Mesaj:
Suntem parinti pensionari. Avem un fiu de 26 ani . Am crescut un copil atipic tinerilor de astazi, extreme de serios, cu mult bun simt, educat, care ne-a adus foarte multe satisfactii si bucurii in viata. Are un job, asa cum si-a dorit din adolescenta, la o societate numarul unu in lume, in domeniu, in afara tarii. Si nu pentru ca este “puiul mamei” va pot spune ca este un barbat bine, frumos si charmant.Am avea toate motivele sa punem ca suntem niste parinti fericiti si mandri de copilul nostru. Acum 3 ani a cunoscut o fata (a 2-a relatie). El era incantat, dar cand ne-a prezentat-o si noua am fost socati si asta pentru ca desi fata avea trasaturi frumoase, desteapta, era foarte grasa si deformata avand un bazin f. mare si picioare f. groase si strambe, cum nu am mai vazut pana acum, mai ales la o fata de 27 ani. Pentru ca noi am fost de-a dreptul revoltati pt. alegerea facuta, nu ne-am putut abtine sa-i spunem punctul nostru de vedere si chiar intr-o maniera destul de dura. Ce a urmat ? Supararea lui profunda, distantarea fata de noi, ei au ramas impreuna, insa la initiativa fiului meu au tinut impreuna o dieta, cu oarecare rezultate. De dragul fiului meu am incercat (doar eu, sotul nu)sa par a accepta relatia. De 2 ani fiul meu e plecat din tara, iar ea a ramas in apartamentul fiului meu unde déjà stateau impreuna. Problema este ca in urmatorul timp s-a ingrasat din nou ajungand la forma care era. Toate rudele, prietenii, cunostintele dezabroba aceasta legatura spunand ca e pacat de fiul meu si ca el merita tot ce-i mai bun. Culmea este ca ea nici nu mai face nimic pt. a-si schimba aspectul fizic, o sala, o dieta, o operatie… Speranta mea a fost ca plecand din tara, aceasta relatie sa se rupa, insa din pacate fiul meu este foarte ocupat cu studiul si cu serviciul iar ea face orice sa nu-l piarda. El vine in tara de 3 ori pe an si relatia continua ca si cum nu ar fi despartiti. Ma tem f. tare ca el care este f. preocupat de cariera, de studiu confunda fericirea cu tihna, lucru pe care chiar i l-am spus. Acum, mi-a spus intr-o discutie ca “si ea este familia mea” lucru care m-a socat si m-a facut sa cred ca decizia lui finala este luata in relatia cu ea. Noi, parintii nu putem sa acceptam, sa ne impacam cu aceasta relatie sub nicio forma. Marea noastra dilema este daca sa avem o discutie cu el sa-i spunem nemultumirea noastra atat cu aspectul fizic dar si altele, inainte de a lua o decizie. Ma tot gandesc daca lui ii place, sa o ia, dar oare ce copii va face, grasi si cu defecte, cum se va face ea dupa o nastere…Ma tem ca el f.prins de serviciu si studiu nu mai vede realitatea, s-a calat pe aceasta relatie si gata. Sunt atatea femei frumoase, destepte si de calitate ! Nu ne vine sa credem ca nu vede realitatea de langa el!!Toate astea nu-mi dau liniste, nu mai dorm noptile.Ce este de facut? Sa purtam o discutie cu el sau nu? Ce putem pierde dar si ce putem castiga? Daca nu-i vorbesc acum ma te
m ca o sa regret toata viata ca nu am incercat sa-i deschid ochii. Daca ii vorbesc si-l mahnesc f. tare, il voi indeparta. In plus are de sustinut niste examene dificile. Daca in cele din urma va fi tot cu ea ne va purta ranchiuna poate toata viata ? Noi 3 am avut o relatie de familie excelenta. Ce se va intampla cu ea? Va rog din suflet, pe baza experientei pe care o aveti, dati-mi va rog o parere, un sfat. Va multumesc!

