Terapeuti.ro:

Buna ziua. Este ceva in neregula cu mine si as avea nevoie de parerea unui specialist. Acum trei ani am intrat in depresie, iar pe parcurs lucrurile s-au agravat. La inceput erau doar stari de melancolie, dormeam prea mult, nu aveam pofta de mancare, m-am izolat de prieteni. Insa dupa, a devenit mai grav, au început sa apara niste atacuri de panica, daca nu ma insel…o presiune mare in piept, lipsa de aer, halucinatiile, teama ca o iau razna. Vedeam umbre, aveam impresia ca ursuletii de plus se misca si sunt vii, vorbeam cu ei in gând si ii vedeam cum dau dan cap in semn ca da sau nu. Am inceput sa ma tai, la început sa scap de durerea interioara, dupa a devenit dependenta si apoi un mod de a ma pedepsi, ma simteam murdara, vinovata. Am încercat sa ma sinucid in felul asta de cateva ori, am incercat si cu pastile.
Am perioade de deprimare si perioade in care sunt bine, prea fericita chiar. Mi se schimba starea foarte brusc, sunt extrem de irascibila, nu suport pe nimeni si nimic, iar adesea intru in stari profunde de melancolie din nimica toata.
Raman inerta adesea la starile celor din jur, nu pot simti nimic. Pur si simplu nu ma misca nimic.
Am momente cand ma urasc si momente cand sunt extrem de narcisita.
Am impresia ca sunt speciala si ca am puteri supranaturale,.am o inclinatie ciudata pentru diavol, demoni, iad, ma atrag. Am impresia ca sunt aici, dar nu mi e frica, ca si cum sunt una de a lor.
Au loc conversatii in capul meu, dar nu sunt voci diferite, e vocea mea, dar parca pune cineva stapanire pe ea. Uneori ma acuza, ma judeca, ma insulta, alterori e ca si cum ma impinge la lucruri rele.
Am avut o perioadă in care am abuzat de alcool, droguri si sex pentru a scapa sau pentru a uita de toate astea.
Nu am fost vreodata la psihiatru sau psiholog.
Parintii mei s au despărţit cand aveam doi ani, iar mama s a recasatorit cand am implinit patru ani. Cu tatal biologic nu sunt in relatii bune, nu,nu s a interesat de mine si am avut si cateva conflicte cu el. Pe tatal vitreg nu l suport deoarece la inceput a fost alcoolic si o batea pe mama, inca se mai intampla asta, dar foarte rara. Odata sau de doua ori pe an. Cu mama am avut multe certuri, recunosc ca o invinovatesc in mare parte pentru felul in care sunt.
Am si gandurile astea psihopate in care e doar sange. Dorinta asta si ura care ma fac sa mi imaginez cum sufera toti, cum se inneaca intr o baie de sange, sa simta si ei durere.
Ce se intampla cu mine? Am crezut ca pot sa mi revin, ca o sa treaca, insa lucrurile s au inrautatit. Is prea multe, ma consuma.
Ce sa fac?