Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua,
Va rugam sa ne ajutati in privinta copilului nostru.Este fetita, are 13 ani si este in clasa a VI-a. Este un copil linistit, retras nu prea vorbaret.
Este o fire foarte timida, la ore mai ales cand este ascultata la lectii se pierde mereu imi spune ca uita tot ce invata.
I-am explicat ca trebuie sa aiba incredere in ea si daca simte ca ii e teama cand e la raspuns in fata profesorului trebuie sa se relaxeze, indiferent de nota trebuie doar sa explice ceea ce ea stie.Despre scoala in fiecare zi cand o intrebam cum a decurs ziua ne spune ca nimic nou..Uita sa isi noteze cateodata temele sau ce are de facut sau de adus. Daca o rugam sa mearga sa cumpere o paine, ea nu vrea ii este teama. Oluam impreuna, dar refuza.
Ca orice copil adora jocurile pe telefon si pe calculator.Daca ar sta toata ziua in fata lui cred ca ar fi minunat. De fiecare data cand este oprita de la calculator sau telefon spunandu-i-se frumos ca e suficient si ca e timpul pentru teme sau ca isi strica ochii, comenteaza mereu si spune sa o mai lasam ca toti copiii de varsta ei stau pe telefon sau pe calculator.Gresim noi? E normal sa stea toata ziua cu telefonul in mana? Atunci cand are teme grele, teste de evaluare sau teze nu vrea sub nici o forma sa invete din timp.Cu toate ca are sprijin fiind ambii parinti si bunici cadre didactice. Mereu ne spune sa o lasam in pace. Tatal ei e mult mai transant insa. Ii spune o data iar daca nu intelege el ii confisca telefonul sau ii interzice laptopul o zi sau doua. In acel moment incepe plansul o ora, doua, trei…apoi se linisteste si nu ne mai vorbeste. Eu, mama, merg mereu la ea si ii explic ca o iubim si ii vrem binele, ca ea e sufletul nostru, dar parca nu ne intelege..Poate noi procedam gresit..De o jumatate de an i-au aparut problemele de…domnisoara si atunci incep din nou crizele de plans . Pur si simplu stim ca e perioada ei cand o vedem plangand.I-am explicat ca nu e nimic grav,ca e normal ,ca e trecator si ca e adevarat incomod dar ca va trece.In zadar insa ..ea plange mereu.Spune ca vrea sa fie copil asa cum era mica..daca ii spun ca e domnisoara si ea,spune ca nu vrea acest lucru. De ce tot mare,mare. Prietene are putine, cateva colege dar cu care nu prea sta decat la scoala.
O luam in concedii dar se plictiseste,vrea acasa cu pasarile din gradina noastra cateva rate si gaini,iar daca vrem sa ne jucam cu ea ne spune ca nu acum. Daca are totusi buna dispozitie vine sa ne jucam jocuri cu zaruri.
In restul timpului liber deseneaza tot felul de pasari si animale.In vizita intra in joaca cu cativa copii dar foarte greu. In casa nu ajuta din proprie initiativa..e putin lenesa.Si la curatenie se lasa cu plans.Pentru bunica insa e altfel. Cu ea doarme in camera de maruntica, dar bunica nu ii spune prea multe. La ea nu plange caci nu ii cere nimic greu. Bunica o lasa pe calculator si pe telefon, bunica ii gateste mancarea preferata. I-am explicat bunicii(mama mea) ca ar trebui sa o puna la treburile zilnice si pe ea. Bunica o roaga, o roaga, o roaga si ..in cele din urma cu greu se lasa induplecata dar foarte rar. Pentru bunica fiica noastra e… citez “lumina diminetilor”.Decat sa planga sa-i rupa sufletul, mai bine nu ii mai dam sarcini. Cand facem curatenie in dulap o ajut ii explic dar ea face mereu cum intelege ea curatenia.
Mentionez ca de jumatate de an sotul meu a fost diagnosticat cu cancer si am fost plecati ceva timp si eu si sotul meu pentru tratamente. Pe fiica noastra nu a afectat-o vizibil acesta boala a tatalui ei,ea ne spunea mereu ca va fi bine. Si ne-am bucurat ca e optimista.Nici nu ne-am dorit sa se implice sufleteste. Dar totusi de vorbit nu prea ne-a vorbit telefonic cat timp eram plecati pt. tratament.Cat timp avea calculator, telefon era…bine pentru ea.
Va rugam sa ne spuneti sfatul d-voastra.Cum sa procedam corect.
Va multumim!

(1 week ago)