Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 17 ani si tatal meu a decedat de 4 saptamani. Problema asta m-a depasit complet, sunt speriata, mereu trista, am cosmaruri, plang din orice. Mama a vrut sa port doliu si nu m-a lasat sa ascult muzica.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
buna am 17 ani de curand am trecut printr-o trauma tatal meu a decedat de 4 saptamani problema asta ma depasit complect sunt speriata mereu trista iubitul incearca sa ma ajute am luat pastile de la medic dar fara niciun rost de 2 saptamani tot visez morti am cosmaruri ma trezesc foarte speriata am devenit prea emotiva incat plang la orice vorba sau tipat |
|||
|
|||
in primul rand condoleante! Doliul este foarte important insa fiecare il tine in felul sau. Mergi impreuna cu mama ta la un psihoterapeut de familie, macar pt cateva sedinte, unde sa puteti discuta despre acest eveniment intr-un cadru controlat si sa gasiti un mod cat mai sanatos de a merge mai departe. Ma gandesc ca aceste cosmaruri au o sursa (pe care nu pot decat sa o intuiesc) ce necesita mai multa atentie, atentie pe care ar fi bine sa o acorzi tot in relatia cu un psihoterapeut (poate sa fie in cadrul acelorasi sedinte impreuna cu mama). Merita efortul. Curaj!
|
|||
|
|||
Cosmarurile o sa treaca usor usor. Si eu o patesc dupa ce moare cineva si ma tin o perioada. Aveam si din acelea urate in care visez ca a scapat/inca mai traieste etc si cand ma trezeam era cu atat mai rau. Plangi si exprima-te cand simti nevoia, nu incerca sa fii "tare" sau sa tii in tine ce simti. Daca ai alta metoda de relaxare sanatoasa (gen sport, citit, filme etc) – o sa te ajute cu atat mai mult. Condoleante pentru tatal tau…
|
|||
|
|||
Este important sa traiesti acum orice sentiment te cuprinde. Nu-ti inabusi emotiile, fie ca vrei sa plangi sau sa simti orice altceva. Sufletul tau se vindeca. Inteleg ca este o perioada grea, cu siguranta. Cosmarurile se vor risipi usor usor, insa ar fi bine sa apelezi la o terapie de specialitate, te va ajuta sa te cunosti pe tine in aceste momente, cum reactionezi, de ce o faci asa, de ce simti ce simti, nu este nimic gresit. In acelasi timp, trebuie sa ai rabdare si cu mama ta, si ea trece prin aceasi suferinta ca si tie, insa reactionati diferit. Poate reusiti impreuna sa mergeti la un psihoterapeut, va va intari relatia si faptul ca veti trece peste acest eveniment traumatic impreuna va va da curaj sa vedeti si dincolo de usa inchisa. Curaj!
|