nu are rost sa discut partea apectului fizic care primeaza pt Dvs., insa ce va pot recomanda este sa fiti cat mai sinceri cu fiul Dvs. chiar daca nu sunteti siguri de ce efect v-a avea acea sinceritate. Ganditi-va ca daca nu facem nimic, atunci (tacit) suntem de acord… cu oricare ar fi subiectul. Este suficient de mare incat sa ia singur decizii si sa judece actiunile sale. Cel mai important este sa isi termine studiile, din cate inteleg, restul cade pe planul secundar. Puteti chiar sa mergeti toti 3 sa discutati cu un psihoterapeut de familie, macar o data, pt a putea avea un teren neutru si un ‘moderator’ al acestei situatii dificile. Succes!

Cred ca nu ve ti lua in considerare parerea mea dar nu m am putut abtine sa nu o spun mai ales ca si fiica mea are 25 ani si oricand ne putem confrunta cu o situatie similara.Avand in vedere ca relatia a ajuns destul de departe puteti lua in considerare si varianta de a va apropia de fata respectiva cu intentia de a o covinge sa faca o operatie.E clar ca altceva nu o poare ajuta dupa cele descrise de d voastra,stiu ca e foarte greu poate parea chiar imposibil dar daca fiul nu poate renunta la ea poate asa ii ajutatati si chiar si voi ca parinti puteti fii impacati.Este o varianta pe care o puteti incerca.Va doresc multa rabdare si tactica!

Daca lui ii place de fata asta n-aveti cum sa-i scoateti din cap gargaunii, el face parte dintre putinii oameni care aleg iubirea in fata familiei si fie acceptati ce-a ales fie pregatiti-va sa-l pierdeti. Da, exista si iubire care nu trece prin trup ci prin suflet, este rara dar exista asa ca impacati-va cu ideea.

Cu tot respectul pentru varsta dvs, imi permit sa va spun cele ce urmeaza stiind ca datorita experientei acumulate intr-o viata veti intelege fata de cineva la inceput de drum. Daca Dumnezeu ar fi facut ca ea si nu el sa fie copilul dvs… nu ati fi iubit-o? Inteleg ca relatia dvs cu sotul si baiatul este una foarte buna – nu cumva va iubiti de la suflet la suflet? Daca din motive de viata,,, boala… varsta, unul dintre dvs s-ar deforma sau ar avea alta problema, ceilalti nu l-ar mai iubi? L-ar schimba cu cineva mai estetic?Aveti o relatie minunata de o viata cu sotul dvs – daca baiatul ar avea o relatie cu o fata top – pentru societate si pentru a va face pe dvs mandri dar el al ar fi nefericit ?ce ii doriti?ce cautati – implinirea sufletului lui pentru o viata sau implinirea perfectiunii pentru societate . Dvs cu care dintre aspecte – iubirea si intelegerea sau societatea – ati trecut prin furtunile vietii? Va spun din suflet si experienta… si in familia mea la in moment dat parintii mei au pus in primul plan ce doreau ei pentru un alt suflet – si l-au pierdut – prea tarziu au inteles – CA FIECARE SUFLET ISI CAUTA IMPLINIREA LUI – dvs nu faceti ce va implineste pe dvs? Faceti ce vor, impun altii pentru destinul dvs? Sunt alegerile dvs si va urez mult succes.

