Mesaj:
Buna ma numesc Marcel am 28 de ani ,si as vrea sa pot discuta cu cineva despre problemele mele ,sa incep cu,copilaria …provin dintr-o familie saraca si cu foarte multe probleme,tatal meu este bolnav de 20 de ani este paralizat iar inainte de asta avea probleme cu bautura din aceasta cauza sa si imbolnavit,cand a facut accidentul cerebral aveam 13 ani ,cineva da un telefon acasa eu fara sa stiu raspund si imi spune cu o voce tremuranda ca tatal meu a murit..defapt el nu murise facuse comotie si era incostient,din acel moment viata mea a inceput sa se duca de rapa,cu timpul lam repus pe picioare pe pe tata iar el a inceput sa bea din nou,dat fiind si conditia lui cadea pe strada si ma trezeam in fiecare zi cu fel de fel de oameni care sunau la usa si ma cchemau sal car in casa de pe unde cazuse,lucru asta a dus pana sa fiu si chemat in tipul orelor de curs..eram tot timpul intrun stres continuu cu gandul ca poate cade iar si moare ,cand auzeam soneria de la usa inima imi spargea piptul …chiar daca se adeverea sa fie doar un prieten care ma vizita..am inceput sa ma izolez de restul lumii pastrand doar un grup care credeam eu ca nu rad de mine pentru problema care o aveam,tineam tottul in mine fara sa vorbesc cu nimeni pentru ca imi pare ca nimeni nu ma intelge,iar daca cineva vroia sa vorbesca cu mine incercam sa termin discutia cat mai repede si sa plec ,gandind ca acea persoana vrea doar sa afle detalii despre viata mea si sa aiba ce discuta despre mine…la scoala eram izolat de restul clasei si tot timpul luat in deradere petru ca nu aveam pe nimeni care sa vina in fata profesorilor si sa ma reprezinte sa imi ia apararea,asta vorbesc de clasele primare ,abea cu ceva ani in urma cand mam uitat pe diplome am descoperit ca nu am avut niciodata media generala sub 8 -50 iar profesorii tot timpul ma dadeau ca exemplu negativ in fata clasei…pentru ca nu aveam bani ca restul sa le dau atentii ,nu imi perminteam niciodata sa platesc fondul clasei sa merg in excursii si eram aratat ca un copil josnic bun de nimic ,fara drept vreodata sa iau cuvantul desi eram la acelasi nivel cu majoritatea elevilor,lucru care ma facut sa ma inchid simai tare in mine…fartele meu cu 11 ani mai invarsta ca mine sufera atunci de aceeasi problema pe acre o am eu acum,svea spasmofilie atacuri de panica etc tot timpul tratamente spitale ….era de groaza ,mama Dumnezeu so ierte ,era oarecum singura in acest joc nebun nu mai stia cum sa reactioneze si isi varsa furia pe mine,era o persoana religioasa si eram obligat sa merg la biserica in fiecare duminica ,sa fac acasa difeite novene si rugaciuni petru ca Dumnezeu sa ne ajute…in loc sa fiu lasat in pace sa imi vad de copilaria mea trebuia sa stau sa ma rog….sa imi car tatal beat in casa …sa nu pot face nimic din ce vroiam…lucru care ma facut sa ma inchid si mai tare si sa urasc biserica desi in suflet imi este intiparita o mare frica fata de Dumnezeu,credetima pentru orice lucru normal care il facea un copil eu aveam de tras ca sa il fac,daca mergeam cu baietii la strand cand veneam eram pedepsit,singur am invatat sa merg pe bicicleta in juma de ora furandui cheia unui prieten care a venit in vizita la fratemiu cu bicicleta,dimineata ma trezeam cu o ora inaintea fratelui meu si ai pregatem masina pentru lucru ,si puteam sa o conduc 30 de m din curtea unde era parcata pana in fata blocului lucru ce insemna enorm pentru mine dar nu eram lasat…cand am crescut si am vrut sa am camera mea desi aveam un apartament imens cu 3 camere a trebuit sa ma cert cu ai mei sai fac sa inteleaga ca nu imi mai pot primi prietenii n vizita doar pe hol sau in bucatarie si ca am nevoie de AER le avem si noi pe ale noastre…dar nimeni nu era acolo pt mine…revenind mai incoace cam pe la 16 -17 ani am inceput sa muncesc si sa imi fac propii bani si puteam sa imi permit lucruri normale care ai mei nu mi le-au putut oferi…siti nu mia placut sa raman in acea situatie sa mai fiu desconsiderat, am dat examenul de capacitate de 4 ori pana lam luat petru ca munceam dupa ore si nu aveam cand sa invat…dar treaba cu munca acum imi dau seama a fost o mare prostie,,,..pe cand prietenii mei se distrau si isi traiau fiecare etapa a vietii eu deja eram matur ma gandeam la alte chestii…aveam alte prioritati..cea mai mare greseala a fost dar nu a avut cine sa ma atentioneze ,am sarit aceste etape si acum ma doare ,am vazut prin munca o salvare ,un fel de a ma ridica si de a fi privit cu respect fata de cei din jur…stiti auzeam…uite domle bravo lui uite la baiatu asta prin cate a trecut si uite nu bea nu fumeaza sa apucat de munca…o sa ajuga de parte pare un tip serios…pe naibatotal gresit a fost ce am facut…..intre timp am inceput sa umblu in preajama celor mai mari ca mine pentru ca nu mai suportam maimutarelile celor de varsta mea ..hmmm nu erau maturi ca mine…mi se pareau niste copii imi ziceam eu in gand uitate la ei nu au nici un viitor,asa ca miam facut un prieten de pahar un vecin cu vreo 8 ani mai mare ca mine si mam pus pe treaba …desigur ne abandonand munca,munca era munca ,bautura dupa program,trecnad anii a ramas singurul meu prieten care este si acum in preajma mea,bautele se intensificau banii se duceau pe alcool majoritatea ,spre amaraciunea Mamei….Ea saraca vazand pe ce drum o luasem incerca sa ma atentioneze da eu ai raspundeam foarte agresiv racnind si tipand la ea….netinand cont Ei dat fiind felul in care ma tratase pana atunci …vroiam intrun fel so termin sa nu o mai aud ,iam si spus intro zi ca cel mai fericit am sa fiu cand am so vad moaarta in sicriu …nu staiam ce vorbesc vorbea acea rautate din stransa dealugul timpului si frustrarile adunate…..trecem mai departe pe la 20 de ani am cunoscut o fata ,era cumnata unui alt prieten de pahar,parea o fata ok cuminte de la tara care avusese ceva probleme la viata ei iar eu dornic de afectiune am facut totul pentru ea am ceruto si de nevasta ,dar avea o problema nui placea munca siaici nu ma refer ca evam mentalitatea de comunist sa se duca la sapa sa faca bani,luasem un inprumt din banca si ai facusem un magazin unde sa lucreze petru ea,pentru noi,dar ea nu mainefsta nici un fel de interes,magazinul era intrun complex de gen mall,toate celelalte buticuri se deshideau la ora 7 iar ea la ora 9 se trezea spunand ca nu are rost sa se trezeasca la acea oara ca si asa nu merge…itro duminica eram cu un prieten si am decis sa mergem impreuna sa facem o vizita la magazin,mallul se inchidea la ora 2 duminica dupamiaza,ea foarte nervoasa si pufnind de draci la 11 vroia sai inchida ,eu vroind sa evit o situatie penibila sau o cearta in fata prietenului meu iam zzis sa mearga acasa pentru ca pare obosita si raman eu in locul ei,nu va mint la ora 12-45 au venit doua mame cu copii petru ai imbraca petru socoala, in mai putin de 40 de min maxim cat au sta acolo am facut vanzare de 800 de ron,mergand acasa iam spus prietenei mele ce am realizat si ea a spus ca este pura intamplare si lucruri din astea se intampla foarte rar….iar eu tot un baiat bun si civilizat am incercat sai explic ca asta este comertul exact ca la pescuit dar ea nu si nu…pur si simplu nu vroia din acel monent am inceput sa ma races fata ea,nu pot zice ca era o fata rea ci doar prostuta nu stia cum sa reactioneze dat fiind ca vebnea de la tara si dupa alte cateva intamplari si la insistentele mamei si prienilor am devenit mai drastic cu ea,a venit criza a trebuit sa inchidd magazinul,iam gasit servici la un serviciu de asigurari,dar iar 0 interes din fata ei ma punea sa fac o refinantare a creditului sa deschidem un nou magazin in orasul ei lucru lucru ce mi sa parut foarte hilar,cred ca vroia un fel de polita petru ea dat fiind ca la scurt timp a fugit acasa la ea lasanduma cu botul pe labe datorii,inima rupta etc…….lucru care ma facut sa ma inchid si mai tare in mine si sa nu mai port niciodata stima vreunei femei sau sa incerc macar sa mai am vreo relatie pana in ziua de azi,am incercat odata sa mer la o prostituata sa ma pot descarca ,dar maim dat rapid seama ca nu pot daca nu simt nimic pt acea persoana ….trecand peste asta si devenind si mai introvertit si foarte serios am trecut mai