Mesaj:
Buna ziua. am un fel de problema si probabil va va suna ciudat sau depinde cum veti percepe ceea ce va voi spune.
Viata mea nu este cat se poate de usoara. Am multe pe cap, cum ar fi: teme,proiecte,teste,ascultari,etc. Iar eu ma stresez din orice. De ssemenea ma enervez si din cele mai marunte lucruri. Probabil fin cauza stresului mi.au aparut si niste pete pe piele-dermatita psoriazis. Dar ma abat de la subiect.
Cand citesc, ma simt bine. Ma simt ca fiind o alta persoana. Relaxata. Dar in tensiune cand ceva rau se intampla. IAr cum eu nu am chiar o mare satisfactie la viata, traiesc prin personajele acelea. practic, simt ceea ce simt ele. Si daca ele sunt afectate, atunci eu ma voi simti cu mult mai rau. Vara trecuta am fost in delresie din cauza ca eram geloasa pe lumea lor atat de fascinanta plina de aventuri si de suspans. Cu fictiunile frumos construite de creativii autori. Dar daca finalul nu este prea fericit,ma afecteaza. Problema ,ste ca mu stiu de ce ma simt atat de afectata oe tema asta. De cw ma afecteaza atat de tare atunci cand personajele sunt triste? De ce nu ignor asta. Stiu ca povestile acelea sunt inventate. Nu exista. dar pur si simplu nu pot sa nu ma simt distrusa atunci cabd finalul este trist.
Ma simt foarte neinteleasa. Nimanui nu am spus vreodata ce ma roade, ce ma apasa. Atunci cand am fost in depresie se fi putur sa spun niste borbe din cauza supararii si a tristetii. Dar am incercay sa imi ascund supararea. Nu am vrut ca ei sa stie. Pebtru ca nu m.ar fi inteles. Si stiu asta! Nu ma simt apreciata pentru ceea ce fac. Simt ca am prea multe pe cap din lartea scolii si daca ma vait singurele raspunsuri pe care le lrimesc sunt: “dar invata. ca altcev.n.ai de facut” sau “ce te vaiti atat? Cum ar fi daca ne.am vaita cu totii?”la scoala tot ce fac este sa incerc sa imi ascund sentimentele. Unii colegi imi spun ca eman incredere si ca sunt luternica. adevarul este ca eu incerc sa.i ajut oe ceilalti. Pe toti. inceec sa.i incurajez mereu indiferent de situatie. incerc sa.i fac sa se simta bine. Dar pe mine cine ma ajuta? Nu stiu cum reusesc sa.i ajut pe ceilalti , tocmai atunci cand nici macar pe mine,propria peesoana,nu ma pot aiuta. Ma intristez din orice. Saptamani in sir cand sunr acasa nu scot mai mult de 20 de cuvinte diar pentru ca finalul unei carti m.a ibtristat. Uneori nici macar eu nu ma inteleg.
Mai am si momente cand ma intreb: Oare pe mine ma intelege cineva? Oare ma apreciaza cu adevarat cineva ? Oare ii pasa cuiva cu adevarat de mine?

ce am inteles eu este ca te retras in lumea cartilor, aparent atat de mare a fost transferul incat pt afectivitatea ta a devenit ceva normal… ceva propriu, de unde si reactiile puternice. In ceea ce priveste nevoia ta de a fi inteleasa, daca nu ai contact cu cineva care sa te asculte si care este capabil sa fie langa si cu tine, atunci o sa fie dificil. Ai putea incepe prin a discuta cu un psihoterapeut, care iti poate si lamuri unele lucruri din tine, sau din afara. Se poate, curaj si succes!