Prima reactie dupa ce am citi ce ati scris a fost sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va puneti in postura de a fi parintii fetei respective. Adica imaginati-va ca v-ati chinuit sa faceti un copil, sa-l cresteti si sunteti multumiti de el si in egala masura, doriti fericirea acestui copil in ciuda problemelor pe care le are legate de greutate (pe care nu si le doreste!). Cum v-ati simti cand ar fi respinsa pe motive ca este "grasa"?!? Daca fiul dvs. "perfect" a ales o persoana "imperfecta" inseamna ca undeva in educatia dvs. fata de el au existat ceva fisuri si asta poate fi o "fronda" adusa anxietatii de performanta pe care i-ati insuflat-o. De fapt ce vreti, o fata care sa fie pe placul vostru ca parinti sau o fata pe placul lui. Daca va veti impotrivi, veti avea la pachet un resentiment din partea lui si nu va va ierta niciodata, ca sa nu mai spun amprenta pe care o va pune asupra alegerilor viitoare. Stati de vorba cu ea, incercati sa vedeti ce calitati are si de ce a fost aleasa de fiul dvs. S-ar putea ca sa va semene foarte mult (nu fizic!), pentru ca alegerile se fac ori copiind modelul matern, ori alegand opusul lui (anticoping!)

Dupa felul cum v-ati descris ‘copilul’ si relatia cu el, mi-ati insuflat faptul ca sunteti obsedata de control.Nu va input acest lucru, pentru ca multi suntem asa, insa fiul dumneavoastra are alte prioritati fata de ceilalti.A fost crescut intr-un mediu in care i s-a stimulat seriozitatea si tendinta spre performanta, dupa ceea ce ati scris, ei bine, oamenii educati cu adevarat sub umbra unor asemeni virtuti, nu pot decat fi foarte profunzi, si a vedea doar lucrurile pe care ‘mediocrii’ nu le vad.Acum nu vreau sa va supar, dar v-o spun ca poate va ajuta sa va cunoasteti mai bine pe sine, sunteti o persoana pe care o obsedeaza imaginea, ca drept dovada, v-ati educat fiul aproape de excelent, probabil si pentru ca-l iubiti evident, dar pot spune ca ati mai facut-o si ca sa fiti perceputa mai bine de ceilalti, sa va croiti o imagine sclipitoare si din directia urmasului.Vedeti dumneavoastra, in natura exista un echilibru… Daca fiul dumneavoastra nu era preocupat atat de cariera , acestuia ii placea probabil sa umble-n anturaje de unde sa cunoasca multa lume, iar lucrurile rele de-acolo sa le imprumute, si mai ales sa imprumute mentalitatea aceasta de turma, unde standardele primeaza, si anume, nu esti acceptat daca: nu fumezi, nu bei, nu esti vazut cu fete machiate, cu forme etc.Ei bine, fiul dumneavoastra este mai presus de aceste norme impuse de limitati, si si-a facut singur proprrile standarde… daca v-ati fi educat fiul fara sa va pese de imaginea propriei dv persoane, ati fi realizat ca acesta nu a vrut o persoana superficiala, care sa piarda timp pe la sala de fitness, sau care sa aprecieze lucruri contrare lui, sau care sa-l sleiasca de puteri plimbandu-l prin toate cluburile pline de oameni opusi lui, acesta si-a ales o persoana cu care sa rezoneze intelectual, care sa-i inteleaga prioritatile si care sa-l lipseasca de griji inutile, si care sa-i inlesneasca dezvoltarea lui ca om si a carierei acestuia.Este bine ca inainte sa judecati o alegere sau pe cineva anume, sa-i intelegeti prioritatile.Daca fiul dvs, este intr-adevar cum l-ati descris, comparandu-se cu altii la varsta lui din aceste vremuri, eu cred c-ar trebui sa faceti o poza cu el si cu iubita lui, sa v-o puneti pe noptiera din camera, iar seara inainte de culcare sa multumiti divinitatilor ca v-a oferit asemenea dar.Altfel daca veti continua asa, veti risca sa fiti distrusa nervos chiar de propriile obsesii inexistente.Chiar v-as recomanda sa luati parte la niste seminarii de dezvoltare personala, care va va ajuta si pe dvs personal, dar care va va face sa si intelegeti cat de superior poate fi fiul dumneavoastra in comparatie cu altiii, doar pentru ca-si asuma alegerile fara sa-i pese de ceilalti pentru ca e constient ca doar fericirea lui conteaza, si mai ales pentru ca va revela faptul ca aveti un fiu care ar avea tot ce vrea daca ar avea si confirmarea parintilor lui.

