Mesaj:
Am 22 de ani si sunt student la Medicina. Fratele meu are 21 de ani, a terminat 13 clase si locuieste cu parintii nostri, iar bunicii locuiesc vis-à-vis. Fiind mai mic a fost considerat de parintii mei ca fiind limitat dpdv a ceea ce ar putea face (facultate, job). Bunicii nu prea l-au incurajat, crezand ca oricum nu e nimic de capul lui. Mereu m-au favorizat desi eu le spuneam sa nu faca diferente intre noi. In ultimul timp are niste tulburari de comportament putin cam exagerate,mai exact este foarte nervos si ca atare in una din zile a omorat un catel dandu-i un topor in cap doar din cauza ca se urcase pe masa si luse niste mancare. Problemele astea sunt mai de multisor si nici eu nici familia nu stim ce sa facem cu el. In ultima vreme a lucrat la un service cateva ore pe zi si dupa o luna a fost platit putin. In principiu partea cu spintecatul capului la un animalut vine dupa cateva zile dupa ce s-a hotarat sa nu mai mearga la serviciu. Altceva pot sa spun ca din copilarie a fost mai retras si cred ca nu stie cum sa-si eleibereze emotiile decat sub natura nervoasa. Intrebarea mea este: e nevoie de un psiholog sau de un neurolog? Poate fi o problema neurologica sau cauza e lipsa de iubire, atentie etc? MULTUMESC!

Eu nu cred ca este o cauza neurologica, cat una psihologica. Fratele d-voastra pare ca are niste suferinte vechi sufletesti, destul de profunde. Sigur ca, daca tratezi un copil ca fiind incapabil, bun de nimic, faci comparatii si diferente intre el si altii, cu accent pe cat de “minunati” sunt altii, plus altele pe care probabil le-a trait si pe care nu le mentionam aici, rezultatele nu sunt fericite deloc. Pe de parte, d-voastra cred ca va simtiti responsabil si cumva vinovat ca fratele se comporta asa cum descrieti… asta poate fi o alta consecinta a tratamentului descris de mine mai sus. Aveti dreptate, fratele nu stie cum sa-si exprime frustarea, furia, vulnerabilitatea. Poate se simte nedreptatit, neiubit, neacceptat, incapabil… Ce puteti face, este sa-i transmiteti cat de mult inseamna el pentru d-voastra, cat de drag va este si cat v-a afectat, inclusiv pe d-voastra, diferentele pe care simtiti ca le-au facut apropiatii in ceea ce va priveste, ca sunteti constient de suferinta lui si ca ati dori sa-l ajutati, insa numai si numai daca si el va vrea. Trebuie sa stiti ca o persoana va cauta ajutor sau va accepta ajutor psihologic, numai daca este constienta cat de cat de suferinta sa si isi doreste sa faca o schimbare si sa se vindece. Nu-i usor nici acest drum al vindecarii. Deci, ii puteti sugera sa mearga la psiholog, insa fara sa insistati, daca veti intampina rezistente. Lasati-i timp sa se gandasca, eventual… Asta este ce puteti face. Altfel, v-as sugera sa fiti, mai mult. Adica sa va apropiati de el mai mult, sa-l cunoasteti, sa-i aratati ca-l valorizati, ca-l iubiti ca un frate, sa-i aratati ca-i sunteti aproape, pur si simplu. In rest, interventia noastra este limitata, dupa cum vedeti, depinde numai de el ce si daca va face niste schimbari. Numai bine!

As recomanda o evaluare psihiatrica, dupa care o terapie psihologica, de cabinet si nu online.