Mesaj:
buna ziua,
ma numesc maria b. va scriu petru ca sufar cumplit si nu am bani sa merg la un psihoterapeut. probemele mele sunt in casnicie. cu sotul meu am locuit 2 ani inainte de casnicie si totul a fost bine. am observat de atunci niste probleme (agresivitate orientat in exterior, alcoolism)care desi sunt grave, totusi nu ma afectau, in sensul ca erau compensate de multa atentie, ma simteam iubita si nici nu se imbata (consuma zilnic exces de alcool dar nu ajunge sa aiba comportament evident de imbatare). cu 1 an inainte de casnicie am inceput sa observ diferente de comportament: raceala emotionala, usoara agresiune indreptata catre mine, gen rastit, vorbit urat, etc. am incercat chiar sa ma despart de el, pt ca sufeream zilnic dar nu m-a lasat, a inceput sa planga si m-a convins. dupa ce ne-am casatorit a inceput calvarul. am intrat intr-o relatie de dominare-supunere, in care el ma facea zilnic sa plang, chiar si de 3, 4 ori pe zi si ma ignora. am simtit ca ii place sa ma manipuleze si sa ma domine in felul asta dar el nu realiza ca imi face rau. de cate ori incercam sa-i explic sentimentele mele ma ignora sau imi spunea ca el nu asta vrea si ca exagerez, parca nu vedea ce face. mentionez ca eu sunt de formatie psiholog, iar el e somer, cu studii limbi straine. provine dintr-o familie de cadre didactice dar am senzatia ca si educatia e putin subreda, in sensul ca tatal lui l-a cam ignorat si nu i-a zis niciodata ce sa faca sau sa nu faca. nu i-a dat nicio directie. in fine, apoi au sosit si 2 copii foarte doriti de catre amandoi. dar lucrurile s-au inrautatit si mai mult. se purta tot mai urat cu mine, indiferenta crasa, ignorare, mandrie in exces, nu colabora cu mine la nimic, eu nu contam, nu ma asculta in nimic, iar eu trebuia sa il ascult orbeste. am observat ca imi aducea exact acele acuze care i se potriveau lui. o perioada s-a purtat foarte urat si cu copiii, facea crize de nervi. am ajuns la discutii de divort. m-a convins iar, vorbea frumos, spunea ca se lasa de baut si ca va fi alt om. asta dura cateva saptamani, apoi relua bautura. eu mereu am pus dereglarile lui comportamentale pe seama bauturii. nu cred ca se va lasa vreodata. cert este ca pe mine m-a afectat intr-atat incat mi-am modificat personalitatea si am inceput sa fac crize de nervi fata de copii. apoi vine vinovatia si iar plang de ma omor. ma simt singura, umilita, diforma, urata, mutilata in toata fiinta mea. nu pare sa dea doi bani pe mine. este si foarte egoist si egocentrist. nu-i place sa-si asume raspunderi si mi-a zis foarte clar sa nu-i mai cer ajutorul la nimic, sa ma descurc singura. sunt foarte indoita. cum voi putea trai cu el in continuare? cred ca ma voi imbolnavi foarte rau. mi-a disparut bucuria de a trai, de a manca, nu mai rad si ma tem de deviatii psihice pe care le-as putea dobandi. dar daca ma despart de el nu stiu daca ma descurc cu copiii care sunt foarte atasati de el, iar cel mare chiar doarme cu el si face crize de nervi cand pleaca sotul meu de acasa. sunt speriata de ambele variante. nu vrea niciun fel de ajutor specializat, nici pentru alcoolism, nici pentru tulburarile psihice pe care le are: depresie alternanta cu manie (mai accentuata e depresia). nu stiu cum m-ati putea ajuta dar poate ceva din marturia d-voastra, poate un singur cuvant, sau o idee mi-ar fi de folos.
ma iertati pentru acest foarte lung testimonial.
cu mult respect,
maria

Buna… Poate veti reusi sa gasiti pe pagina din link-ul urmator, parte din acele informatii care v-ar putea fi de ajutor intelegerii si gestionarii situatiei in care va aflati. Toate cele bune & o zi frumoasa! https://www.facebook.com/ParteaIntunecataADragostei

draga Colega, in primul rand nu am cum sa nu observ din cele spuse de tine ca esti maritata cu un bipolar (maniaco-depresiv) care nici macar nu este sub tratament. Daca acest diagnostic este corect, atunci cea mai buna varianta este sa iti iei copiii pe sus si sa mergi la parinti… sau in alta parte unde puteti fi in siguranta. Te asigur ca cei 2 copii ai tai or sa sufere mult mai mult prin relatia cu el decat daca traiesc la distanta. Se pare ca ai picat in ‘plasa’ lui si ca totul se intampla exact asa cum dicteaza el, fie constiente, fie inconstient. Tu singura poti iesi din aceasta situatie. Succes, se poate!

Este ciclul violentei domestice care se strange din ce in ce mai mult . cat timp vei ramane in rolul de victima nu poti iesi din acest cerc. Cauta ajutor psihoterapeutic sa te echilibrezi tu si abia apoi ia o decizie vizavi de familia ta. El nu se va schimba atata timp cat iti joci rolul de victima foarte bine. In plus nu mai contribui la intretinerea alcoolismului pentru ca asa e liniste in casa, cu siguranta dupa ce bea tot nu este liniste. spor si succes sa te intaresti ca sa iei decizia buna pentru tine si pentru copiii tai