Mesaj:
Buna,ma numesc Anca si am 15 ani.Parintii mei sunt despartiti si recasatoriti si am un frate biologic mai mare si 4 frati vitregi(louiesc cu tata,mama vitrega si fratele bun,deoarece sunt mai aproape de scoala si mama poate economisi niste bani,ucanu-ma la ea in vizite).Invat intr-un liceu foarte bun si am o problema care ma supara de cateva luni de la inceperea scolii.
Relatiile cu parintii nu sunt tocmai perfecte.O iubesc pe mama foarte mult,as face orice pentru ea si ma inteleg bine si cu tatal vitreg,chiar daca nu-i vad foarte des.Pe mama vitrega o respect si ne intelegem rezonabil,insa cu tata am deseori probleme.Nicioata nu ma intelege(i se pare anormal sa-mi fac unghiile),imi reproseaza lucruri(de exemplu ca imi plateste naveta la liceu)…cand ne certsm foarte tare(sunt cazuri cand este si beat)ma injura,imi zice sa plec la mama s.a.Dar sunt si zile cand ne intelegem foarte bine sau cel putin asta incearca el,probabil simtinu-se vinovat,insa eu am inceput sa-l evit.Cu toate ca incers sa-l tot evit e can eram mica si se certa cu mama.(alta poveste si alte suparari in copilarie)
Oricum…adevarata mea problema nu este defapt legata de el,ci de scoala.
In scoala generala eram cea mai buna din clasa doar invatand la matematica si romana(am luat premiul 1 toti 4 ani).Astfel am si ajuns in liceul in care mi-am dorit,pe profilul mate-info intensiv.
Acum la liceu toti copii din clasa sunt destepti,cu bani,unii ok,altii mai putin…iar eu ma simt inferioara,nu socializez prea mult,iar asta ma afecteaza in fiecare zi.Am impresia ca nu fac fata,ca o sa iau note mici,ca nu o sa reusesc prea multe.Incerc sa am incredere in mine,dar nu functioneaza.Plang serile si nu prea vorbesc cu nimeni despre asta.Le-am zis ,totusi mamei si tatalui meu.Mama zicandu-mi ca nu-si permite meditatii si ori muncesc in liceul ala ori ma mut in altul.Tata a zis direct ca nu sunt in stare ,asa ca sa ma mut,iar meitatiile in niciun caz nu intra in discutie,ca el nu are bani(vesnica vorba a lui,dar pentru tigari are).
In momentul de fata incerc sa invat cat pot de mult,insa tot am o teama in mine de care nu scap,(mi-e frica de teste,mi-e frica sa nu uit lectia,mi-e frica sa nu iau bacul…).Imi doresc mult sa termin profilul asta cu bine si sa ajung la o facultate buna,sa am un serviciu bun si sa o ajut pe mama si pe fratele meu cu tot ce isi doresc.
Am si eu totusi unele momente frumoase:ador sa ascult muzica in fiecare zi si imi place sa ma aranjez in cand in cand ,cand nu ma vede tata.Prieteni nu am,am doar cunostinte si regret ca acum nu mai am nicio prietena foarte buna care sa stie totul despre mine.
Dati-mi niste sfaturi,va rog,in legatura cu scoala ,ce sa fac sa nu-mi mai fie frica ca uit sau ca nu trec clasa sau chestii din astea.Teama asta imi strica fiecare zi si nu vreau sa traiesc cu ea toti anii astia de liceu.Multumesc anticipat!

Asa ma simteam si eu la inceput,in scoala generala luam numai premiul 1,apoi in liceu (al doilea din tara) m-am simtit mediocra,depasita de toti. M-am adaptat fara meditatii,nici pt bac nu am facut meditatii si am luat nota f mare. Aveam profi care ne tineau numai in 3 si amenintari cu corigenta,a fost chin. Ai 2 pasi:pune mana si invata singura,gaseste macar o prietena din liceu..si 2-vorbeste cu diriga si psihologul din liceu,situatia ta e delicata si stima de sine proasta se trage de la tatal tau si situatia parintilor..daca ar fi dupa mine,o adolescenta tre sa stea cu mama. Capul sus,aliaza-te cu diriga,spune-i ce simti!

