Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Sunt o fata de 15 ani si viata mea este frumoasa. As putea spune ca nu duc lipsa de nimic: doi parinti iubitori, o surioara draguta, prieteni buni, dar dintr-un motiv sau altul sunt vesnic nemultumita si imi creez singura probleme chiar si atunci cand nu am de ce, dupa cum ar spune mama mea (si eu o aprob pe deplin). Am mai scris pe site-ul acesta cerand ajuotor si probabil va veti da seama. Am avut vara trecuta o criza de orientare sexuala si atunci v-am cerut ajutorul. Vazusem un clip si imi era teama sa nu ajung bisexuala. Nu vreau sa va irosesc timpul, caci poate aici, pe site-ul acesta sunt oameni cu probleme de o mie de ori mai grave si vreau sa stiti ca sfaturile dumneavoastra m-au ajutat enorm pe parcursul depresiei mele. Aceasta s-a diminuat pe parcursul acestui an in care am fost foarte ocupata cu scoala, insa acum ca vine vara imi e groaza sa nu incep din nou. Mi s-a atras atentia ca nu privesc in jurul meu suficient, la ceilalti oameni si ca ma intereseaza doar de
persoana mea ca imi creez probleme, fapt care este 100% adevarat. Sunt foarte anxioasa, imi e frica de schimbari, chiar si cand vine vorba de simplii colegi noi, sau materie noua, ma ingrozesc, nu stiu de ce. Sunt intr-un fel timida. Imi era frica sa nu ma schimb si sa devin ceva cu care nu fusesem obisnuita pana atunci. Am trecut de atunci prin multe crize asemanatoare. Comunitatea LGBT este un bun exemplu pentru schimbarea si diferenta in viata de care ma tem atat de tare. Am aflat tot ce se poate despre toate orientarile sexuale si am incercat sa ma identific cu una dintre ele, insa nu am reusit. Mi-a fost foarte frica. La un moment dat am crezut ca as putea fi transgender pentru ca nu sunt foarte feminina si uneori m-am simtit incomoda (cu fuste, rochii, machiaje samd) si inca ma mai framanta gandul, dar pana la urma toate imi trec cand incepe altceva.
Urmasem inca de mica o anumita cariera stricta si eram obisnuita ca asta sa fie scopul meu si in legatura cu asta am avut o depresie foarte lunga. Stiam ca imi placea, ca eram obisnuita cu ea, dar mi-am dat seama ca nu eram asa pasionata ca alti colegi din domeniu. Am plans foarte mult gandindu-ma ca as fi diferita de cum ma vasuzem pana atunci. Mi-am dat seama ca eram spontana si ca nu eram genul care sa faca acelasi unic lucru pana la moarte. Toti prietenii mei erau din acel domeniu si m-am simtit singura, dar apoi am cunoscut si persoane ,,normale” ca sa zic asa care nu urmau o anumita specializare definitorie si m-am simtit mai bine, am vorbit cu parintii mei care la inceput au fost socati, dar apoi s-au obisnuit cu ideea si chiar mama mea mi-a zis ca nu o sa mai aiba idei preconcepute. Pot spune ca m-am eliberat. Inca urmez specialitatea respectiva (nu vreau sa imi pierd prietenii si imi e groaza de oamenii noi si de primele impresii), dar stiu ca atunci cand voi termina nu va trebui neaparat sa merg pe acest drum si mai departe la facultate. Ma simt libera si asta a fost singura schimbare din viata mea pe care am facut-o chiar daca mi-a fost foarte frica. Acum am scapat de eticheta, insa tot au aparut alte probleme ,,fictive”, cum ar spune mama. Inca sunt depresiva cu ideea de bisexualitate, de transgender, de tot (chiar daca poate nu am de ce) si nu stiu cum as putea scapa. Mama mea imi spune ca am lipsa de activitate si ca sunt doar o adolescenta cu fixatii, idei stupide si gargauni in cap. Poate are dreptate, dar eu continui sa sufar. Va rog daca puteti sa ma ajutati dumneavoastra. Am primit sfaturi foarte bune pe acest site vara trecuta, iar acum apelez din nou aici. Va multumesc anticipat!

