Mesaj:
Aseara copilul de 5 ani si jumatate s-a jucat in casa sifaonand cateva hainute (asezate pe canapea) din greseala/neatentie/indiferenta de copil.. Mami l-a batut peste gurita cu palma. Plangand, copilul a mai facut-o si "proasta", dupa care mami l-a batut iar cu palma peste gurita.

Alta data, cand s-a mai intamplat sa imi spuna copilul mie (tatal) cuvinte urate am avut discutie cu mami cum ca trebuie sa nu dam atentie excesiva cuvintelor si sa ne prefacem ca nu e asa grav fiindca ajunge copilul sa inteleaga ca este o metoda de a ne face rau cand nu ii convine ceva si numai bine nu pica sa zica ceva urat in lume.. Astfel, cuvinte urate auzite la scoala/gradinita/desene animate nu am auzit de la copiii nostri decat extrem de rar.

Eu cred/sunt convins ca nici de data asta copilul nu constientizeaza ce spune si ca nu are absolut nicio vina. Ma nelinisteste profund comportamentul lui mami, pe care o vad singura vinovata de toata aceasta problema. Desi i-am explicat cand l-a palmuit ca nu are vina copilul, ca oricum e greu sa nu atinga hainutele calcate .. ea s-a suparat rau si pe mine spunandu-mi ca nici eu n-o respect.

Mami are un serviciu obositor care o ocupa 10 ore pe zi iar eu decat 8. Stam cu chirie si ne descurcam material vorbind cu greu (ca majoritatea romanilor, stiu ca e problema generala), nu prea avem timp/bani pentru noi, pentru relaxarea noastra fizica si psihica.
Mami a avut o copilarie destul de grea, trebuind sa suporte deseori certurile parintilor ei.

Mentionez ca in familie nu folosim cuvinte urate precum "proasta", etc. Eu (tatal) nu am batut-o niciodata pe mami/si nu as face-o niciodata, dar recunosc ca ii mai dau uneori baietelului mai mare cate o palmuta la fund (in ultima perioada mai des, cam o data la 7 zile) si ma mai rastesc la el. Baietelul cel mare e foarte rebel, foarte incapatanat.. tot caut solutii de a-l dezvata de comportamentul urat.

Nu stiu cui sa cer un sfat, nu stiu cum s-o ajut pe mami (sotia mea) si pe mine – suntem constienti ca violenta e o "solutie" doar pentru a transforma copiii in .. monstri! Va rog sa ma/ne ajutati.

Cred ca ar fi bine ca doamna sa mearga la terapie individuala intai si apoi nu cred ca ar strica terapie de cuplu!!!!

Cu ce bani sa mearga oamenii astia la terapie??? Observ ca nu ajutati pe nimeni, in afara de a-i invita la psihoterapie nici macar un sfat omenesc, o parere.Sunteti psihologi ratati! Nu as face o ora de terapie cu asa terapeuti.

Ati facut grupul ca sa racolati clienti nu sa ajutati pe cineva.Poate doar e exceptie, doua.

Ati inteles gresit mesajul doamna Cristina Corneanu! Eu nu am dat nimanui numarul meu de telefon sa il invit la cabinet! Era o sugestie, fiecare face ce vrea! Cat despre problema din postare – ma gandesc ca problema este foarte importanta si nu trebuie sa ne apucam de dat "sfaturi" sau sugestii fara sa stim cu adevarat problema si din partea persoanei in cauza!

Doamna Cristina Corneanu, grupul ne apartine noua. Este vorba despre site-ul www.terapeuti.ro, noi nu suntem terapeuti, iar unul dintre scopurile grupului a fost acela de a oferi oricui (indiferent de posibilitatile materiale sau localizarea geografica) posibilitatea de a pune o intrebare unor specialisti din diferite domenii terapeutice. Iar daca dincolo de ceea ce se intampla pe grup – discutii online – se ajunge si in cabinetul vreunuia dintre specialistii care raspund, acest lucru nu poate fi decat unul foarte bun. Cum am zis si in mesajul de intampinare, "Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare!". Consultatiile nu se fac pe internet. Iar in ceeea ce ii priveste pe cei care raspund doar ca sa isi specifice adresa cabinetului, sa presupunem ca cei care pun intrebarile sunt suficient de inteligenti astfel incat sa faca si singuri o selectie corecta.

Din pacate stresul financiar ne face sa raspundem provocarilor in acest mod. Oboseala, rutina vietii, lipsa de mici bucurii, ne omoara psihic cu mult inainte de a fi morti fizic.
Cred, domnule, ca aveti o mare raspundere atat fata de mama cat si fata de copii prin exemplul pe care il dati. De asemenea apreciez enorm ca sunteti unul dintre acei tati care cauta solutii pentru familia lui. Putini sunt ca dv. Felicitari !
Poate ca ar fi bine sa initiati activitati pentru familie care sa aduca si un pic de relaxare, corelat cu o initiativa de a o ajuta pe mama. Ca sa fiu mai concreta o sa va dau cateva exemple din ambele activitati:
O data pe saptamana sa fie o activitate de relaxare. Duminica sa nu faca mama treaba in casa. Chiar daca trebuie mancare sau curat pur si simplu mama sa nu faca acest lucru. Sa se faca in masura posibilitatilor totul in cursul saptamanii sau sambata, iar duminica sa fie o zi petrecuta impreuna, dar nu in casa, ci sa iesiti afara in parc cu totii, poate sa stati pe iarba la marginea unui lac pe patura sau poate doar sa priviti norii, sau poate doar sa luati cafea si cateva prajituri de acasa si sa va plimbati si sa povestiti asa cum ati face o cu un prieten.
Ca barbat, sot si tata sunteti cel mai in masura sa creati si momente de bucurie acasa. Poate uneori sa luati copiii si sa o lasati pe mama sa doarma la pranz, sau sa iasa cu o prietena daca are, trebuie sa scape un pic de tot ce are pe umeri.
Initiati cu copiii cand ajungeti mai devreme acasa activitati care sa o ajute pe mama, sa spalatu vasele, sa punetu rufe la spalat, sa dati cu aspiratorul. Copiii sunt bucurosi sa ajute la treburile casnice si astfel ii invatati multe lucruri: sa faca treaba si sa pastreze curat apoi, sa ajute femeia din casa( si asa vor face si cand vor fi adulti), sa respecte munca si efortul celuilalt si cel mai important ca pot face o bucurie cuiva fara sa coste un leu.
Acum o sa mai zic ceva care poate nu e frumos: mai aduceti cate o floare acasa din cand in cand ! Stiu ca nu e frumos dar sigur in drumul dv puteti rupe o floare dintr-un gard si sa o duceti acasa.
Chiat daca mama gateste si face curat toata ziua cred ca uneori puteti "complota" cu copiii ca doar dv si copiii sa asezati masa ( ca mama a gatit ) si sa o serviti pe mama si apoi tot cu ajutorul copiilor sa strangetu si sa spalati vasele.
Dragul meu domn, veti fi de asa mare ajutor si mamei, dar mai ales copiilor care se vor descuca mult mai bine in viata daca vor invata sa faca "treaba" cu bucurie si relaxare , decat sa n-aiba habar sa puna mana pe ceva. Si apoi peste ani va v-a multumi si nora. Eu care sunt mama intotdeauna m-am temut sa nu primeasca fiii mei vreo replica de genul: fi-ar mata a dracu ca nu te-a invatat sa faci nimic!
Va doresc un we placut!