Felicitari pentru modul cum gandesti si pentru realizarile tale!!! Cu perseverenta si ambitie se poate trece peste orice. Si observ ca, la varsta ta, stii foarte bine ce vrei, ai niste obiective. BRAVO! Si eu te sfatuiresc sa vorbesti cu psihologul din liceu, te poate invata niste tehnici de relaxare si totodata cum sa iti gestionezi mai bine timpul, modul de a invata, stresul, relatiile cu parinte,etc. Gaseste-ti prieteni cu care sa ai ceva in comun – participa la activitati extacurriculare, cercuri de lectura, de teatru, de pictura oferite de scoala, etc Fa lucrurile care te pasioneaza

si iti vei gasi acolo prieteni cu care sa te intelegi.

mai e ceva ce ai mai putea incerca…si eu am fost la mate-info si nu prea mi-a placut (desi e adevarat ca dezvolta mai mult gandirea analitica, logica etc), eu mereu am fost mai orientata spre stiinte umaniste. Asta nu inseamna ca nu ma ducea capul dar cred ca la uman as fi invatat cu mai multa pasiune. Ai putea schimba profilul daca simti ca te depaseste tonajul de fizica, chimie, mate si info care ti se baga in capsor. Tu stii mai bine ce puncte tari si ce puncte slabe ai, la ce excelezi si la ce scartai. Eu in a 11-a m-am luat cu mainile de cap, joia aveam analiza, trigonometrie, info si algebra, mergeam acasa cu capul plin de limite de x care tind spre infinit, visam si noaptea. Te obisnuiesti insa, depinde de profesori, de asta zic ca diriga are un rol f important fiind si o legatura intre tine si ceilalti profi, ai putea fi tratata mai cu intelegere de ei, zic…

E firesc sa fi speriata. Schimbarea a fost radicala. Ai nevoie sa iti demonstrezi tie ca esti in stare. Tine un jurnal al tuturor reusitelor cat de mici ar fi ele astfel incat atunci cand esti demoralizata sa te intorci la el si sa il citesti ca sa iti amintesti ca esti in stare de foarte multe lucruri. Cand tatal tau iti spune ca nu esti capabila aminteste-ti ca tu esti expertul in materie de persoana ta,ceilalti isi dau cu parerea. Imi place ca esti matura suficient de mult pentru varsta ta si asta te va ajuta foarte mult. Gaseste-ti o materie care iti place si mergi la olimpiada ca sa iti demonstrezi inca o data ca nu esti mediocra. Profesorii de la liceele foarte bune vor de obicei sa sperie bobocii ca sa se impuna. Atata timp cat vei trece prin materia pe care o ai de invatat de minim 3 ori intelegand foarte bine ce citesti si avand o schema a intregii lectii in minte,vei reusi sa faci fata la orice testare pentru ca iti creezi ancore in minte pentru acea informatie. Succes!

Buna! Am citit mesajul tau de mai sus si ma intrebam daca teama ta de nereusita la scoala este doar o preocupare pentru viitor sau isi are radacini si din situatia prezenta scolara. Adica , daca ai note foarte mici in prezent care te fac sa te gandesti ca s-ar putea sa nu poti tine pasul cu materiile sau este o teama care de fapt, nu se reflecta si in notele reale? Este adevarat ca in liceu lucrurile se schimba, ai colegi noi , destepti ca si tine , intrucat si ei au reusit sa intre la acelasi liceu, competitia este mai mare, dar tot de acum cred ar trebui sa inceapa preocuparea pentru a-ti defini mai clar domeniul de activitate,traseul profesional pe care ai dori sa mergi. O sa-ti fie mai usor, spre exemplu, in a-ti alege materiile care te intereseaza si pe care o sa vrei sa le studiezi mai bine. Personal, consider ca este aproape inutil, sa ai note mari la toate materiile in liceu. Este o pretentie destul de costisitoare pentru timpul si echilibrul psihic al unui adolescent. Asadar, testeaza acest an, pe acest profil ( de care nu ai mentionat daca iti place in mod particular sau a fost o optiune din alte motive), vezi daca iti plac materiile, gandeste-te cum te-ar ajuta pe parcurs profilul acesta pentru ca exista posibilitatea sa te transferi pe alt profil in anul urmator sau la alta clasa de mate-info mai putin intensiva. Cat despre partea sociala a vietii de liceu, chiar daca ai probleme in a te imprieteni cu cei din clasa ta , mai sunt si alte clase si alti elevi pe care ii poti intalni pe holuri in pauze. Important este sa treci tu peste ideea ca ai colegi bogati, mai destepti, care-si pot permite meditatii s.a. si sa incerci sa iti descoperi propriile atuuri pe care sa le valorizezi. Poti apela si la psihologul scolii ( consilierul scolar) ca sa te mai ajute cu sfaturi, cu teste de aptitudini care te pot ajuta in alegerea traseului profesional, cu teste de autocunoastere etc.. Succes!