Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am o problema in relatia mea cu partenerul. Ne cunoastem de 1 an si jumatate, anul trecut in ianuarie am avut o relatie consumata de aproximativ o luna, dupa aceea ne am despartit deoarece el nu si dorea o relatie serioasa ci doar o distractie. eu am tinut foarte mult la el deoarece sunt o fire care se ataseaza f repede de oamenii din jurul ei, asa ca am tinut legatura tot acest timp, ne am intalnit o perioada destul de lunga. anul acesta in luna ianuarie mi a propus sa merg cu el la munte ( din ce am auzit mi a propus acest lucru deoarece restul fetelor cu care conversa au refuzat) iar eu bineinteles am acceptat si am fost foarte entuziasmata. dupa 3 zile in care am stat impreuna la munte el s a atasat de mine si cand am ajuns acasa am inceput o relatie. eu deja il iubeam, tot acest timp eu l am iubit nebuneste, el stie acest lucru, iar dragostea si afectiunea care i am oferit o la facut sa aibe sentimente pt mine. noi in prezent avem 7 luni de relatie. problema este ca eu sunt o fire posesiva, imi doresc ce i al meu sa fie doar al meu… el nu m a inselat in tot acest timp, dar stiti ca niciodata nu este prea tarziu. are 2 prieteni foarte buni, unu din copilarie si unul care il cunoaste de 2 ani. respectivul care ii este prieten de doi ani nu ma simpatizeaza, iar sentimentul este reciproc. bineinteles si prietenul meu stie asta . am avut momente acum vreo 2 luni cand i am impus sa mai iasa sau vorbeasca cu el… iar situatia degenerase impotriva mea, el mi a spus ca acest baiat este prietenul lui cel mai bun si nu vrea sa renunte la el. eu i am spus ca daca nu renunta la el ma v a pierde pe mine. el mi a spus sa ma mai gandesc la treaba aceasta, pt ca el nu vrea sa piarda pe niciunu din noi. intr un final am acceptat aceasa prietenie, desi de fiecare data cand ei doi ies am o teama in suflet…o gelozie… nu stiu sa explic…mi e frica sa nu l influenteze negativ , chiar daca si baiatul acesta are o relatie de aproximativ 3 ani. el de cand are o relatie cu mine programul lui cu prietenii este foarte limitat. el lucreaza la un birou de la 10 ziua pana la 7 seara , iar intre mine si prietenii lui este o oarecare lupta pt a petrece timp cu el. intr adevar iubitul meu a ales o foarte mare a timpului sa o petreaca cu mine, iar de vreo doua luni el iese cu prietenii doar miercurea si duminica, deoarece restul zilelor statea cu mine. weekendul fiind al nostru pt ca atunci are suficient liber . eu nu l am adus acasa momentan, si nici el pe mine. el este arab si e mai complicat cu adusul fetelor acasa. si tocmai de aceea noi in weekend mergem la hotel, de obicei doar sambata iar vinerea iesim impreuna. toate acestea au avut loc pana acum 3 saptamani, cand relatia noastra s a racit, mentione ca doar din partea lui. un lucru mi a atras atentia, cand am mers la hotel saptamana trecuta, am facut dragoste de doua ori iar noi de obicei faceam de 5 6 ori si foarte intens. de 3 saptamani am observat acest lucru. nu l mai simt asa atasat de mine chiar daca imi spune ca ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda, dar simt ca e plictisit de ceva si ma doare foarte tare… nu mai e asa de glumet cand ne vedem , asa de energic… iar aceasta saptamana a fost un maximum… am iesit luni cu el.. marti a iesit cu baietii, a stat pana dimineata( cand iese cu ei se duc ori la playstation ori stau in masina) .. miercuri nu am iesit… deoarece e ziua in care iese cu baietii,joi ne am vazut decat o ora am baut o cafea si a plecat acasa deoarece el este in postul ramadanului, fiind arab, si la ora noua seara familia lui pune masa. pe la ora 10:30 a iesit cu unul din prietenii lui au stat pana la ora 3 … n au facut nimic special au stat in masina la el pe strada. vineri ne am intalnit la ora 8 am fost la o cafenea am mancat… apoi am mers la hotel…trebuia sa mergem si sambata insa nu a mai avut bani nici macar sa vina sa ma vada… bineinteles am fost foarte suparata, pana la lacrimi, deoarece el a fost foarte indiferent in legatura cu aceasta situatie… nu l simteam ca ii pare rau ca nu iesim, fiind prima sambata in care nu ne vedem… am avut o discutie in legatura cu indiferenta cu care trateaza relatia… simt ca a obosit sa ma mai consoleze… a obosit sa ii mai pese…. mi a propus sa vina cu un prieten de al lui cu masina sa ma vada … si i am spus as vrea sa ma vad doar eu cu tine, nu si cu prietenul tau. si a zis bine atunci vom iesi maine. am vorbit la telefon ceva timp, pe urma mi a spus ca ma suna mai incolo ca intrase mama lui in camera sa ii faca curat. trecuse o ora si uitase sa ma sune insa vorbeam prin mesaje. i am spus ca ma simt data la o parte, i am spus ca il simt distant.. si ca am nevoie de el langa mine, i am spus ca ma doare sufletul pt ce se intampla si l am rugat sa fie sincer sa mi spuna de ce e asa rece… el mi a spus si acum cateva zile ca mereu cand prietenii il suna sa iasa afara, el e cu mine, si ca lui ii e frica sa nu ii piarda din aceasta cauza ca lor nu le mai da atentia care le o dadea de mult, mi a spus ca are nevoie de putina libertate, vrea sa mai iasa si cu ei . am inteles aceasta parte, insa…. il vreau f mult pt mine…. il iubesc atat de tare incat nu m as mai dezlipi de el …. si ultima parte care vreau sa v o spun este ca dupa discutia noastra din aceasta seara eu i am spus ca nu pot sa ma obijnuiesc cu faptul ca relatia noastra sta intr un fir de ata deoarece prietenii lui sunt gelosi pe mine, si el e foarte nehotarat, deoarece stie ca ii poate pierde pe ei si nu vrea. in fine i am spus pe la ora 2 sa ma sune(noaptea) a zis sa stau putin ca sta de vorba cu parintii lui. bineinteles am avut o presimtire … si am insistat, i am spus ca imi e somn si nu vreau sa adorm fara sa ii aud vocea. m a sunat…. se auzea ca nu e in casa, am vorbit vreo 20 de minute insa aveam un gol in stomac si vroiam sa ii cer poza sa vad daca e acasa…. si atunci se blocase si mi a spus ca nu e acasa ca e cu prietenul lui la Mc sa manance…. mentionez ca noi asa am fost mereu ne ceream poze si dovezi cand eram plecati undeva ) pe mine personal nu ma deranjeaza deoarece nu il mint. si nici pe el nu l a deranjat niciodata si mereu mi a demonstrat tot ce facea. eu mereu am avut o problema cu iesitul cu baietii noaptea, pana dimineata… poate sunt paranoica poate exagerez poate nu … nu stiu…. in fine am inceput sa plang la telefon si exclamam ca cum a putut sa ma minta si sa mi tradeze increderea… mi a spus ca ii pare rau dar a mintit pt ca stia ca daca imi spunea ma suparam si dinnou ne certam …. am avut o cearta destul de aprinsa… desigur doar eu m am aprins si am plans si ii spuneam ca nu pot trece peste. chestia asta… ca a ales sa ma minta… ca a ales sa fie el multumit si pe mine sa ma faca sa sufar… mi a spus ca a vrut sa faca un bine pt amandoi, sa iasa si el si sa nu ne certam. eu i am blocat toate caile pe care mi ar putea scrie, inafara de facebook. el nu m
i a mai scris nimic, au trecut 3 ore jumate, eu spunandu i ca nu l mai vreau . sa fiu sincera eu defapt il vreau , din tot sufletul… e prima oara cand iubesc atat de mult, desi am mai avut o relatie de 2 ani cu primul meu iubit. doar ca imi e frica sa nu l pierd, il vreau mult prea mult in preajma mea…. gandul meu e non stop la el…. eu de o saptamana nu pot sa mai mananc calumea… fumez incontinuu, sunt foarte stresata…. el m a iubit foarte mult, probabil inca ma iubeste, dar imi e frica sa l pierd… va rog ajutati ma cu un sfat… ce sa fac sa repar relatia… sa nu se termine aici.. am avut clipe mult prea frumoase impreuna…. ma doare cand stiu ca el nu era asa… era atat de dragastos si imi spunea mereu cat de mult ma iubeste si simteam .. si imi demonstra… si cum ma pupa si cum ma imbratisa, si fericirea de pe chipul lui cnd ma vedea….. ajutati ma va rog mentionez eu am 18 ani iar el 20.

parerea mea este ca nu vorbim despre iubire… asa cum ai relatat, mi se pare ca vorbesti mai mult despre un drog decat despre o persoana, caz in care te invit sa te gandesti mai mult la originea acestei nevoie foarte puternice. Gelozia despre care vorbesti este foarte puternica… chiar te face sa ii privesti pe prietenii lui ca pe niste rivali in dragoste, ceea ce este destul de exagerat, mai ales ca nu este pusa in discutie orientarea lui sexuala. Sunt ferm convins ca daca ai incepe o psihoterapie in care sa explorezi originea acestei nevoi de posesie totul va deveni mult mai clar. Se poate, succes!

Ai spus mai sus ceva care cred ca defineste foarte clar tema acestei relatii "il vreau mult prea mult in preajma mea". Cred ca oricine isi doreste o relatie in care partenerul sa il iubeasca, sa isi doreasca sa petreaca timp impreuna, etc. In acelasi timp, este normal si firesc sa iti doresti ca el sa aibe incredere in tine, sa iti ofere si spatiul tau si libertatea ta. cand aceste nevoi nu sunt implinite, e posibil sa cauti o portita prin care sa ti le oferi, chiar daca inseamna sa minti… Riscul, insa, este ca increderea sa se destrame, iar ceea ce putea sa fie o relatie frumoasa, sa devieze intr-o relatie bazata pe gelozie si posesivitate. Cred ca in primul rand ar fi necesar sa te intrebi de unde vin aceste nevoi la tine si daca intr-adevar ele au legatura cu partenerul tau sau cu altceva/altcineva. Un psihoterapeut te pote ajuta sa iti clarifici aceste aspecte.