Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Băiatul meu de 8 ani se comporta ciudat de 2 săptămâni. Nu mai stă fără mine nici dacă mă duc la pâine. Plânge gândindu-se că pot păți ceva, să mor, sau că plec și îl părăsesc.

  73 vizite

Actualizat: 19 septembrie 2016 | 1 raspunsuri
Terapeuti.ro 7:08am Sep 19
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Va rog din suflet sa mă ajutati pt ca atunci când este vorba despre copil sunt disperata! Am un băiat de aproape 8ani care de 2 săptămâni se comporta ciudat.. El a fost dintotdeauna atasat de mine, mama lui, dar acum a depasit orice limita.. In general muncesc de dimineata pana seara, eu îl duc dimineata la scoală iar când iese de la after school de cele mai multe ori îl astept eu. In vacanta aceasta am stat o luna si jumătate acasa timp pe care mi l.am dedicat exclusiv lui! De 2 sapt nu sta fără mine nici daca ma duc la pâine. Plânge ca daca eu patesc ceva si mor sau daca eu plec si.l părăsesc.. Am luat.o drept gluma, rasfat uneori dar problema s.a agravat in câteva zile. Acum câteva zile am fost la scoală lui sa ajut la amenajarea clasei, el rămânând acasa cu tatăl lui. In 2 ore m.a sunat de 23 de ori de fiecare data plangand si intrebandu.ma dc vin acasa.el nu sta niciodată singur in casa, tot timpul spune ca ii este frica desi i.am luat si o
chinchilla pe post de prieten. Azi când l.am dus la scoală de 4ori s.a întors din interior plângând – sa nu cumva sa plec fără sa mă uit cum urca si sa nu cumva sa plec de acasa in seara aceasta fără el, sa nu.l părăsesc.. Acum o jumătate de ora m.a sunat invatatoarea ca a plâns toata ziua , aceeasi poveste, sa nu mor, sa nu plec. Mentionez ca este un copil foarte iubit, nu rasfatat, nu a fost amenintat nici in gluma ca.l părăsim sau alte prostii. Tot timpul ne spune ca ne iubeste enorm si ca vacanta aceasta a fost cea mai frumoasa din viata lui. Va rog spuneti.mi ce sa fac sa.mi ajut copilul, sunt sigura ca suferă si nu mai suport

Botezat-Antonescu Radu 7:50am Sep 19
aceasta anxietate de separare/abandon pleaca dintr-un atasament foarte puternic fata de dvs…. credeti ca este posibil ca cineva sa il fie speriat? Sau sa fi vazut la TV… auzit discutii in casa sau in parc despre ‘moartea mamei’? Ati discutat cu el? El ce spune despre aceasta frica a lui? Daca nu reusiti sa va spuna ce gandeste, atunci mergeti cu el la un psihoterapeut specializat pe copiii din aceasta categorie de varsta. Succes!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita