Terapeuți și terapii din România
Login
Întreabă psihologul online
Susținem
RECOMANDĂM
Masti de protectie Dr Fashion
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sunt intr-o relatie la distanta (eu in Romania, el in Germania) de un an de zile. Ne iubim foarte mult si ne intelegem perfect. Problema noastra este reactia fetitei lui de 11 ani fata de relatia noastra.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna ziua!
Sunt intr-o relatie la distanta (eu in Romania, el in Germania) de un an de zile. Ne iubim foarte mult si ne intelegem perfect. Problema noastra este reactia fetitei lui de 11 ani, fata de relatia noastra. Anul trecut am decis sa ne mutam impreuna. Fetita a fost foarte deschisa la inceput. Cand vedeam ca are momente in care devine geloasa sau are nevoie sa fie doar cu tatal ei, îi lasam impreuna. Relatia dintre mine si ea a fost foarte frumoasa si deschisa in primele doua luni. Mentionez ca eu nu am copii, iar intre mine si tatal ei este o diferenta de varsta de 15 ani. Parintii ei sunt divortati de 8 ani, iar fetita sta cate 50% din timp la fiecare dintre ei.
Dupa primele doua luni, am plecat toti trei intr-o excursie, iar fetita a facut o criza de gelozie. Eu am decis sa merg acasa si sa-i las pe ei sa petreaca restul vacantei impreuna pentru a se linisti. Dupa ce am plecat, fetita i-a spus tatalui ca desi ma place, simte ca trebuie sa-l imparta pe el cu mine, iar asta o face sa sufere foarte mult. El a decis sa ne despartim. Cu toate acestea, la scurt timp am decis ambii sa ne impacam si sa nu mai locuim impreuna, pentru a-i acorda timp fetitei sa se adapteze. In timpul vizitelor mele, am facut tot posibilul ca cei doi sa petreaca cat mai mult timp impreuna, astfel incat fetita sa nu mai resimta competitie pentru tatal sau.
Lucrurile incepusera sa mearga bine, ba chiar fetita era de acord (cel putin aparent) ca eu sa ma mut din nou acolo in urmatoarea perioada. Adesea cand vorbeam pe internet cu tatal sau, dorea si ea sa ma salute. Cu toate acestea, dupa ce a vazut noul film cu Cenusareasa, a avut o iesire care ne-a speriat pe amandoi, in special pe tatal sau. I-a spus acestuia, ca daca ne vom casatori ea va suferi si e posibil ca eu sa ma port cu ea asa cum facea mama vitrega din povestea mentionata. Apoi a adaugat ca in cazul in care vom face si un copil, ea va fi terminata de durere, nu va mai dori sa vina la el (la tata) si stie ca atunci tatal nu va mai avea suficient timp si atentie pentru ea. Tatal a incercat sa o calmeze si sa o asigure ca totul va fi bine,ca nu are de unde sa stie ca va fi asa.
Dupa cateva zile de la acest incident, fetita a plecat cu mama sa si cu partenerul acesteia intr-o excursie. Intr-una din zile, copilul a facut din nou o criza, insa mult mai acuta. A plans foarte mult, nu a vrut sa faca nimic si a spus ca daca noi ne casatorim si facem un copil, viata ei nu mai are nici un rost si nu vrea sa mai traiasca. In aceasta situatie, fetita a fost trimisa la tatal ei pentru a se linisti. El spune ca nu a mai vazut-o nicicand asa si ca e speriat ca ar putea sa-i puna viata in pericol. Din aceste motive, el a decis din nou sa ne despartim, desi imi spune ca ma iubeste.
