Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua problema mea e urmatoarea sunt casatorita de 6 ani avem un copil de 4 ani sotul a mai fost casatorit odata si in urma cu un an si jumatate si.a adus copilul din prima casatorie la noi.Intre noi nu mergea extraordinar de Bine nici inainte dar acum merge si mai prost.Locuim in afara tarii si problema e ca eu merg la scoala merg si la munca si am grija si de ambii copii el doar munceste si de copiii nu se prea ocupa. In Ultima vreme sunt foarte nervoasa nu ma pot controla plang f mult in Ultima vreme si toate acestea se revarsa asupra copilului meu ceea ce nu vreau.Ma gandesc sa ne separam dar nu stiu daca e ce.a mai buna decizie,dar nu imi doresc nici sa ajung mai rau de atat va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul

ma gandesc ca intrebarea ar fi: sa ma separ sau nu? In acest caz nu pot decat sa va incurajez sa faceti ce credeti ca este mai bine pt Dvs. si copilul Dvs…

se vede ca esti asa de nerabdatoare sa primesti un raspuns incat ai omis sa formulezi intrebarea… am inteles ca mergi la scoala, la serviciu si te ocupi de doi copii; care aspect te enerveaza? cum de nu iti indrepti furia pe aspectul problematic si te descarci pe copil? De fapt, descarcarea ta inseamna incarcarea lui. Crezi ca el poate duce in spate problemele tale? sau ale cuplului? sau ale familiei? Apoi… n-am inteles ce stie sotul tau referitor la problema ta. Si daca te gandesti sa te separi si tu nu stii daca e cea mai buna decizie, crezi ca stim mai bine noi? Nici noi nu putem citi in stele daca tu vei ajunge mai rau sau mai bine. Insa tu detii multe informatii despre viata ta, informatii care pot fi factori predictivi. Pe baza lor se iau deciziile, astfel incat consecintele negative sa fie minime si riscul de a ajunge mai rau sa fie minim. Nimeni nu iti poate spune ce sa alegi faci sau sa nu faci. Din postarea ta, am impresia ca ne ceri consimtamantul de a te separa si garantia ca nu vei ajunge mai rau. Pot sa-mi imaginez ca esti foarte confuza, dar din cateva randuri insirate aici, nu reiese clar problema ta, factorii predictivi de care iti spuneam adineaori si nici circumstantele tale de viata. Daca cineva iti va da un sfat, sa stii ca el va fi congruent cu circumstantele lui de viata, care nu se vor suprapune peste ale tale. Nu vreau sa te descurajez si nici sa iti dau impresia ca te afli intr-o situatie fara scapare, sau singura in fata taifunului… ci vreau sa iti pui corect problema: psihologul este o persoana care sta in spatele tau cu un felinar care iti lumineaza calea in intunecimea unei paduri. Astfel, vazand clar cararile, TU vei sti care e cea buna. In plus vei avea si mai mult curaj sa mergi inainte, stiind ca nu esti singura. Intelegi acum de ce noi nu-ti putem da consimtamanturi sau sfaturi???

Daca pomenesti de separare, e evident ca vrei sa o faci… insa iti lipseste curajul sa discuti cu sotul… Solutia unei decizii corecte se intrevede numai dupa un DIALOG. Decizia ta se va lua in functie de cum se comporta el, si cum reusiti VOI sa comunicati.