Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua.
Am o problema legata de relatia cu mama mea. Nu ne intelegem absolut deloc. Pe scurt, parerile mele contravin alor ei si daca indraznesc sa die diferite, ne certam. Nu accepta o parere diferita de a ei, inconstient probabil sau din nevoia de control si de aici ies reprosurile. Pentru a intelege cat mai bine problema, incerc sa fac o imagine de ansamblu. Suntem doi frati, frate si sora si ne iubim enorm. Fiecare cu familia lui. El doi copii, eu, un copil. El, 41 de ani, eu, 36. Relatia dintre noi a fost buna dintotdeauna. L am idolatrizat dintotdeauna si inca o fac. Este acel frate pe care si l ar dori oricine. Cu bune si rele, il iubesc pana la dzeu si inapoi. Bun. Aici intervine mama. Sau problema care cred eu ca exista si nu doar cred. Chiar exista. Mama face diferente. Vizibile. Ea nu recunoaste. Si poAte nu constientizeaza. De comportament, verbale, de atitudine, de orice natura. Mentionez ca fratele meu, si o sa spuneti ca doar eu il vad asa, dar chiar este: peste media de
inteligenta, se descurca in aproape orice situatie, este autodidactul perfect, in ale manipularii(si nu neaparat cea negativa, in ceea ce ma priveste pe mine, el o vrea pozitiva), ale convingerii, e un “lider” inascut. Eu, de mica, am fost mai lenta, in sensul ca nu am Avut convingeri proprii, daca aveam, imi era teama sa le expun. Cand am crescut, si din dorinta de a le Demonstra si lor ca pot, am Devenit puternica, am invAtat din umbra multe de la frate miu. Au fost duri cu noi, in sensul ca, in teorie, ne au crescut ca la carte. Invatat, scoli, facultate, etc. nu tu petreceri, nu tu abateri adolescentine, erau crunt sanctionate. Ok, nu i am judecat si nici acum nu o fac. Doar ca le mai zic uneori ca nu au procedat tocmai bine, ca un copil mai are nevoie sa fie si copil. Ei o tin pe a lor, cum ca”daca nu eram noi, nu ajungeati unde sunteti”. Ok…..imi dau seama ca degeaba bat apa n piua ca nu ma pricep Sa le schimb parerea. Am plecat amandoi la facultate. Cam de aici constientizez eu lucrurile. Fratele meu facea bine orice facea, eu….mereu imi atrageam reprosuri. Raspunsul lor, al Mamei mai exact: el E baiat, de la tine am pretentii. Bun….am acceptat o si pe asta, mecanic. Ca trebuie:). Ajunsi la varsta maturitatii, in prezent, eu-36 de ani, fratele-41, diferentele s au accentuat. Fratele meu a trecut prontr un divort, acum e recasatorit. El a avut mereu neintelegeri si diferente de opinie cu mama, dar a procedat altfel. Nu mai vorbea cu ea. A trecut si un an fara sa vorbeasca cu mama. Eu, pe de alta parte, nu pot sa nu vorbesc, eu verbalizez. Si ii spun mereu ce ma deranjeaza. De aici, problema. I o spun exact in felul in care ma deranjeaza, fara sa mi caut cuvintele. Mama le ia ca pe niste jigniri. Si toata disputa se incheie cu plansete din partea ei, cu stari de rau( pe care eu le consider de cele mai multe ori santaje emotionale, dar, cu toate astea, in momentul ala cedez si imi cer scuze intr o zi, doua, trei sau fara a mi cere scuze, verbal, o “cer” la vorba pentru ca in adancul meu ma gandesc ca poate ceArta ii poate face totusi rau. Si sunt vorbe de genul: “ma omori, ma bagi in mormant, asta e rasplata pe care mi o dai dupa cate am facut pt tine”. Mentionez ca mama e f saritoare, te ajuta cu orice ii ceri, material vorbind sau orice alt sprijin. Dar are prostul obicei de a reprosa lucrul acesta, dupa o vreme, intr o disputa. “Ai uitat cate am facut pt tine? Asa ma rasplaesti ti? Nu ti e rusine? Te trezesti ca vorbesti cu prietenele tale?” La Orice lucru pe care i l spun ca ma deranjeaza, urmeaza replicile
De mai sus. Revenind la frate miu, el aplicand tehnica cu nevorbitul un an de zile, vine f rar acasa. Ai mei sunt din provincie, eu cu frate miu stam
Separat, in bucuresti. Vine o data la doi ani acasa, 3. Nici nu e o regula. Pot trece si zece si daca e vine sau nu vine. Motivele pt care nu vine sunt discutiilw avute cu nevasta lui acasa si care la randul lui e manipulat si efectiv nu vine sau are propriile motive. Si nu le stiu. Ideea este. Cand vine el acasa, se insenineaza cerul. Mese intinse, totul la picioarele lui. Adica nu mai conteaza acel an in care nu si au vorbit. Cand vin eu, totul normal. Copilul meu creste la ai Mei si merg o data pe luna acasa. Deci, des. Raspunsul Mamei: pe tine mama, te vad, mereu, frate tu vine ai el o data si….dar cand vine, nu trebuie sa existe ceva care sa l