Poate ca sa iti dai seama daca iti place un lucru trebuie sa il experimentezi intai? Sunt doua povesti diferite: cea cu cariera si cea cu sexualitatea pe care tu le-ai pus una langa alta. Daca in cariera nu vrei o eticheta pe care sa o porti toata viata de ce cauti una in sexualitate?

cauta ti preocupari care sa ti placa

Ai 15 ani si esti intr-o perioada de cautare a identitatii, ai energia necesara si poate spontaneitatea, asa cum ne spui, sa incerci hobby-uri noi, materii noi, experiente noi. Pare ca esti prinsa intre dorinta de a te cauta pe tine si nevoia de a apartine unui grup. Ambele sunt importante, dar nu este nevoie sa intre in conflict. Poti sa iti apropii oameni la fel de deschisi ca tine, dornici sa nu se plafoneze, sa incerce lucruri noi. Poti sa te implici intr-un ong sau voluntariat pe vara pentru a observa ce inclinatii mai ai, poate muzica, poate pictura, poate ingrijirea animalelor sau naturii, Sunt mai multe variante spre care poti merge, doar sa iti doresti. Overthinking-ul, gandirea excesiva ne poate tulbura uneori, ma gandesc ca ar fi mai util sa treci la actiune, sa incerci efectiv lucruri noi, in loc sa te gandesti la cum ai fi vazuta sau ce ar spune ceilalti despre tine daca nu ai ramane in acelasi loc, facand aceleasi lucruri perioade indelungate. Un alt aspect este cel legat de sexualitate… Este normal si firesc sa te preocupe cine esti si din acest punct de vedere, dar indiferent ce preferinte sexuale ai avea (o sa te lamuresti mai tarziu cand te vei indragosti de un gen sau de celalalt) tu nu esti doar sexualitatea ta,eticheta "trasngender, bi, hetero, gay" nu este singura care te reprezinta. Oamenii sunt un cumul: comportamentul, valorile, visurile, preferintele, limbajul, modul de a se imbraca, familia din care provin, toate impreuna formeaza un self unic si doar ele impreuna ii formeaza identitatea, nu una in defavoarea celorlalte. Sper ca au fost de folos cuvintele mele. Just relax, traieste-ti adolescenta, bucura-te de soare, de energie si de creativitatea ta!

Buna! Din mesajul tau inteleg ca te confrunti cu un conflict interior, pe de o parte inclini catre spontaneitate, libertate si expresie individuala (lucru foarte normal la orice tanar de varsta ta) insa ai si o anxietate pervaziva legata de schimbare si de "a fi diferita de cum te vedeai pana atunci"….anxietate care nu a disparut cu toate ca anumite subiecte au fost lamurite in mintea ta…ca nu trebuie sa urmezi o cale dupa ce termini, ca poti alege altceva, ca mai sunt si altii ca tine care urmeaza o alta directie dar tot apar noi subiecte, pentru ca anxietatea inca exista, ca e sexualitate, ca e cariera, ca e altceva asta conteaza mai putin, daca nu faci ceva in privinta anxietatii. De unde provine aceasta teama de a fi altfel decat ai crezut sau decat ai fost inainte, de a te razgandi, de a fi spontan? Spui ca mama ta are idei preconcepute…oare parintii tai ti-au transmis un mod rigid de a intelege lumea si pe tine insati? Toate aceste lucruri trebuiesc explorate cu ajutorul unui psihoterapeut ca sa poti intelege de unde vin, nu sunt simple idei ci un fel de credinta eronata si neconstientizata care iti tot creaza teama, nesiguranta, tristete, etc. Discuta cu parintii tai si apeleaza cu incredere la un psihoterapeut alaturi de care sa iti analizezi aceasta teama. Cred ca in momentul in care o vei descoperi si intelege, vei fi cu adevarat libera sa traiesti viata asa cum ti-o doresti. Iar etichetele pe care tu le cauti pentru a te defini pe tine, vor deveni inutile atunci cand vei descoperi cu adevarat cum esti si cine esti, si pe parcurs se vor clarifica lucrurile, nu degeaba adolescenta este numita varsta crizelor de identitate. Numai bine iti doresc!