Problema mea este urmatoarea: eu nu i-am cerut niciodata sa aleaga intre copil si mine, pentru ca din punctul meu de vedere, copilul are prioritate. Deci îi inteleg pozitia. Ceea ce nu inteleg e daca intr-adevar aceasta (despartirea) e cea mai buna solutie si pentru copil si pentru relatia noastra. Ce ar trebui sa fac eu in aceasta situatie: sa mai lupt pentru relatie sau sa renunt? In acelasi timp nu mi se pare sanatos nici pentru copil felul in care a reactionat tatal, in sensul ca desi e bine ca incearca sa il protejeze emotional, acesta va ramane mereu cu frica ca eu sunt o amenintare pentru fericirea lor (fara ca macar sa incerce sa se confrunte cu realitatea).
Va multumesc foarte mult pentru timpul si raspunsurile acordate!
Buna ziua!
Sunt intr-o relatie la distanta (eu in Romania, el in Germania) de un an de zile. Ne iubim foarte mult si ne intelegem perfect. Problema noastra este reactia fetitei lui de 11 ani, fata de relatia noastra. Anul trecut am decis sa ne mutam impreuna. Fetita a fost foarte deschisa la inceput. Cand vedeam ca are momente in care devine geloasa sau are nevoie sa fie doar cu tatal ei, îi lasam impreuna. Relatia dintre mine si ea a fost foarte frumoasa si deschisa in primele doua luni. Mentionez ca eu nu am copii, iar intre mine si tatal ei este o diferenta de varsta de 15 ani. Parintii ei sunt divortati de 8 ani, iar fetita sta cate 50% din timp la fiecare dintre ei.
Dupa primele doua luni, am plecat toti trei intr-o excursie, iar fetita a facut o criza de gelozie. Eu am decis sa merg acasa si sa-i las pe ei sa petreaca restul vacantei impreuna pentru a se linisti. Dupa ce am plecat, fetita i-a spus tatalui ca desi ma place, simte ca trebuie sa-l imparta pe el cu mine, iar asta o face sa sufere foarte mult. El a decis sa ne despartim. Cu toate acestea, la scurt timp am decis ambii sa ne impacam si sa nu mai locuim impreuna, pentru a-i acorda timp fetitei sa se adapteze. In timpul vizitelor mele, am facut tot posibilul ca cei doi sa petreaca cat mai mult timp impreuna, astfel incat fetita sa nu mai resimta competitie pentru tatal sau.
Lucrurile incepusera sa mearga bine, ba chiar fetita era de acord (cel putin aparent) ca eu sa ma mut din nou acolo in urmatoarea perioada. Adesea cand vorbeam pe internet cu tatal sau, dorea si ea sa ma salute. Cu toate acestea, dupa ce a vazut noul film cu Cenusareasa, a avut o iesire care ne-a speriat pe amandoi, in special pe tatal sau. I-a spus acestuia, ca daca ne vom casatori ea va suferi si e posibil ca eu sa ma port cu ea asa cum facea mama vitrega din povestea mentionata. Apoi a adaugat ca in cazul in care vom face si un copil, ea va fi terminata de durere, nu va mai dori sa vina la el (la tata) si stie ca atunci tatal nu va mai avea suficient timp si atentie pentru ea. Tatal a incercat sa o calmeze si sa o asigure ca totul va fi bine,ca nu are de unde sa stie ca va fi asa.
Dupa cateva zile de la acest incident, fetita a plecat cu mama sa si cu partenerul acesteia intr-o excursie. Intr-una din zile, copilul a facut din nou o criza, insa mult mai acuta. A plans foarte mult, nu a vrut sa faca nimic si a spus ca daca noi ne casatorim si facem un copil, viata ei nu mai are nici un rost si nu vrea sa mai traiasca. In aceasta situatie, fetita a fost trimisa la tatal ei pentru a se linisti. El spune ca nu a mai vazut-o nicicand asa si ca e speriat ca ar putea sa-i puna viata in pericol. Din aceste motive, el a decis din nou sa ne despartim, desi imi spune ca ma iubeste.