Deranjeze. Trebuie sa stam aliniati toti ca nu cumva sa fie deranjat fratele Meu. Mie, cand vin, mama:), mereu: nu faci aia, nu ma asculti, nu faci ca mine, esti dezordonata, nu mai sta pe telefon, nu ai antiraj bun, nu inveti nimic bun, etc…. Mama, fratelui meu, cand il suna: “ce faci, unde esti?”. Frate miu: “cu treaba”. Mama:”ok”. Cand ma suna pe Mine: “ce faci, unde esti?” Eu:” cu treaba”. Mama: ” da ce, e asa secret incat nu poti sa mi spui?”. Eu: “dar pe frate miu il intrebi asa? Daca e secret?”. Mama: “ce tot mi l bagi pe frate tu?”. Eu: “pt ca vreau sa fii corecta. Daca nu ti raspunde el, sa ma lasi sa nu ti raspund nici eu. Fii egala. Simt ca faci diferente. Cand vin acasa, abia scoti doua vorbe, cand vine el….covor rosu. ” mama: ” da, pt ca mereu esti suparata, nu ti convine nimic”. Eu: “pai bine, daca el e suparat, te dai peste cap
Sa i fie bine…la mine…doar ma lasi in pace”. Mama:” nu stii decat sa jignesti, neaimtito”. Eu:” pe el l ai facut vreodata nesimtit??”. Mama:” nu, pt ca el nu ma jigneste”. Eu: eu cu ce te jignesc?”. Mama:” sunt doar scuze, esti o nerecunoscatoare”. Si imi inchide telefonul. Aici iar imi da cu virgula. Eu o jognesc pt ca ii spun ce ma doare, trairile mele, dar el, ca nu o suna un an de zile, nu o jigneste. Mentionez ca nu este o competitie intre mine si crate miu, il iubesc si nu i atribui lui nicio vina. Cred ca mama iubeste mai mult un copil si chiar cred ca se poate asta. Nici nu vreau s o recunoasca, vreau doar sa nu mai fie atata de dura cu mine. Simt ca mi da doar sfaturi, pe cAre si vrea sa le pun in aplicate. Nu iubeste si atat, ea da sfaturi. Pe care trebuie sa le urmez. Mi am luat inima in dinti si i am spus ca nu cred ca ma iubeste. Ca face diferente. A inceput sa planga si sa mi spuna ca ii este rau. Din nou. Eu nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca e ceea ce simt, nu
vreau sa o jignesc. Ea cu tatal meu, nu se inteleg. Il face in toate felurile. Tata e si el un om mai aspru, obtuz, nu vede decat in fata. Are si el partea lui de vina. E slobod de gura si o jigneste cand nu ii convine ceva. Dar nu e om rau, e doar un tip nervos care isi iese repede din fire. Din cate Am inteles de la mama, nu a a lovit o niciodata, dar nu pot sa stiu sigur aceat lucru. Tata e un tip mai static, masa e masa, patul e pat, treaba e treaba. O ajuta enron de mult si ea stie asta dar nu poate fi scos din ritmul lui. E mai lent. Le face pe toate, dar in ritmul lui. Iar pe mama o scoate din sarite:” mai repede, ca da, tu trebuie sa le faci usor, te respecti”, etc. si de aici, jigniri reciproce. Eu sunt convinsa ca mama nu l mai suport, efectiv. Fapt confirmat si de mama, cu alte cuvinte. Cand ma cert eu cu mama, imi spune:” esti taica tu in picioare”. Aici, eu ma gandesc: daca l uraste pe tata si seman. U el, inseamna ca ma uraste si pe mine. Inca doua intamplari si
conchis. Cand am nascut, am fost internata la primele ore ale diminetii si am fost operata abia la 8 seara. Am avut usoare complicatii. Mama, cu mine la spital. Pe la orele dupa amiezii imi da sms(eu eram in salon, ea pe hol): “ma duc pana la fratele tau, repede, m a chemAt la masa. Si n am putit sa l refuz.” A picat cerul pe mine: adica eu, cu complicatiile mele si tu nici acum nu poti sa l refuzi???. Asta in conditiile in care cand mama e la frate miu, in bucuresti, nu ma poate suna nici macar pe mine, pt ca frate miu ii spune: numai pe telefon stai. Sau daca ma suna, frate miu imi da mesaj: da las o pe mama sa stea in banca ei, ce tot va sunati atat…? Ok…am trecut si peate asta. Dar nu am “iertat” si nu pot uita niciodata. A doua intamplare: dupa ce s a nascut cel mic,( mama mereu ofera ajutor, si daca nu l vrei ea ti l ofera). Frate miu zice ca e bagacioasa. Si eu zic la fel, dar in plus, cred ca e nevoia de control. Si cu el Era la fel, dar de cand i a interzis franc, nu se mai baga. O sa ma intrebati de ce