Sunt fată. Încerc (să fiu eu însămi) mai ales când sunt cu părinții mei , ca să le arăt că pot avea încredere-n mine , dar asta îi nemulțumește … Îmi doresc din tot sufletul meu să fiu și eu ca ceilalți copii ( ce-i culmea mai am puțin și fac 18 ani ) , gen să ies cu prietenii, să mă distrez și alte lucruri pe care le fac adolescenții din ziua de azi . Dar nu , în viziunea lor nu am voie, sunt mică .. Am încercat să le explic , să vorbesc cu ei , am încercat să le fac cunoștință cu prietenii mei , dar nu , nu ai cu cine (nu-mi suportă nici un prieten).. Prefer să stau singură și să mă văd cu ei pe ascuns ( îi mint că mă duc în altă parte , tocmai pentru a mă lăsa, dacă le-aș spune că mă duc să mă văd cu X, încep să țipe sau eventual mă lasă, dar după când vin îmi scot ochii, ”că ce umbli cu ăla/aia”, ș.ș.m.d) . Părinții mei sunt genul ăia de oameni care.. ( de exemplu , da
că vine cineva la mine și vorbește despre ceva, nu știu orice, ei sunt de acord pe moment, dar defapt.. ) . nu sunt de acord cu lucrurile adolescenței de azi, mă disperă doar cu lucruri de genu ”ÎNVAȚĂ, ÎNVAȚĂ!” . Pot spune că sunt un copil bun , încerc să le fac pe plac părinților, în ultima perioadă evit să mai ies (deși nu ieșeam atât de des, o dată pe săptămână e bine dacă ies) , pentru a le face lor pe plac , să nu mă mai cert cu ei , notele de la școală sunt foarte bune, dar ei niciodată nu sunt mulțumiți de mine. Singurul sprijin e iubitul meu( suntem împreună de aproximativ un an) încearcă să mă încurajeze, dar e în zadar .. E enervant să stau așa și să mă ascund de ei , am încercat să le spun de el, dar ”Îți trebuie băieți.. ”, mă rog … Am ajuns la un stadiu în care îmi urăsc părinții maxim și îmi vine să fug în lume , departe de ei … Ce ar trebui să fac? (