Problema mea este urmatoarea: eu nu i-am cerut niciodata sa aleaga intre copil si mine, pentru ca din punctul meu de vedere, copilul are prioritate. Deci îi inteleg pozitia. Ceea ce nu inteleg e daca intr-adevar aceasta (despartirea) e cea mai buna solutie si pentru copil si pentru relatia noastra. Ce ar trebui sa fac eu in aceasta situatie: sa mai lupt pentru relatie sau sa renunt? In acelasi timp nu mi se pare sanatos nici pentru copil felul in care a reactionat tatal, in sensul ca desi e bine ca incearca sa il protejeze emotional, acesta va ramane mereu cu frica ca eu sunt o amenintare pentru fericirea lor (fara ca macar sa incerce sa se confrunte cu realitatea).
Va multumesc foarte mult pentru timpul si raspunsurile acordate!
Carmen Badea
Poate că meritați mult mai mult decât este dispus acest om să vă ofere…
Poziția dumneavoastră mi se pare mai mult decât corectă, în schimb, reacția “lui “, de a renunța când intervine o situație mai dificilă, trebuie să vă fie un semn de întrebare.
În ceea ce privește fetița, dincolo de trauma pe care o trăiește din cauza separării părinților, mi se pare extrem de răsfățată și predispusa la a -i manipula pe cei din jur. La 11 ani, nu e oare inadecvat să reacționeze astfel la o poveste precum Cenușăreasa?… Ceva nu se leagă în toată această situație!…
Eu una vă doresc să găsiți calea cea mai potrivită pentru dumneavoastră, pentru că aveți un suflet frumos și meritați din plin să fiți fericită.8
Mihaela Comisel
Problea nu este la copil (este manipulata si dintr-o parte si din alta) ci la el pentru ca am impresia ca se foloseste de fetita ca sa nu ia o hotarare in ceea ce priveste relatia voastra.O intrebare ar fi: de ce s-au despartit daca ii pasa atat de mult de copil? Din cate vad, mama copilului si-a refacut viata langa altcineva. Ganditi-va sigur daca vreti sa ramaneti in aceasta relatie! Poate ca ar trebui sa discutati deschis cu el si sa va spuneti punectul de vedere astfel incat sa fiti valorizata si sa va simtiti bine cu hotararea pe care o veti lua.Dorin Geamanu
Sunt 15 ani diferenta intre voi si mai e si problema cu copilul .
Asta e viata pe care o vrei ?
Sfatul meu e sa termini si sa iti vezi de viata ta !Botezat-Antonescu Radu Andrei
pe langa cele spuse as dori sa adaug faptul ca ‘problema’ este a parintilor+copil… nu a partenerilor acestora. Puteti avea o relatie cu acest barbat, daca va doriti, insa nu inainte de a-si clarifica el relatia actuala. Succes!Borbel Ionela
Eu nu inteleg de ce face crize de gelozie doar in legatura cu relatia tatalui …si nu si a mamei care inteleg ca are la randul ei o relatie….Eu cred ca copilul e mult prea rasfatat …Botezat-Antonescu Radu Andrei
pt ca fetele sunt mult mai atasate de tati… daca era baietel… urla la fel cand era vorba de mama sa
Borbel Ionela
Eu sunt fata si sunt mult mai atasata de mama…deci nu e ceva general valabilBotezat-Antonescu Radu Andrei
ba da… este ceva general (majoritatea statistica) valabil insa, normal, exista si exceptii. In general o familie echilibrata isi ‘imparte’ afectiunea si atunci nu se resimt ‘preferinte’Alyna Alina
dc nu iti faci o relatie cu un om de varsta ta fara copii ? atunci nu va mai suferi nimeni , nici tu , nici copilul nimanuiBorbel Ionela
Pentru ca nu putem alege pe cine iubim….cred euIon Monica
reactia copilului este explicabila a adultilor(parintilor) nu se explica. Copilul ii manipuleaza emotional pentru a-si atige scopul, de a fi singura importanta, tatal se lasa manipulat de frica ca fata v-a suferi sau il va judeca. Tatal uita ca copila creste si-si va vede de viata ei, iar el ce va face. Recomandare sa vb cu un psihoterapeut.Mar Dum