departe in viata izolanduma si mai tare de lume, de fapt sa va spun ceva pana la inmormantarea mamei nu mi-am cunoscut verii nu ai mai vazusem de cand eram mic de cativa ani,asa rupt de realitate am fost nu mia venit sa cred ca ai am…mam considerat tot tipul sngur….renenind mai incoace acu cativa ani mama mea sa stins in urma unei operatii nereusite la inima,tatal a luato si ami tare pe alcool totul iar se darama in jurul meu iar revenean la copilarie aflanduma in acea situatie fara scapare,fratele meu dupa ce trecuse si el printru experienta aseamanatoare mie cu o alta femeie sa recasatorit in cele din urma cu o fata cat de cat ok,dar trecutul cred ca a inceput sa il maccine din din nou ,atacuri de panica eu ma mai certam cu el neavand cu cine vorbi,stresat ,daramat de pirderea mamei ,el fiind foarte mamos si cu ea prin spitale cand sa operat…cade intro zi de pe un stalp de curent si se loveste grav ,iar primesc un telefon dinacela ….ma suna cumnata mea si zice ca ciprian este in coma la spital……am luat masia desi bausem ceva beri cu niste prieteni su dai fuga la urgenta………iar imi crapa iminima in mine…ajung acolo il stabilizasera lesinase doar de la cazatura dupa 2 zile a fost externat,la vreo luna eram la tara cu verii mei cand primesc un telefon de la o vecina ca tata a cazut in casa si sa lovit grav….lasa tot fugi acasa el statea intins pe jos cica de 4 ore si la vazul unei verisoare dea mele mai tare a inceput sa urle ,nu mai putea merge singur cazuse la pat,nu trec doua zile fratele meu iar face un atac de panica este dus la urgenta cu puls si tensiune mare tremurnd din toate icheieturile,nu mai staim ce sa fac simteam ca innebunesc……prietenii ma ocoleau petru ca se saturaesa cred sa auda de problemele mele…nu aveam cu cine sa discut mai multe se adunau in in suflet…tata cazut la pat urla de 5-6 ori pe noapte sa il duc la wc ,trebuia sa ma duc si la spital la frate si dimineata la munca….mi sa dus orice zambet de pe fata orice bucurie…..nu ca as fi avut parte pana atunci….dupa nopti nedromite si pline de stress intro zi la munca desi eram obsedat de securitatea in munca si tanetie imi prind mana intro prese ce imi reteaza un deget si imi striveste restul palmei instantaneu,pe moment nu mi-am dat seama ….mam blocat cand am scos mana si am vazut osul gol am innebunit am fost dus de urgenta la spitalsi operat mediici reusind sa imi reconstruiasca mana…..asta a fost punctul culminant ….ma simtit distrus la gandul ca pot ramane infirm dependent de cineva …dar de cine ca ai mei sunt dependenti de mine,,,,,,am asteptat pana mana sa vindecat si am fugit in afara la un prieten doar ca sa scap de acasa sa nu ma mai terorizeze nimeni…….vreo 4 luni nici nu am vorbit cu fratele si tatal considerandui singurii vinovati petru ce mi se intamplase,am vrut sa le dau o lectie sa vada cu este fara mine……cam asta este povestea mea……problema este ca imi simt inima prea incarcata si simt ca o sa explodeze intro zi ,ma doare pe dinauntru,nu mai pot sa rad nu ma mai misca nimic,daca cineva glumeste cu mine o iau in serios si devin agresiv ,incercnd sa fug de orice converstie, de toata lumea vreau doar sa fiu singur undeva fara probleeme si sa imi pot trai viata si sa pot face toate lucrurile asa cum cred eu si nu forta de imprejurari,vreau liniste in suflet si nu pot….va rog vorbiti-mi chiar am nevoie sa stau de vorba cu cineva care sa ma asculte si sa ma inteleaga….

Ca viitior psiholog, va pot spune doar ca sa va adresati la un specialist. Un psiholog/psihoterapeut bun. Aveti nevoie de comunicare cu descarcari sufletesti face to face, nu pe Facebook (desi bine ati facut ca ati inceput de aici). Ati avut pana acum o viata groaznica, ma mir cum de nu ati ajuns la psihiatrie… Adresati-va, repet, la un specialist bun, cu experienta .

Va apreciez pentru curajul de a va deschide sufletul si de a povesti pe scurt o parte din viata dvs. si pentru dorinta de a pune lucrurile in ordine. Apelati la un terapeut- de preferat face to face sau online- care sa va ajute sa va utilizati resursele pentru a face schimbarile dorite.