Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Copilul meu de 7 ani face king boxing, dar la competitie, unde eram sigura ca va invinge, a inceput sa planga pe ring…

  83 vizite

Actualizat: 13 noiembrie 2014 | 3 raspunsuri
Terapeuti RO 7:32am Nov 4
Mesaj:
buna ziua…am o mica problema si nustiu ce sa fac si cum sa fac….am un baietel de 7 ani si merge la sala de sport de 8 luni(kingboxing)…si era activ si bravo dar eri adika pe data de 2 noiembrie a avut lok kompetitia(campionii mici)eram sigura ca va invinge dar din pacate na fost asa…intrase pe ring si incepuse sa plinga…am fugit repede sa vad cauza..imi spusese ca acest baietel ii de data trecuta si se teme de el….rog sami dati un sfat cum sa vb ku el si cum sa fac mai departe….mam dezamagit in el…sunt nervoasa pe el…si pling intruna..
Daniela-Monica Guzu 11:38am Nov 4
Este normal ca băiețelul sa simta teama. Competitii mai sunt. Un adevarat luptător se ajunge prin munca, succese si esecuri. Ceea ce nu este normala si sanatoasa este reacția ta la aceasta situatie. Crezi ca il poti ajuta asa? Motivația negativa rareori da rezultate. In sport si in special in arte martiale construirea stimei de sine di incredere in sine a copilului sunt esentiale. Tu ajuti la construirea acestora la copilul tau? Mai bine cauta in tine de ce te deranjeaza si chiar sperie asa de tare esecul. Succes!
Diamante Si Lumina 10:04am Nov 11
Ca nu intelegeti atitudinea copilului, ca sunteti suparata ca nu a invins … poate fi de inteles, dar pentru binele copilului, controlati-va si in nici un caz nu va suparati pe EL. Parintii sunt sprijinul, indrumatorii, inca lumea copilului la aceasta varsta, iar relatia corecta mama/ copil & tata / copil stau la baza dezvoltarii lor armonioase. Inconstient, anumiti parinti se proiecteaza in copilul lor si simt ca traiesc prin copilul lor. Daca dvs ati avea o frica sau un eveniment nefavorabil (de ex sunteti data afara de la serviciu), ajungeti acasa si cum v-ati simti daca fiul dvs v-ar spune "Sunt suparat pe tine, esti incapabila,…"? Dar daca v-ar imbratisa si ar spune "te iubesc, mami, e ok, ne descurcam noi, mami, tu esti inteligenta, descurcareata, …si am incredere in tine. Toate se rezolva."? Viata e facuta din urcusuri si coborasuri pe care e corect sa le acceptam si sa ne bucuram in continuare de diferitele experiente.
Laura Burlacu 6:25am Nov 13
Sunt mama unui baiat de 10 ani acum, practicant de arte martiale. Imi aduc aminte si acum primele meciuri, emotii, dezamagire. Dezamagirea noastra mai ales, a părintilor care nu acceptă ca baiatul lor sa fie altfel decat si-l doresc. Motiv pentru care devenim cicalitori, sfaturi inutile, intram in sufletelul lor incercand să-i facem, vaz` Doamne, sa comunice ce simt, dar de fapt perpetuam o stare de emotie permanenta si le inducem complexul de a nu se ridica la nivelul nostru. In momentul in care am fost doar prezenta, cu zambetul pe buze si cu imbratisarea necesara la momentul portivit, fără sa il mai cicalesc, baiatul meu a inceput sa castige meciuri. Dar poate fi si altfel, aspecte la care m-am gandit pe vremuri: poate baiatul Dvs. nu este inca pregatit sa intre in competitii, poate mai are nevoie sa capete experienta si incredere in el. Vorbiti cu el, faceti/l sa inteleaga ca este alegerea lui, momentan, sa nu participe, dar că, sportul inseamna si competitie, si daca doreste sa practice acest sport intr-o zi va trebui sa isi infrunte adversarul (eu caut meciuri, filme cu karate, ne uitam impreuna, Karate Kid cu Jackie Chan l-a impresionat). Dacă copilul Dvs face acest sport pentru ca el isi doreste, intr-o zi va dori sa lupte. Dar daca este doar optiunea Dvs si el nu are chemare ….Asa ca ganditi-va bine, nu toti devin sportivi de performanta, poate ca este suficinet sa invete acest sport cat sa se descurce intr-o situatie de conflict. Si cand nu va mai simti presiune, se va relaxa si temerile pot disparea… Asta este experienta mea, poate va e de folos!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita