Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna , am 15 ani , sunt fata ,si aici ma voi numii Anisa. si de o vreme banuiesc ca am intrat in depresie. Nu imi pot pune singura diacnosticul , de aceea doresc sa ma ajutati. Probabil pt. dvs. sunt doar un simplu pacient , dar dvs. pt. mine sunteti o posibila salvare. Nu doresc sa-mi traiesc viata asa , desi sunt intr-un fel constient ca depresia nu dispare , ci doar “o ascunzi sub ores” prefacandu-te ca nu exista , dar intr-o zi , iti vei dori sa schimbi presul respectiv deoarece este invechit , si sa-l schimbi cu unul nou , mai colorat , si atunci iti aduci aminte. Asta inseamna , ca atunci cand doresti sa faci o schimbare , mereu iti aduci aminte de evenimentele neplacute ce s-au intamplat cand ai incercat sa te schimbi , si o lasi balta. M-am taiat , in niciun caz , cum fac alte persoane “pentru atentie”. Daca era pt atentie nu incercam din rasputeri sa ascund taieturile. Am incercat si sa ma sinucid cu pastile , dar nu am reusit , si pot sa spun ca ma bucur. Viata mea e un roller-coaster. Sunt o persoana foarte optimista o vreme , apoi foarte pesimista. Cred cu tarie ca putem schimba lumea , dar peste 5 minute , stiu ca nu ma intereseaza de nimeni si nimic si vreau doar sa stau sub patura tot restul vietii mele.Sau , nu imi pasa de scoala si vreau sa stau doar in pat , dar ma stresez enorm deoarece stiu ca nu voi putea face nimic fara scoala.Imi pasa mult prea mult de oameni si ma atasez extrem de repede de ei.Sunt fericita o perioada , apoi simt dinnou “durerea” asta in inima si stiu ce se apropie. VREAU SA SPECIFIC CA NU VREAU SA AUD “O SA-TI TREACA E ADOLESCENTA” Nu. Am nevoie sa trec peste asta , pentru ca daca nu trec se poate ajunge chiar la suicid. Am prietenii , dintre care 2-3 adevarati.Vreau doar o persoana care sa stie concret ce sa-mi raspunda.Multumesc pentru timpul acordat si ca ati ajuns sa cititi pana aici.

Anisa , inteleg ca esti la o varsta la care apar multe schimbari si multe semne de intrebare si ai nevoie de persoane de incredere cu care sa -ti impartasestu trairile si gandurile.Fiind optimista cred ca ai si potential sa imbunatatesti situatia.dorinta ta de schimbare iti va da si curajul sa incepi un proces psihoterapeutic.Mult succes!

Draga Anisia, iti recomand sa vorbesti cu psihologul scolii despre starile tale, dar te sfatuiesc sa vorbesti si cu un psihiatru despre aceasta pendulare intre starile de optimism si cele de pesimism (ar putea fi vorba despre o tulburare bipolara, care se poate tine sub control cu medicatie si cu psihoterapie). Schimbarile hormonale din aceasta etapa de dezvoltare, pot cauza o adevarata revolutie, care e normala in anumite etape ale vietii. Dar faptul ca ai ajuns la incercari de a-ti lua viata… e prea mult. Ar putea fi vorba despre un dezechilibru intre neurotransmitatori, la nivel cerebral. Taieturile pe care ti le faci, asta sugereaza, mai ales daca in urma lor consideri ca obtii o stare de “mai bine”. Te sfatuiesc sa inveti cum apar starile acestea de rau, de durere si pesimism; sa inveti sa recunosti cum incep ele, ca sa poti actiona de la primele semne, sa nu le lasi sa se mai instaleze complet. Apoi vei putea actriona exact opus. de exemplu, atunci cand recunosti ca s-ar putea instala starea de rau, nu o lasi si iesi afara mai mult decat de obicei, pana cand simti ca ai depasit-o. Cand esti intr-o stare de bine, daca simti ca ai prea multa energie, atunci stai mai mult in casa si foloseste energia in ceva bun (inveti mai mult pentru scoala, de exemplu). Iti doresc multa, multa, multa sanatate!

Trecerea brusca de la o stare de optimism la cea de pesimism/depresie arata ca inca nu esti echilibrata si acest lucru nu depinde neaparat de varsta. S-ar putea ca in localitatea de unde esti sa existe sali unde se fac meditatii, te sfatuiesc sa incerci. Meditatiile trebuiesc facute sub indrumare, deci, nu cele de pe net la libera ta alegere. Mai ai intrebari, cu drag iti voi raspunde.

Este de apreciat că ai reușit să identifici, deși fiind foarte tânără, aspecte care te îngrijorează, însă evită un diagnostic în afara unuia avizat. Apelează la un specialist, alături de părinți (fiind minoră), pentru o evaluare și pentru un demers în care să abordați problemele identificate. În cele din urmă vei reuși să le depășești, având alături prietenii, familia și terapeutul, iar, cel mai important, pe tine.