Terapeuți și terapii din România
Login
Întreabă psihologul online
Susținem
RECOMANDĂM
Masti de protectie Dr Fashion
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
De la nasterea bebelusului meu cea mai mare provocare a fost sa ma inteleg cu sotul meu. Nu si-a schimbat deloc stilul de viata. Are program de sala de 3 ori pe saptamana si program cu prietenii lui.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:De la nasterea bebelusului meu de 9 luni, cea mai mare provocare a fost sa ma inteleg cu sotul meu. In timp ce s-a instalat rutina in viata mea si cuprinde activitati legate de copil si casnice , el parca nu si-a schimbat deloc stilul de viata. Are program de sala de 3 ori pe sapt seara si pe langa acestea isi mai face program si cu prietenii lui. Avem certuri dese pe marginea timpului petrecut in familie, insa cumva el nu vede ca noi avem o problema ci ca eu am o problema cu faptul ca el are mai multa libertate ca mine si ca are nevoi sociale pe care si le implineste….am avut mai multe discutii pe seama nevoii de a petrece mai mult timp impreuna cu mine dupa ce adoarme bebe, de a fi mai conectat si mai prezent insa toate s-au transformat in certuri si eforturi…si o distanta si raceala mai mare. Certurile au devenit groaznice si manifestarile de-a dreptul iesite din comun: tzipa, injura, ma jigneste. Cand ii explic ca nu e sanatoasa atitudinea si comportamentul lui, imi spune ca e o reactie la faptul ca-l bat la cap si ca nu tac. Eu imi pun problema separarii pentru ca ma lovesc de un zid cand incerc sa vorbesc cu el si gestioneaza f urat conflictele retrangandu-se si necomunicand cu mine, facand exact ceea ce stie ca m-a deranjat initial….Eu stiu ca e masculul alfa care urla sa se manifeste in el dar nu stiu cum as putea sa fac sa aprecieze mai mult timpul petrecut in 2 si sa vada si el necesitatea lui.
|
||
|
|
|||
|
|
incercati ce simtiti ca trebuie sa se intample. Stiti cel mai bine care sunt solutiile. Daca el nu vrea sa isi asume rolul de tata si sot… efectele nu pot fi ignorate. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Din pacate acest tip de comportament este o fuga sau o spaima de a se confrunta cu faptul ca este tata, dar asta nu-l absolva de acest statut. Probabil, semnalele au fost de mai mult timp in sensul acesta, poate nu a existat nici inainte comunicare intre voi sau accptul amandorura de a avea un copil si acesta este modul in care “te pedepseste”. Nu lasati lucurile la intamplare si nu credeti in magia ca ele se vor aranja de la sine. De cele mai multe ori, suprasolicitarea ta ca mama de bebelus, de sotie neglijata, lipsa comunicarii si a timpului petrecut impreuna isi vor pune amprenta asupra ingrijirii copilului si a sanatatii tale, dar va crea si prapastii pe care nu veti reusi sa le gestionati. Incercati printr-o modalitate pe care o intuiti, capatai-i atentia si aveti o discutie matura si clara cu el. Iti sugerez ca ceea ce vrei sa-i spui sa-ti scrii inainte pe o hartie, ca sa nu uiti si sa omiti vreun aspect care te apasa, apoi de comun acord, apelati la o terapie de cuplu.
|
||
|
|
|||
|
|
Va recomand sa aplelati la un psihoterapeut de cuplu si familie. Din pacate relatia voastra nu a progresat odata cu venirea bebelusului pe lume ci a stagnat. Va trebui sa va adaptati la o noua etapa de viata: cea de proaspeti parinti cu un copil mic. Copilul are nevoie atat de mama cat si de tata in viata lui. Numai bine.
|
||
|
|
|||
|
|
Astfel de situații pot apărea într-un cuplu odată cu nașterea unui copil, important e cum sunt gestionate astfel încât relația sa nu se destrăme. Din ceea ce ați descris, pare ca dvs. Încercați sa gestionați situația, iar soțul nu e deschis. Poate ca, având o atitudine prin care acesta sa nu se simtă acuzat (atunci când suntem acuzați tindem sa contraatacam), veți reuși sa recreați uniunea pe care ați avut-o înainte de venirea copilului. Poate însă un demers terapeutic de cuplu, ar fi util, așa cum s-a menționat. Dacă soțul nu e de acord cu aceasta idee, încercați dvs. să faceți ceea ce tine de dvs. pentru a repara relație – efortul va fi mai mare. Pana atunci va propun următoarea carte ca lectura http://www.ascred.ro/magazin/item.asp?id=105
|
||
|
|
|||
|
|
Majoritatea bărbaților au acest gen de probleme, insa daca o femeie se considera inteligenta, intelege aceste nevoi puierile ale bărbaților pentru ca, pana la urma, sub acea masca de putere si duritate se ascunde un copil caruia ii place sa se joace, care e speriat și pe care il copleșesc chiar si cele mai mici probleme.Voi femeile sunteti mult mai puternice si de aceea ar fi ideal sa va folositi doar de ceea ce barbatul vostru poate sa faca, fara alte pretentii, pentru ca tot voi ramaneti dezamagite.Apreciaza ca are acest gen de obiceiuri si ca nu are altele mai grave care pot prejudicia din toate punctele de vedere familia.
|
||
|
|
|||
|
|
Aa, am uitat sa menționez, intr-o societate evoluata un mascul alfa nu tipa niciodata, deci nu ai o imagine buna despre ceea ce inseamna un astfel de lucru.El este doar speriat, pentru ca nu s-a acomodat foarte repede cu ideea ca are un camin, ca e cap de familie si ca trebuie sa traga corabia,pur si simplu se simte coplesit, si cauta portite de evadare.Este foarte important ca tu sa te concentrezi pe ale tale si sa nu fi parte din problema lui.Fii tu responsabila, inteleapta cat si pentru el, pentru ca nu esti singura care experimenteaza aceste lucruri la inceputul vietii de familie.
|
||
|
|
|||
|
|
Pentru astfel de cazuri poate ca programarea orelor petrecute cu copilul ar putea sa fie o solutie
|
||
S-ar putea să te intereseze și:
Fata mea de 13 ani nu mai asculta deloc, o duc la scoala si ea pleaca, are nopti cand nu vine acasa. Este in risc de exmatriculare, fumeaza, s-a taiat pe antebrat. Dar este un copil inteligent, foarte matura in gandire, studiaza vioara si face lupte pentru autoaparare.
6 raspunsuri
Am fost crescut de un tata narcisist. Imi doresc sa nu il mai vad niciodata, dar ma simt vinovat si pana la urma tot ajungem sa ne vedem.
Am 50 de ani si o relatie cu un barbat intalnit pe o retea de socializare; lucrurile merg bine intre noi si, totusi, nu formam un cuplu in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca el si-a iubit foarte mult sotia de care a divortat acum 10 ani si nu poate trece peste asta.
Sotul meu este de o alta origine si nu stau in Romania. A avut o relatie cu o fata pe care o aveam in casa, ma bate in fata copiilor, in momentul de fata am coastele rupte. Mi-a zis sa plec fara copii, ca sunt ai lui.
1 raspunsuri
Sunt o fata de 22 ani, locuiesc in Italia și sunt intr-o relație cu un băiat italian de doi ani. Ne înțelegem de minune, gătim, ma intelege, ma asculta…, dar se droghează destul de des.
DISCLAIMER: Terapeuti.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru informatiile si pozele postate pe acest site de catre terapeuti si utilizatori. Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare! Nu puneti intrebari despre afectiuni care necesita o examinare medicala!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.