nu ii spun si eu franc? Am incercat, dar plange, ii e rausi las de la Mine. Chiar daca ii spun cuvinte jignitoare, cum spune ea, in cele din urma cedez. Deci, dupa ce a a nascut cel mic, mama a stat la mine tot timpul. La inceput ca nu ma simteam bine, apoi, ca sa ma ajute. Imi doream sa mai raman si singura cu sotul meu dar imi spunea ca am nevoie de ajutor si o “credeam”. Ok. Ajutor insemna: (si inainte de toate, subliniez inca o data ca mama chiar ajuta, da totul din ea, vrea sa faca numai bine si ii si iese. Este cea mai muncitoAre femeie pe care o cunosc, intelegineta si descurcareata. Si frate miu, rupt din ea, dar la Nivel evoluat. ). Doar ca de cele mai multe ori, binele vazut de ea nu este si al meu. Adica vreau sa mi redea controlul asupra vietii mele. Chiar daca fac rau ce fac, vreau sa l fac, ca vreau eu. Vreau sa ma simt independenta in fata ei. Si nu ma lasa. Am deviat. Ajutor insemna: imbraca copilul mai gros, eu ziceam ca nu consider ca trebuie mai groa, ea se punea pe plans pana il imbracam mai gros. Una din certurile noastre foarte grave a fost cand copilului meu i se facuse rau dar nu era viz il. Treaarea intr un fel si nimeni nu ma credea. Le ziceam sa l ducem la do tor. Mama: “unde l duci pt toate prostiile? Ca n are nimic copul.”. Ei, eu simteam ca are cevA. Nimeni nu ma credea. Nici sotul, nici mama. Eram disperata ca nu ma crede, simteam ca era ceva grav cu copilul Meu. Moment in care am tipat la mama si i am zis. Pleaca, lasa ma si gura cu copilul meu!!! Este copilul
Meu!!!! Ea si a facut bagajul si a plecat. L am dus la doctor. Avea temperatura si intrase in usoare convulsii. Avea 41 temperatura. A suferit o bronsiolita. Deci am avut dreptate! Dar, ca aici vine “dar ul”. Si in ziua de azi imi spune ca am lasat o sa plece pe strazi si nico macar un telefon nu i am dat. Imi spune ca am dat o afara din casa. I am zis intr adevar, pleaca, lasa ma, du te. Niciodata n am pronuntat cuvintele:” iesi afara din casa”. Si chiar daca i as fi zis asta, nici in ziua de azi nu intelege dusperarea prin care am trecut aici. Adica eu simteam ca are ceva copilul meu si ea efecriv nu ma lasa sa plec la Medic. Acum imi spune:” dar trebuia sa l iei si sa l duci la medic!!”. Ea nu i telege ca starea ei de calm, de atunci, ma facea sa cred, piate , ca mi se pare mie. Deci ea nu vede disperarea din mine, strigatul de ajutor pe care i l adresez:” mama, te implor, iubeste ma si pe mine, ai incredere in mine, pasa ma
Sa fac cum consider”. Cuvintele acestea le ia drept jigniri. Concluzionez: nu are incredere in mine, ma desconsidera, nu ma iubeste(dar chiar nu este neceAr). Si toate astea, cred eu, din esecul pe care il are in relatia cu frate miu. In sensul ca: nu m a lasat unul dintre ei sa i fiu aproape, dar cu fata mea, trebuie s o fac sa zica si sa faca ca mine. Si e totul incostient la ea. Si daca si da seama, nu vrea sa recunoasca. Cred ca are o grea suferinta ca frate miu nu o mai lasa sa stie nimic de el si se “razbuna” pe mine. Ceea ce ne a indepartat. Nici nu stiu ce sfat sa va cer, ca am incercat toAte variantele. Nereusite. Se termina cu “ori fac ca ea”, ori plange si ii este rau. Mi as dori sa consultam un paiholog, ea zice ca e de acord. Dar pun pariu ca se va ridica in mijlocul sedintei, va Ice ca o jignescsi va pleca. Eu cred ca ma iubeste la modul ca traieste prin mine, cumva, vrea sa fie ea modelul meu, sa se simta utila. Astept un sfat de la dva, as incerca orice pt un loc in inima ei. Chiar daca zic eu ca nu e absolut necesar sa ma iubeasca. As dori macar sa stiu care e motivul pt care nu o face. Va multumeac.

Se pare ca metoda folosita de frate Dvs, functioneaza in relatia cu mama. Multi oameni intalnesc astfel de probleme in relatia cu parintii, indiferent de varsta. Chiar eu am avut o situatie asemenatoare cu mama mea, insa, pe care am rezolvat-o dupa cateva sedinte de terapie. In aceste sedinte am discutat punctual cum sa ma raportez la relatia cu mama.
Asadar, recomand cateva sedinte de terapie, si lucrurile se pot regla inspre avantajul Dvs. Multa bafta si rabdare.

Si daca tot are aceste stari de rau, incercati sa chemati o ambulanta in acele momente .