Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salut.Nu stiu cum sa va spun dar am o privire foarte proasta despre mine,nu am habar pe ce drum sa o iau in viata,ai mei nu-mi asigura suport moral atat cat trebuie.In liceu am fost catalogat un copil inteligent,ambitios,emotiv dar nu o spun ca sa va impresionez dar ma demotivam foarte usor.De ce?Vocea contiintei imi spunea: ”nu ai tu fata de fata aia” ,”parul iti sta aiurea” ,”nicio fata nu se va uita la tine” ,etc.Poate pentru ca nu m-a invatat nimeni sa-mi vad calitatile.Pot sa spun cu mana pe inima ,ca ai mei nu m-au invatat nimic despre viata,nu mi-au dat vreun sfat legat de lucruri pe care le-am trait.Dar era si normal ,cu tata mai mult ma certam (am avut tentative de a fugi de acasa),mama m-a sprijinit in ideile pe care le aveam dar imi pare rau ca nu mi le-a dat si pe ale ei.Acasa nu aveam ce sa invat ,decat foarte multe injuraturi (certuri interne ale familiei) asa ca ascultam la scoala sfaturile profesorilor sperand ca voi ajunge cat mai sus.Tin minte ca in gimnaziu ,incalcam deseori regulamentul,dar niciun profesor nu si-a dat seama ca intre mine si ai mei era o ”racoare” si singura cale ca sa ma apropii de ei ,era bataia.De multe ori am fost defavorizat,acasa,la scoala (eram umbra surorii mele) dar de fiecare data nu am ezitat sa ma revolt in fata profiilor sau alor ai mei.Multii dintre ei m-au considerat un ”baiat istet dar prost crescut” dar nimanui nu i-a trecut prin cap ca baiatul acela are nevoie de un psiholog.Momentan,m-au rupt de prieteni ,nu mai am niciunul,pentru ca mi-am dat seama ca in nimeni nu trebuie sa am incredere ,deoarece ma vor rani la un moment dat.Tin minte ca acum 1-2 ani ,mi-a placut de o fata dar ce sa vezi…ea nu m-a placut.In vremea aceea aveam multe conflicte cu memebrii familiei ,fostii prieteni,oamenii care nu ma suportau asa ca am cazut pentru prima oara in depresie.Modul prin care am iesit ,a fost chiar foarte involuntar dar mi-am descoperit un talent pe care nici nu aveam habar ca il am.To t ce-am trait ,tot ce am simtit ,am scris pe foi,randuri pe foi.Ritmul era unul de rap ,toate versurile aveau rima .

Poate este momentul acum sa vizitezi un psiholog. Eu sesizez o scadere a stimei de sine, neincredere in propria persoana. Cu ajutor specializat, se poate. Daca esti din Bucuresti, te pot ajuta eu. Sanatate!

Din ceea ce ai descris, este posibil ca mediul în care ai crescut și vulnerabilitățile pe care le-ai dezvoltat pe parcurs sa își fi pus amprenta asupra stărilor tale emoționale. Lipsa încrederii nu sw manifesta doar asupra propriei persoane, ci și asupra celorlalți. Într-o oarecare măsură, ai avut dovezi care sa susțină acest tip de gândire și comportament. Cu toate astea, Întreabă-te în ce măsură mai sunt acele dovezi reale acum. Este de admirat ca ai găsit o modalitate de a face fata stărilor depresive de unul singur pana acum, de a exprima ceea ce simți. Cu toate astea, suportul unui terapeut ar fi util în gestionarea pe termen lung a acestor stări, modificarea comportamentelor și gândurilor care le întrețin, dar și a propriei imagini de sine, precum si formarea relațiilor armonioase.