Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am un nepotel de patru ani si sapte luni.Sunt “partenera lui de joaca”cum zice el de cind a venit pe lume.Bunica Maria,adica eu, intra in lumea lui si de acolo inventeaza povesti in care jucam fel de fel de roluri.Spune glumite hazlii si ne amuzam.Inca de pe la 2 ani cind mami sau tati venea la noi in camera el se oprea din joc si intreba”de ce ati venit?”si le spunea sa plece.Plingea pina plecau.In alte dati in joaca imi ridica tricoul si spunea “vreau sa intru in burta ta”.L am intrebat de ce nu vrea sa stea cu noi mami si tati?spunindu i ca jocul ar fi mai amuzant daca il jucam mai multi.Nu stia sa raspunda si se lipea de mine Vrea sa mearga si bunica cu el atunci cind mami si tati vor sa l duca in parc sau la film.Mami ii spune ca e un timp pt parinti si el.Accepta dar cind se intoarce direct la mine vine. .Il intreb cum s a distrat,parca nici nu ma aude este bucuros ca s a intors si suntem din nou impreuna. .Cind primeste o jucarie alearga la mine sa mi o arate si bunica repede incropeste o poveste in care este implicata jucaria. Pina sa mearga la gradinita a avut o bona de la o luna a stat cu el pina a mers la gradi.La gradi a fost alta drama.Acum, de la gradi ajunge acasa pe la 19,30 vine direct la mine(suntem vecini) cu greu si plinsete se desparte de mine pt ca nu s a jucat destul.”vreau sa stau cu tine”,”totdeauna ma iau tirziu parintii de la gradi si nu am timp de joaca”.Ii explic ca trebuie sa respectam regulile parintilor pt a se dezvolta sanatos.Am inceput sa i spun ca nu ne mai jucam daca nu intelege ca trebuie sa ascultam de regulile parintilor care gindesc binele lui.
Cu mami si tati merge o saptamina in vacanta apoi la un film animat,la petreceri pt copii unde sunt invitati si cam asta e.Totdeauna es intoarce bucuros acasa la jucariile lui. la sfirsitul saptaminii cu mine vrea sa manince sa doarma.De un timp i am zis ca ne jucam impreuna in afara programului iar de dormit doarme cu mami sau tati pt ca imi este greu sa ma scol si sa plec acasa dupa ce a adormit el, fiindca asa faceam.A inteles dar mi a adus aminte ca o sa dorm cu el cind mami si tati o sa fie plecati.
Sunt animozitati intre noi adultii.Ceilalti bunici au fost si ei prezenti in viata lui dar cu alta filozofie de viata “ia uite ce ai facut “,nu ti mai aduc jucarii ca nu esti cuminte”,”esti rau si neascultator”.in timp ce eu ma straduiesc sa argumentez de ce unele lucruri nu se fac,sau ii permit sa greseasca si sa invatm ceva din greseala.Ma adresez lui intr un fel in care sunt egalul lui “noi trebui sa facem..” “noi plecam intr o misiune” cind ne jucam,”noi” invatam din greseli,”noi” respectam programul…Gresesc?Trebuie sa spun ca pariintii nu au dezvoltat o relatie cu el acesta este adevarul.Nu s au implicat.Mami si tati nu prea sunt si cind sunt in ultima vreme ,aud doar “nu,nu..”si il pedepsesc trimitindu l in baie sa se linisteasca de unde se aude “pe mine nu ma iubeste nimeni.Ce ma fac?”Altadata plingind ii spunea mamei “nu ma iubesti.nu m ai iubit niciodata”Cind este doar cu mine colaboram foarte bine.Respectam programul de masa si odihna,multumit ca ne am si distrat. Intrebarea este,gresesc undeva?.Ar trebui sa schimb ceva in atitudinea mea fata de el? M am gindit sa i spun ca trebuie sa plec intr o calatorie si sa lipsesc un timp? Suferim toti.Nu stiu ce sa fac.
Va multumesc mult!