Musai de mers cu copilul la un terapeut ce lucreaza cu copii de varsta ei pt a deslusi cauzele acestui comportament. De fapt nici unul din parinti nu reuseste sa-i dea increderea in faptul ca este iubita iar statul asta ba la unul ba la altul mai mult o zapaceste decat sa-i creeze siguranta existentei unui loc stabil, care este casa ei si unde este iubita neconditionatCatalina Olteanu
Sunt jocuri de manipulare la mijloc..si mai vad si o neasumare de responsabilitate si a rolului de adult in cazul tatalui…iar fetita stie foarte bine pe ce “butoane” sa apese in asa fel incat lucrurile sa stea cum vrea ea…in jocul de putere, ea este cea care detine controlul. Atata timp cat nu va puneti de acord si nu va asumati ceea ce este de asumat, aceasta situatie va continua la nesfarsit indiferent daca tatal va avea sau nu o alta partenera inafara de tine si indiferent de varsta fetitei, ea va reactiona la fel daca nu se apeleaza la ajutor specializat!Ina Melehat
Fetita il accepta pe partenerul mamei? Daca da, inseamna ca cumva mama i-a impus niste limite clare, iar copilul, simtindu-se intr-adevar neiubit in mod neconditionat, se agata cu toate fortele de tata. Nu mi se pare o idee buna sa va despartiti, daca spui ca va iubiti, cel mai bine ar fi sa gasiti impreuna o metoda de a o face pe fetita sa inteleaga ca este iubita si apreciata indiferent ce s-ar intampla. Discuta cu iubitul tau si despre relatia fetitei cu mama, acesta e un aspect ff important.
S-ar putea să te intereseze și:
Fata mea de 13 ani nu mai asculta deloc, o duc la scoala si ea pleaca, are nopti cand nu vine acasa. Este in risc de exmatriculare, fumeaza, s-a taiat pe antebrat. Dar este un copil inteligent, foarte matura in gandire, studiaza vioara si face lupte pentru autoaparare.
6 raspunsuri
As vrea sa ma sfatuti cum sa-i explic fetitei mele de 9 ani ca sunt insarcinata cu al treilea copil, deoarece e foarte emotiva, geloasa si chiar egoista.
3 raspunsuri
Baietelul meu are are 7 ani, este foarte incapatanat, retras, fricos, ii este frica de tot ce este nou, nu vrea sa salute, la orice ii spun tranteste si bufneste.
Locuiesc in Germania cu băiatul cel mare, de 14 ani. 3 ani a fost lasat in grija bunicilor din Romania. Problema este ca dupa divort, la scoala, deranjeaza orele constant, are comportament sfidator, prietenii lui sunt cei catalogati drept “golani”. Ieri am fost anuntat ca va fi dat afara din scoala. Refuza apropierea de mama lui. Cand eram împreună, ea a folosit inclusiv cutitul pentru a ameninta, fie pe noi, fie pe ea insasi.
M-am îndrăgostit la 20 de ani de un bărbat cu 13 ani mai in varsta, casatorit, eu implicandu-ma cu ochii închiși și fără să conștientizez suferinta pe care el o provoca ambelor femei din viata lui… Acum am 29 de ani, doi copii si sunt într-o altă țară. Scriu, plâng, sterg lacrimi… va implor sa ma ajutati, nu am pe nimeni, am ajuns sa imi fie rusine sa mai intru in spital la cate perfuzii cu calmante mi s-au pus, stiu ca sunt de judecat, dar nu ma ajuta cu nimic… si stiu ca intr-o zi voi muri din oboseala mea psihică.
DISCLAIMER: Terapeuti.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru informatiile si pozele postate pe acest site de catre terapeuti si utilizatori. Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare! Nu puneti intrebari despre afectiuni care necesita o examinare medicala!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.