Mesaj:
Buna ziua!!Nustiu daca este cazul sa scriu dar simt permanent ca sunt intr-o stare de neliniste continua…Orice fac am emotii peste masura ,i-mi este frica ca toti din jur nu ma iubesc ,cu toate ca niciodata mai inainte nu a fost asa….eu am fost intodeauna o fire vesela ,sociabila…am impresia ca toti ma evita…daca am oaspeti acasa incepe nelinistea de care va zic,dupa ce pleaca oaspetii (cu toate ca a fost bine totul)incep in capul meu ginduri nebune,ma simt vinovata de ceva mereu..am 31 de ani,sunt asistenta medicala de profesie…am o fetita de 3 ani…care are probleme de sanatate si din cauza asta sunt nevoita sa stau cu ea acasa..incerc sa-mi ocup timpul cu ceva(curat ,crosetat)Am o frica oarecare de soacra-mea care aparent pare buna cu mine,dar cind are sansa poate sami raspunda foarte sever,eu fiind o fire care incearca sa intre in voie la toti nu pot s-o contrazic…si mereu incearca sa concureze cu mine la imbracat ,inaintea sotului meu sa arate ca e cea mai buna,ca gateste cel mai bine ,cum spune ea e regina…Nustiu de cind ma-m casatorit m-am transformat dintr-o persoana cu multi prieteni fara de nici unul…simt ca nu are sens ca mai sunt uneori …ca nu sunt apreciata delok…nu sunt de folos stind cu copilul doar acasa…Avem atitea greuta-ti sotul mult lucreaza ,stam cu chirie,construim o casa a noastra si pentru noi nu avem timp….nu iesim practic deloc cu prieteni,doar la parinti si frati…sotul meu parca este iubitor dar de multe ori poate fi si arogant (sa ridice vocea in public)el spune ca nu poate sa se schimbe se staruie….am trecut printr-o etapa mai grea a relatiei ,suntem casatoriti de 11 ani,8 ani am asteptat acest copil…am lucrat asupra relatiei noastre dar sotul nu prea este comunicabil si mai mult tace deobicei cind incercam sa discutam ce ma doare…sau niciodata nu mi-a luat apararea din initiativa sa..e complicat…

este complicat dar am inteles suferinta ta. Cred ca este firesc ca cineva care practic a stat inchis in casa (cel putin 3 ani) cu dificultatile unei tinere mamici (si la primul copil), cu o soacra ‘speciala’, cu multe griji lumesti pe capul familiei. Imi pot imagina greutatea care a ajuns sa te copleseasca! Inteleg ca simti nevoia sa stai de vorba cu cineva de incredere caruia sa ii impartsesti ceea ce simti, in acest sens iti recomand sa cauti un psihoterapeut (daca financiar nu iti permiti cauta unul care ofera sedinte decontate de CNAS). Se poate, succes!

ce spuneti de o echilibrare? uitati-va pentru informatii pe www.reconectaresibiu.ro si pe fb: reconectaresibiu. Informatii, articole, marturii, cercetari stiintifice…

Cautati sa intrati intr-un proces psihoterapeutic. Sunt mai multe aspecte din viata dvs care trebuiesc echilibrate. Incepeti cu primul pas. Mult succes!

Apelati la un terapeut cu ajutorul caruia sa incepeti sa echilibrati aspectele din viata dvs.Succes!