Mesaj:
Buna ziua,
Cu permisiunea dvs am o intrebare, referitoare la intelegerea unei reactii a copilului!
Deci, copilul are 15,6ani si este elev in cls IX-a.
La sfarsitul lunii noiembrie in timpul cursurilor de scoala, dna diriginta a intrebat cine are acasa un brad artificial. Copilul meu a spus ca are si fara sa-si dea seama s-a oferit sa-l aduca (am spus fara sa-si dea seama pt ca noi locuim in orasul in care copilul este elev, temporar, domiciliul nostru fiind intr-un oras la 400km distanta si acolo ne facem sarbatorile, in familie).
In fine am fost de acord, ca sa nu -l punem pe copil in situatia de a-si incalca promisiunea si pentru ca il puteam recupera in ultima zi de scoala inainte de Craciun.
Am adus bradul, am insotit copilul si ajutat la montarea lui, ramanand ca impreuna cu ceilalti colegi sa-l impodobeasca.
Saptamana trecuta copilul a fost bolnav si a stat acasa pe tratament, lucru pe care dna diriginta la stiut fiind anuntata, de mine, ca parinte.
Azi, joi, duc copilul la scoala la ora 9 si la 9,30 ma trezesc cu el acasa tremurand, rosu la fata si pe gat si foarte nervos.
In prima faza m-am speriat, nu stiam ce s-a intamplat. L-am luat usor, l-am intrebat ce s-a intamplat si tremurand mi-a spus "mami au vrut sa-mi ia bradul", "cum mami, sa ti-l ia?, ce sa faca cu el?", Nu stiu dar au vrut sa mi-l ia si m-au imbrancit si m-au impins in pereti , m-au injurat sa ma dau la o parte ca el trebuie sa ia bradul ca asa a zis dna diriginta si directorul.
"Mami nu i-am lasat, e bradul meu si nu mi-au zis nimic!"
Ii spun copilului sa se linisteasca si la 5 min dupa plecarea lui, il sun si ii spun sa ma astepte la intrarea profesorilor ca vreau sa vorbesc si eu cu diriginta.
Ma duc, asteptam 20 min, vine diriginta, care ma intreaba "ce sa intamplat dna?" si ii spun " Buna ziua, Dna nu stiu ce sa intamplat, de aceea am venit sa discutam, pt ca e clar ca a existat o lipsa de comunicare, o lipsa de informare, despre care copilul nu a stiut!"
Dna diriginta a inceput sa mi se adreseze: "dna nu e o reactie normala, un copil normal nu face asa ceva, sa ia bradul de la scoala si sa fuga cu el in mana, ca de ce nu a venit sa vorbeasca cu mine, dar stiti ca nu are voie sa iasa din scoala, sa stiti ca m-a socat reactia lui si ca nu ma steptam la el sa faca asa ceva, si sa stiti ca nu e prima oara cand are astfel de comportamente ca mi-au spu si alti profesori."
Eu , de fata cu copilul i-am spus: " dna, copilul azi, a ajuns la ora 9 la scoala, lipsind de ora dvs, pt ca mie mi-a fost rau si nu avrut sa ma lasa singura (sotul nu era acasa). Inainte sa plece de acasa eu am vorbit cu copilul si i-am spus sa vina la dvs sa va spuna de ce nu a venit la prima ora si sa va intrebe cand putem veni sa luam bradul, ca sa nu deranjam?" , si " daca imi permiteti sa va intreb imi puteti spune de ce tocmai acum aflu ca reactia copilului nu este singulara si la sedinta cu parintii de acum 2 sapt nu mi-ati comunicat nimic? Cum de si-au adus aminte profesorii sa va informaeze fix acum, si de ce pana acum mi-ati spus ca copilul este un copil foarte linistit, placut, politicos si implicat in activitatile de la clasa?"
"Dna diriginta eu sunt convinsa ca aceasta reactie a fost urmarea unei lipse de comunicare. Copilul nu a fost informat de nimeni ca bradul va fi luat si dus in alta locatie fie chiar si pentru cateva ore". De fata cu diriginta am intrebat copilul daca stia ceva legat de brad si a zis ca nu stie nimic si ca acum cand a spus dna a auzit pt prima oara!
In fine, am lasat copilul sa se duca la ore si am ramas cu dna diriginta care incerca inca o data sa-mi explice ca reactia copilului nu este normala, ca ea este socata si ca bradul trebuia dus in alta locatie in vederea organizarii unui program artistic ( care are loc la ora 17) cu colinde si ca fiecare clasa se prezinta cu bradul "propriu" si brusc citez: "Ma scuzati am ora si in fine o sa vedem acum ce o sa impodobim"!

Dupa 3 ore de la incident ma reintalnesc acasa cu copilul, il pup si il iau in brate ca de obicei si nu mai pomenesc nimic despre incident. Insa copilul incepe: "mami ce trebuia sa mai luam de scoala (adica globurile si beteala pe care le dusesem impreuna cu bradul),si mami sa stii ca eu nu vreau sa ma duc la spectacolul cu colinde".
"Mami, daca nu este obligatorie prezenta si crezi ca nu vrei, nu te duci!" , dupa care mi-a zis ca se simte obosit si ca vrea sa doarma.

Povestindu-i sotului cele intamplate, a inceput sa ne certe pe amandoi, ca suntem egoisti, ca trebuie sa se adapteze colectivitatilor , ca il apar pe copil degeaba, ca nu am dreptate si ca nici reactia copilului nu a fost normala si ca acum i s-a pus copilului o "eticheta" cu care o sa mearga pana in clasa a XII-a.

Acum , va rog dvs sa-mi spuneti, daca reactia copilului vizavi de un lucru despre care nu a fost informat, a fost normala?
Si daca copilul ar fi fost informat, i s-ar fi cerut permisiunea si copilul ar fi spus nu(stiind ca noi plecam cu tot cu brad in alta localiatate), nu tot in aceeasi situatie s-ar fi ajuns?
Si atunci de ce atata rautate, hotarare si indignare din partea dirigintei?
Daca eu ma duc si ii i-au catedra dnei fara sa o anunt, dansa nu reactiona la fel? Nu e normal sa comunicam, sa ne intelegem, sa stabilim niste lucruri de comun acord?

Aveti perfecta dreptate, iar faptul ca diriginta s-a scuzat si a fugit denota faptul ca nici ea nu crede ce spune si vrea sa evite discutia(cel putin asta inteleg eu din ce ati povestit). Ati mentionat faptul ca baiatul este in clasa a 9-a. Fiind o clasa de tranzitie, este putin mai complicat, a trecut abia un semestru si probabil ca nu si-a facut inca prieteni iar grupul nu este unit. Rautatile intre colegi se vor tine lant pana cand se vor maturiza ( in cazul meu unii colegi s-au maturizat intr-a 10-a, altii au finalizat liceul cu mentalitatea de clasa a 7-a, deci sa nu va bazati pe asta). v-as sugera sa il sfatuiti sa se tina tare pe pozitii, e bine ca in perioada asta sa aiba o atitudine hotarata. Iar in ceea ce priveste bradul, acesta nu trebuia mutat fara instiintarea lui sau a dumneavoastra in primul rand, deci copilul are dreptate. Poate putin mai multa empatie din partea sotului nu ar strica. Mult succes!