Buna ziua, m a emotionat povestea dumneavoastra si va felicit pt. modul in care interactionati cu nepotelul si nu este nimic gresit din ceea ce faceti…. Cred ca parintii din lipsa de timp probabil nu comunica suficient de bine, asta afectandu i stabilitatea emotionala. Incercati sa vb cu parintii pt revizuirea comportamentului lor. Ramaneti alaturi de nepot daca asta l face fericit. Succes!

Pai cel mai bine ar fi sa incercati sa ii educati parintii. El este un copil, si este normal sa prefere locurile si respectiv oamenii cu care se simt bine. Din ceea ce povestiti, dvs sunteti o persoana inteligenta, empatica, cu un dar unic de a creea povesti si lumi fascinante pentru un copil. Ma pun in locul copilului si nu vad nimic in a prefera o persoana calma, creativa si rabdatoare. Parintii probabil sunt in acea agitatie specifica adultului cu job dificil, si nu au cum sa ii ofere linistea si calmul pe care dvs i-l oferiti.Chiar si pe noi adultii, ne obosesc persoanele agitate si/sau stresate, darmite pe un copil sensibil la asa ceva… Cam aceeasi situatie am experimentat-o si eu pana la varsta de 7ani.O recomandare din partea mea ar fi sa vorbiti cu parintii acestuia in asa fel incat acestia sa inteleaga nevoile COPILULUI. Daca nu se ajunge la vreun rezultat, evitati sa indepartati copilul pentru ca mai incolo va va uri. Eu spun sa fiti alaturi de el in continuare pentru ca dvs nu veti trai vernic, iar el e la varsta in care are cea mai mare nevoie de dvs., si dvs de el!

Draga bunica, m-ati emotionat f tare! Nu gresiti cu absolut nimic. Meritati felicitari! Insa parintii copilasului au o atitudine foarte daunatoare si ar trebui luate masuri imediate. Insa sfaturile dvs. nu cred ca vor fi convingatoare. De multe ori parintii nu ii asculta si pe bunici crezând ca sfaturile acestora nu sunt de actualitate. Au nevoie de un ajutor specializat. Dvs. trebuie sa ramaneti langa copil, cred ca ideea calatoriei ar fi un soc pt acesta. Felul in care interactionati cu cel mic, cum inventati povesti si jocuri il ajuta sa se dezvolte f frumos la nivel emotional. Pacat ca parintii si ceilalti bunici nu pot completa corespunzator aceasta dezvoltare. Daca credeti ca puteti discuta cu parintii si v-ar asculta sfatul, ar trebui sa o faceti. Uneori copiilor le trebuie putin. Doar sa fii acolo, sa intri in jocul lor, sa comunici simplu si cu iubire. Nu mall-uri, nu parcuri de distractii extravagante, nu excursii scumpe. Sigur, si acestea sunt indicate, pt a cunoaste si alti oameni/locuri. Insa, accentul trebuie pus pe iubire si comunicare. Sfatuieste-o pe mama sa citeasca cartea “Tatal celuilalt copil”. Este o carte care se parcurge rapid. Eu am citit-o intr-o dupa-amiaza cd dormeau copii.

Sunteți o femeie deosebita!! Emoționantă poveste.. creșteți copilul exact cum este normal din toate punctele de vedere !! Un mare mare bravo pentru empatie si răbdare