nu conteaza aspectul fizic, atata timp cat exista iubire si intelegere. daca fiul dvs e fericit, impartasiti-i fericirea, ca eu cred ca orice parinte isi doreste ca al sau copil sa fie fericit. fiti alaturi de el in decizia luata, caci cu fiecare impotrivire, ii apropiati mai mult si ii indarjiti mai tare. in plus sunt de acord cu doamnele de mai sus, cu metoda de a va pune in locul parintilor fetei, degeaba ar fi gasit o fata slaba , frumoasa si desteapta care sa faca copii d pus in vitrina, ca poate nu s-ar fi inteles, oate ar ajunge la divorturi, certuri si copiii ar fi ajuns niste rebeli. luati partea plina a paharului, si bucurati-va de copilul pe care il aveti, sustineti-i deciziile, ca acum e randul lui sa dea cu capu de pragu de sus, sa ia deciziile in viata si sa fie barbat. incercati sa o priviti pe fata dincolo de aspectul fizic, sa va apropiati de ea, sa ii cunoasteti intentiile, sa va asigurati ca nu vrea raul baiatului dumnavoastra, poate asa, cunoscand-o mai bine o sa ajunga sa va placa si ve-ti lasa prejudecatile deoparte. multa iubire si intelegere va doresc.:)

din pacate priviti cu superficialitate lucrurile. nu spun ca e de dorit sa fii gras, deformat, etc. dar e de dorit sa puteti trece peste aceste aspecte si sa vedeti omul din ea, nu corpul imperfect. nu vreau sa fac prezumtii acum, dar cand veti ajunge la o varsta la care dvs. nu va veti mai putea ingriji singuri, poate o astfel de persoana va va acorda toata atentia si grija ei, in calitate de nora. daca insa porniti cu astfel de resentimente fata de ea, iar ea va deveni sotia fiului dvs. nu cred ca ar fi corect sa va asteptati de la ea sa vina cu bratele deschise spre dvs. si sa va ofere grija, timpul si consideratia ei. numai bine!

Doamna, cu tot respectul, este strict alegerea fiului dvs! Este adult, vaccinat, capabil sa ia decizii si sa si le asume. Cu cine vrea el sa traiasca si sa se casatoreasca nu va priveste, nu dvs veti trai 30, 40, 50 de ani cu ea, nu cu dvs isi va creste copiii. Tot ce conteaza este ca ei doi sa fie fericiti impreuna, ei doi formeaza o familie si dvs, in momentul in care ei se hotarasc ca sunt o familie, le veti deveni rude. Familia este formata din: mama, tata si copiii. Bunicii (patintii) sunt rude. Nu incercati sa controlati "copilul" dvs pt este deja un barbat in toata firea. De ce pt dvs conteaza aspetul fizic, daca pt fiul dvs ea este cea mai frumoasa femeie de pe pamant?! Lasati-i doamna sa-si traiasca viata si sa se bucure de ea asa cum simt si vor ei! Pe dvs v-a acceptat soacra cu bratele deschise, nu a avut nimic de comentat niciodata la adresa dvs?!

Ca parinte, va inteleg ca doriti ce e mai bun pentru fiul dvs. In conditiile actuale, e ceva firesc ca prima dvs reactie sa fie una de respingere a lipsei de corespondenta intre imaginea mentala pe care o aveati pentru ‘partenera ideala’ destinata fiului dvs si realitatea ‘deformata’. Insa de multe ori frumusetea vine din interior si se ‘vede’ mai greu. Era insa oare de preferat o persoana care sa corespunda fizic imaginii dvs mentale insa sa-l manevreze, sa-l insele si sa-si urmeasca doar propriile interese? Va incurajez sa incercati sa vedeti situatia si din acest punct de vedere si eventual sa apelati la sprijinul neutru al unui psihoterapeut.
Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala