Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am doua fetite si am facut o intrerupere de sarcina. Din momentul acela ma simt extrem de vinovata, imi vin tot felul de idei si ganduri negative, inca nu realizez ca nu mai este acea sarcina, astept sa se vada ceva, sa simt, nu vreau sa cred ca am fost in stare de asta…
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
buna . am o problema din care nu reusesc sa imi revin va rog ajutatima.am varsta de 28 ani am doua fete una de 6 ani iar una de 4 luni. incerc sa imi revin in urma cu 10 zile am aflat de o sarcina neasteptata aveam 6 saptamani pe moment nu am gandit am zis ca nu imi permit inca un copil tinand cont ca am bebelus de 4 luni si nu am tinut sarcina insa din momentul itreruperi ma simnt extrem de vinovata si ami vin tot felul de idei si ganduri negative insa incerc sa imi revin eu inca nu realizez ca numai este acceasta sarcina eu astept sa se vada ceva sa simnt dar nu se intampla eu nu vreau sa cred ca am fost instare de am imi da puiul afara imi doresc sa nu fi facut acest lucru dar nu mam gandit nici o clipa la ce voi simti dupa mama mea ma incurajat inainte de a inrerupe sarcina sa maerg ca nu miseva intampla nimic si am facut si acest pacat de ne iertat ma simnt extrem de vinovat.va rog daca este posibil sa ma ajutati cu un sfat .va rog mult multumesc |
|||
|
|||
vorbeste cu medicul tau ginecolog (sau neonatolog) sa iti recomande un consilier/psiholog/terapeut/psihiatru care lucreaza cu mame ‘noi’ in perioada postnatala. Sunt sigur ca stii ca cel putin la nivel chimic se produc foarte multe in corpul femeilor… atat in timpul cat si dupa sarcina. Ma gandesc ca poate ti-au scapat de sub control lucrurile. Curaj si succes!
|
|||
|
|||
Imi pare rau ca va simtiti rau. Cred ca pot sa-mi imaginez starile prin care treceti. O terapie v-ar ajuta foarte mult acum ca sa depasiti aceste stari. Este posibil sa aveti o usoara depresie post-natala, peste care s-a adaugat avortul pe care dvs. nu l-ati facut din convingere. Ca punct de sprijin, incercati sa folositi copiii, carora trebuie sa va dedicati si gandul ca poate embrionul inca nu dezvoltase aproape nimic (probabil ca nu avea nici inima inca). Imi pare rau si va doresc mult bine!
|
|||
|
|||
Îmi pare rău că treceți prin astfel de momente și stări, dar nu trebuie sa o faceți de una singură. Subscriu recomandărilor deja făcute – căutați sprijin într-un terapeut.
|
|||
|
|||
Sentimentul de vina nu va ajuta. Ganditi-va la copilul cel mic, ce simte si ce ii transmite-ti, in conditile date. Succes!
|
|||
|
|||
Va recomand sa discutati cu un terapeut. despre acest sentiment de vina pe care inteleg ca il aveti. Mi se pare important mai ales ca aveti 2 copii mici care au nevoie de dvs.
|
|||
|
|||
Pe fondul unei depresii postnatale si cu o vina care va ingreuneaza tot mai mult nu este ASA usor de facut precum se zice…va recomand sa gasiti in duhovnic bun…dansul va va prescrie o "reteta duhovniceasca"…LA inceput poate vi se va parea greu,insa orice inceput e greu…dupa aceea veti fi usoara…"dai vointa ,iei putere!"…toate cele bune!va fi bine!important este ca va pare Sincer rau si ca vreti sa faceti ceva in acest sens!!sanatate si bucurii alaturi de copii!daca va pot ajuta in vreun fel,sa mi comunicati. Cu mare drag!
|