Draga bunica… felicitari!!! e foarte recomandat sa va comportati in acest fel cu copilul, pentru ca intrati in lumea lui, vorbiti pe limba lui… asa se face educatia moderna. de obicei, bunicii sunt asociati cu activitatile de ingrijire, iar parintii cu activitatile de educare. Se pare ca va implicati activ in educatia copilului, nu doar in ingrijire. Parintii lui, la fel sunt implicati in astfel de activitati, insa au alte tehnici, poate invatate de la ceilalti bunici sau poate din cauza lipsei de rabdare si a oboselii. Va recomand ca atunci cand parintii sunt mai obositi sa faceti exact ce faceti acum cu copilul, dar sub ochii lor, care sunt ocupati cu odihna. In felul acesta vor invata si ei un model de dorit si vor vedea ca se poate obtine cooperarea copilului si prin alte tehnici decat a-i pune limite direct sau prin amenintari. nu va recomand sa le spuneti direct pentru vati fi perceputa ca si intruziva, dandu-le lectii. Noi, numim aceste tehnici de invatare “invatare vicarianta” sau prin modelare. E clar ca dumneavoastra sunteti persoana de referinta pentru copil si de aceea va recomand ca, asa cum faceti cu jucariile spunand o poveste in care jucaria e implicata, sa procedati si cu parintii; spuneti copilului povesti cu parintii lui, pe care parintii le vor aproba, daca ii intrebati in fata copilul (de exemplu: “Mami, e adevarat ca tu esti ca o zana care face orice pentru binele lui X?”; apoi ar urma un exemplu: eu imi amintesc situatia in care ai procedat asa si a fost foarte bine); evitati sa-i prezentati copilului parintii ca pe niste foruri superioare cu rol de legiuitori (asta suna a limite si lipsa de libertate, si e normal sa opuna rezistenta copilul). Asadar, adoptati aceeasi tehnica de apropiere si cooperare a copilului cu parintii lui si lasati parintii sa va observe tehnica, sa o invete si sa o aplice si ei. Succes!

Cred ca părinții au o carenta,lipsa de timp,oboseala,etc. Dv.va coborâți la nivelul lui si de aceea va prefera. Ar trebui si ceilalți bunici sa faca fel si sa creeze nepoțelului un grad de confort. Totuși ce-l nemulțumește la părinții lui???

Copilul are nevoie de coerenta, de niste reguli care sa fie respectate de toti. Este normal sa ii placa cu dvs din moment ce gaseste intelegere, dragoste , etc. Poate invata si parintii de la dvs. cate ceva.

Felicitari bunica pt gradul de empatie, caldura , intelegere si cooperare cu copilul ,de care dati dovada! Credeti ca reusiti sa va folositi de aceste abilitati si in relatie cu parintii copilului?Si ei sunt copiii d-voastra si au nevoie de incurajare in calitate de parinti.O relatie buna si cu ei este importanta , altfel copilul se simte prins intre mesaje de contradictorii , despre tot ce-l inconjoara ,care nu-i sunt favorabile.

Pe langa stresul, oboseala de la sevici si lipsa de acasa parintii nu mai au timp sa-i acorde copilului atentia de care are nevoie. Dar mai mut de atat, in privinta felului in care interelationeaza intre ei, inclusiv cu copilul reprezinta in buna masura modelul lor familial mostenit, exmplele le-ati dat dumneavoastra. Nu este suficient sa-ti doresti schimbarea trebuie sa fii sincer in interesul pe care il arati copilului, caci simtirea acestuia nu poate fi pacalita. A te cobora in lumea lui inseamna a-i da incredre in el insusi si in acelasi tim in adultul de lananga el. Ori tineirii supra exploatati la serviciu, abea mai au timp sa se reafaca dupa venire de la seeviciu, iar simpla incercare de ati face datoria nu este convingatoare pe fondul nerabdarii generata de oboseala. S-ar putea de asemenea, deoarece spune ca nu a avut timp sa se joace, ca cei ce au grija de ei la gradi sa fie foarte rigizi pentru a le fi mai comod si a se proteja de o implicare ce arimpune un mare consum de energie. Asa cum nu oricine poate fi bunic adevarat si in sistemul pedagogic nu oricine are aceste aptitudini copilul simtindu-se “o caramida alaturi de multe altele dintr-un zid”… https://www.youtube.com/watch?v=kAGkuPaatdc