga pentru ca si in acele komente mintea mea lucreaza si se ingrijoreaz si isi inchipuie tot felul de scenarii cu sfarsit dureros.permansnt imi e frica sa ju mai pierd pe cineva drag. AS dori sa aflu parerea dumneavostra sa stiu catre ce trebuie sa ma indrept pana cand lucrurile sa nu se agraveze. Am 26 ani, numele meu e Simona.

Orice pierdere este integrata diferit de fiecare persoana. Va recomand sa apelati la un terapeut cu care sa dscutati toate aceste aspecte.

din ce descrieti pare sa fie vorba despre o tulburare anxioasa cu atacuri de panica… care, la acest stadiu, ar fi indicat sa o tratati medicamentos (psihiatru) insotit de psihoterapie pt a putea lamuri ce se intampla in dvs. Se poate, succes!

ai identificat foarte bine evenimentul cheie care a declansat starea ta, insomniile, gandurile disfunctionale. Sunt mai multe aspecte implicate aici. In primul rand, nu stiu cum ai trait starea de doliu in urma pierderii unei persoane atat de dragi. Acest lucru poate influenta tot ceea ce traiesti si simti acum. Este foarte important ceea ce tu gandesti despre viata, moarte. Cum se raporteaza ceilalti, apropiati, prieteni, familie la ceea ce resimti tu? Cred ca cel mai indicat ar fi sa gasesti un terapeut in care sa ai incredere si sa pornesti intr-un demers care sa te ajute sa treci peste toate acestea.