Mesaj:
Buna! Am 17 ani. Sunt fata si am probleme serioase cu mama mea! Nu ma accepta. Nu sunt rebela,nu fac prostii cum fac mai nou majoritatea fetelor de varsta mea! Si totusi,nimic nu o multumeste. Oricata curatenie fac in casa nu e bine si spune ca nu am facut nimic. Se ia de mine din absolut orice! De ex.: a fost plecata pana tarziu de acasa si vecina mea a incuiat usa de la hol (usa de la hol este mereu incuiata seara dupa ora 21:30) si mama a tipat pe mine si m-a facut cu ou si cu otet ca nu am verificat daca e inchisa usa! Nu a stat afara sa astepte sa deschid usa…cum am auzit vocea ei m-am trezit si am si fugit la usa! Va rog frumos! Ma cearta,ma bate fara sa ii fii facut ceva…ajutati-ma cu un sfat va rog!

aceasta schimbarea la mama ta este recenta? a aparut un eveniment major in viata familiei? viata ei? poate ca s-a intamplat ceva cu dansa si ‘isi varsa nervii’ pe tine… ai putea sa ii spui ca o vezi nervoasa si nu intelegi de ce si ca ai vrea sa intelegi ca sa o poti ajuta sa treaca peste

Buna. Multe femei ajung s[ reac’ioneze asa la un momendat in via’[. Cu siguranta ca nu e vina ta, insa ea are o maniera exagerata de a vedeea lucruruile bune si rele pe care le faci. Cu siguranta ceva se intampla cu ea in plan emotional si asta o face sa-si verse nervii pe tine. Desigur, e posibil ca acel lucru care i se intampla sa fie atat de dureros pentru ea incat nici sa nu-l mai constientizeze. Nu ne-ai mentionat nimic despre relatia ei cu sotul ei ( tatal tau )…Sunt multe lucruri care pot genera un astfel de comportament. Incearca sa te detasezi un pic de problema si sa intelegi ca si ea realizeaza ce face insa nu se poate controla. De asemenea, nu e vorba ca nu te accepta pe tine…probabil ca nu reuseste sa accepte situatia care s-a intamplat.

In primul rand, trebuie interiorul tau sa fie intact. Adica acel echilibru al tau, starea ta de bine sa ramana in parametrii, adica sa nu lasi garda jos. Incearca sa gasesti o modalitate in si din interiorul tau sa poti trece peste aceste situatii si ca sa nu ti se strice acel echilibru al tau care este foarte important. Dupa aceea, cauta si analizeaza, vezi cum sta situatia si daca mama ta are o problema prin acest comportament, cauta si vezi daca se poate schimba ceva sau nu, te ajuta foarte mult. In cel mai rau caz, probabil, poti ajunge la concluzia ca mama ta nu se va schimba pentru ca asa este ea si va trebui sa intelegi acest lucru si sa treci peste, sa nu dai piept, sa nu apara un conflict in interiorul tau.

RASPUNS:
Mama mea este bolnava de cancer la colon..nu suporta pe nimeni in jurul ei. Nimeni nu face nimic bine! Zice ea… Astazi iar m-a batut ca am fost la cumparaturi si nu am gasit sa ii cumpar tot ce scria pe lista….sunt in pragul disperarii…imi e frica sa vorbesc cu ea ca e foarte agresiva si nu stiu ce poate sa imi faca. Are tulburari de comportament si nu judeca ca un om normal. Tatal meu vitreg,sotul ei este mai mereu plecat la lucru in alte tari…vine acasa o data pe saptamana…in rest…doar eu am mai ramas…sora mea a fugit de acasa si s-a maritat din cauza batailor pe care le primea de la mama!

mama ta trece printr-o trauma emotionala majora ! este greu de inteles pentru cineva care nu a trecut prin aceasta boala si sa gestioneze aceste stari. mama ta are nevoie de suport emotional …din pacate este o situatie grea atat pentru ea, cat si pentru cei apropiati… nu puteti decat s-a o lasati sa se manifeste, iar tie draga mea, iti doresc sa ai puterea de a trece peste aceasta perioada… si peste cele care vor urma

traiesc printre astfel de pacienti si ii inteleg… insa pentru cei “normali” sanatosi e greu sa ii inteleaga… in ei fara voia lor se naste “o rautate a bolii” stiind ca nu mai au mult de trait si le “este ciuda” pe tot ceea ce vad in jurul lor… ii macina intrebarea “de ce a venit boala peste mine” si de aici apar tot felul de “neaccpetari”… ce e de facut… cauta sa fii linga ea ca nu ii este usor… si sa discutati deschis… la urma urmei te va intelege pentru ca este mama ta iar tu esti fiica ei… nu ii raspunde la provocarile ei ca orice raspuns i se pare ca o contrazici… arata-i ca o iubesti si ca o intelegi si mai mult ca esti dispusa sa o ajuti cu ceea ce poti… si se va schimba….

