Mesaj:
Buna ziua,

Ma numesc Laura si va scriu din dorinta a-mi ajuta una din cele mai bune prietene.
Prietena mea se numeste Lucia, are 25 ani si a absolvit Jurnalismul. Poate ca va suna urat descrierea pe care urmeaza sa i-o fac, insa prefer sa arat cum vad eu lucrurile, nu sa le infrumusetez. Vreau sa va precizez ca sunt numai o persoana care o iubeste. Am studii superioare, insa nu de specialitate psihologica sau psihiatrica, asa ca am sa va rog in avans sa imi iertati conceptele poate folosite eronat in cele ce urmeaza.
Lucia trece printr-o perioada dificila din viata ei si are nevoie de terapie. Cred ca este in depresie de aproximativ un an. Are impresia ca a trait degeaba pana acum si ca a trecut prin viata fara sa invete nimic. Recent a terminat un curs de patiser-cofetar care nu o multumeste, spune ca nu se vede facand asta toata viata. Se apuca de multe lucruri si nu duce nimic la capat, spunand ca oricum nu merita, oricum nu a facut bine, oricum nu conteaza. Are impresia ca viata ei s-a terminat si ca nu a apucat sa faca nimic productiv. Are zile intregi in care pur si simplu spune dimineata despre ea ca "e o putoare si o lenesa" si nu vrea sa mai zaca in pat, apoi se intoarce pe partea cealalta si mai doarme cateva ore. Noptile si le petrece pe net, incercand sa isi gaseasca sensul vietii. Sta singura intr-un apartament de 3 camere si, desi eu am chemat-o sa stea cu mine si cu un prieten al meu, tot lalaie, spunand ca imi sta pe cap. Pur si simplu nu e genul de persoana careia sa ii faca bine sa stea singura.
Ceea ce este insa cu adevarat ingrijorator este ca isi asteapta sfarsitul…
A avut momente in care isi dorea cu disperare sa nu mai existe. Frecvent, cand se baga noaptea in pat spera ca a doua zi sa nu se mai trezeasca.
Are impresia ca nimeni nu o iubeste si nu o doreste, nici macar parintii, care isi doresc cu disperare ca ea sa isi revina (ei locuiesc la Vatra Dornei, iar ea este acum in Bucuresti). Nu stiu cum sa o ajut. Ma simt neputincioasa. Cand vine la mine, prefera sa stea singura in dormitor, cu usa inchisa. Cand o intreb ce face si de ce nu vine sa stea cu noi, cel mai frecvent spune ca se gandeste la ce are de facut in continuare, ce sa faca cu viata ei in continuare sau la sensul vietii.
Se plange de faptul ca in anii de studiu a fost superficiala, dar nu face nimic in sensul asta, desi i-am spus ca o pot ajuta cu materiile de baza si cu limbile straine. Intr-un moment da buzna pe usa si spune ca nu stie economie, asa ca isi va procura cartile necesare, dupa jumatate de zi se gandeste sa plece in Irlanda sa lucreze la cofetaria cuiva pe care nu il cunoaste si care nu ii asigura cazare, iar doua zile mai tarziu vine decisa sa se faca maturatoare, pentru ca “numai pentru asta e buna.”
Din fata plina de viata care era cand am cunoscut-o, a ajuns o persoana care umple camera cu intuneric cand intra. Cel mai mult ma sperie gandurile ei despre moarte si dorinta de a o experimenta, dar si neputinta mea de a face ceva pentru ea. A ajuns sa nu se mai iubeasca deloc si sa nu mai aiba niciun pic de respect pentru persoana ei.
Va multumesc pentru faptul ca ati citit toata descrierea mea si sper sa nu credeti ca este un caz irecuperabil.

Cu stima,
Laura S.

Buna ziua. Lenea in sine nu este decat un comportamnt care ascunde anxietate. Cand teama este foarte coplesitoare persoana devine pasiva si pasivitatea are oarecum un rol de protectie, chiar daca este sufocanta este mai tolerabila decat anxietatea. Daca prietena dvs. se gandeste frecvent la moarte este necesar sa vada un cel putin un psihiatru daca un terapeut nu doreste sa vada. Poate si dv. ati putea beneficia de un psihoterapeut. Nu cred ca este un caz irecuperabil in sine, are insa nevoie sa primeasca ceva din ceea ce ea are nevoie si bariera pe care o pune intre ea si cei care vor sa ii ofere ceva, cum sunteti si dvs. nu prea ajuta. Toate cele bune.

Buna ziua. Sentimentul de pierdere a sensului este cel mai dureros si incapacitant. Nu este un moft, nu este o stare superficiala si trecatoare, ci produce tulburari interioare puternice si ajunge pana in centrul fiintei. De asemenea, nu dispare prin deturnarea atentie catre altceva. Cu siguranta este o perioada foarte grea pentru prietena dumneavoastra si ar avea nevoie sa vorbeasca cu cineva care poate intelege problematica aceasta in profunzime. Datorita faptului ca suntem mereu prinsi in diverse activitati, incepand cu cele de la locul de munca si pana la responsabilitatile de familie, ale traiului de zi cu zi, nu prea avem timp sa stam si sa reflectam la existenta sensului nostru. Luam ca atare ceea ce traim, ceea ce ni se intampla si ceea ce trebuie sa facem, in ritmul alert, cunoscut de toata lumea. Insa, ni se poate intampla sa ajungem intr-o pauza, in care sa nu mai fim angrenati in actiune si incepem sa realizam ca nu stim, de fapt, care este scopul existentei noastre, ca nu stim la ce suntem buni, ce ne place sa facem, si ceea ce ne reprezinta. Astfel, putem intra intr-o stare in care se amesteca sentimente de disperare, de tristete, de teama, de vinovatie, zadarnicie, depresie, neputinta, la care se mai adauga si simptome fizice. Sentimentul general este de „invartire in cerc”. Daca ne adresam acestei situatii doar medicamentos, pentru a intra din nou „pe fagas”, nu facem decat sa o mai amanam, fiindca „problema” aceasta nu dispare. Avem nevoie de mult mai mult, pentru a ne sustine sa gasim sau sa incercam sa gasim raspunsul la cea mai importanta intrebare a vietii noastre „cine sunt eu?”. Chiar daca din exterior pare o problema prea filozofica – legata de sens, este, de fapt, cat se poate de serioasa si necesita clar un ajutor din partea cuiva specializat pe terapie de profunzime.

Prietena dvs. are nevoie de ajutor de specialiatate, si aici ma refer la psihiatru. NEAPARAT. Cautati sa o convingeti, "pacaliti" sa vada un specialist care ii va prescrie un tratament medicamentos. Paralel cu acesta se face psihoterapie. In cazuri de urgenta, se cheama salvarea si se interneaza in spital. Ceea ce descrieti "suna" a urgenta psihiatrica. Asteptam vesti de la dvs.

Un articol in engleza despre importanta sensului (care nu poate fi inlocuit cu nimic altceva): http://www.businessinsider.com/a-lesson-about-happiness-from-a-holocaust-survivor-2014-10