RASPUNS: Credeti-ma ca am incercat sa ma apropii de ea dar nu ma lasa! Nu vrea pe nimeni langa ea…nu vorbeste cu nimeni din familie..este rea,agresiva! Si doar eu sunt cu ea in casa. Pe mine se razbuna pentru tot! Deja simt ca nu mai am putere sa lupt si sa fiu indiferenta!

Imi este dificil sa imi dau seama care este situatia, probabil ca si afectiunea isi pune puternic amprenta asupra starii ei generale. Ma intreb daca poti fi mai ferma, sa pui limite, ce s-ar intampla daca i-ai interzice sa te mai loveasca? Ce inseamna ca nu mai ai putere sa lupti? Chiar daca situatia prin care treci este extrem de dificila, te rog sa nu iti pierzi speranta, lucrurile se pot schimba in timp. Ai prietene bune, persoane cu care sa te sfatuiesti, care sa te sustina? Profesori, psihologul liceului etc… ?

RASPUNS: Daca i-as spune sa nu ma mai loveasta ar apuca-o furia mai rau! Nu vorbesc cu nimeni asa deschis incat sa le spun despre problemele mele…si cand zic ca nu mai pot ma refer la faptul ca uneori simt ca cedez si ca nu mai am putere sa mai suport reactiile ei!

sa -sa faca mama ta un consult psihiatric !

RASPUNS: Mama nu vrea sa creada ca innebuneste! E dificila! Nu vrea sa mearga la psiholog pt ca zice ca trebuie sa se calmeze singura……

poti sa ii spui mamei ca noi psihologii nu muscam, vrem sa o ajutam sa se ajute www.cmibotezat.ro

RASPUNS: Ii poti spune unui om nebun ca e nebun? Nici nu vrea sa auda de psiholog….

ii poti spune ca poate este coplesit de problemele vietii si ca poate este timpul sa ceara ajutor profesionist. Daca devine (sau este) un pericol pt sine si cei din jur, exista protocol legal (politie, salvarea, internare fortata) – nu este ceva placut… dar nici degeaba sa stai sa lasi un om sa se distruga singur si pe cei din jur

Uita-te, aici gresesti, cind spui “Daca i-as spune sa nu ma mai loveasca, ar apuca-o furia mai rau!”. Dimpotriva. Probabil n-ai sa crezi pina nu vezi – asa ca, te rog, incearca. Schimba rolurile. Fa TU atit de urit cit face ea – si-ai sa vezi ce ochii nu ti-au mai vazut; ai s-o vezi retragindu-se! Nu-mi dau seama daca pot sa-ti explic aici, in acest context limitativ, asa ceva, dar… hai sa incerc… Toate “Intregurile” de pe lumea aceasta sint “adunaturi”de doua contraste. Ziua cu noaptea, emisfera nordica cu emisfera sudica, barbatul cu femeia – yin-yang-ul. Contraste care se completeaza, pe de o parte, dar care se si “intind” pe “lungimea” unui “spatiu” bine delimitat – pe de alta. In momentul de fata, relatia ta cu mama formeaza un astfel de intreg Asa cum, atunci cind ziua se mareste, noaptea nu are de ales – decit sa se micosreze, astfel incit lungimea spatiului pe care ele il ocupa sa ramina aceeasi; tot asa, furia mamei tale se labarteaza atit cit vezi – pentru ca tu ai retras-o pe a ta intr-un coltisor Daca ai slobozi-o si tu pe a ta, a ei n-ar avea de ales – decit sa se retraga. … (M-am facut inteleasa?) De fapt, la nivel subconstient, ea sare atit de tare calul, si o face din ce in ce mai tare, pentru ca STRIGA dupa ajutor; dupa o corectie de felul acesta. Are nevoie sa fie adusa la echilibru; are nevoie de cineva sa-i reziste (dar nu la genul de rezistenta de care faci tu uz ma refer; pentru ca, precum vezi, rezistenta asta nu culege nici un fel de rezultate constructive, dimpotriva). Probabil ti-ar ajuta sa intelegi lucrurile de la alt nivel de constiinta; iar de procedat – ai de procedat in felul in care, CU TOATA DRAGOSTEA din lume, sa decizi sa actionezi intru binele ADEVARAT al ei si al tau.

Sigur exista un psiholog consilier al scolii. Iti recomand sa mergi macar o data. Exista o lege a confidentialitatii pe care nu o poate incalca

RASPUNS: Multumesc pentru sfaturi! O sa incerc sa ma descurc cu mama..va multumesc din suflet ca m-ati ajutat!