Am aproape 16 ani si ma simt mai singura ca niciodata, desi am familia intreaga si o sora minunata care ma intelege.
Am 15 ani,aproape 16 si ma simt mai singura ca niciodata. Da am familia intreaga,o sora minunata care ma intelege. Dar nu ii pot vorbi mereu fiindca nu sunt prea des luata in serios. Am avut un trecut oribil plin de abuz sexual. Am trecut peste..oarecum. Insa in momentele de fata,as vrea sa mor,nu mai vreau sa traiesc. M-am saturat de toti oamenii,de lumea asta jegoasa si plina de rautate. Simt ca nu voi putea fi niciodata destul de buna pt nimic si nimeni. Sunt total descurajata si niciodata nu voi vorbi despre asta cu un cunoscut..fiindca nu pot.Am nevoie de un sfat..de un ajutor,va rog!
Oricand doresti, poti sta de vorba cu mine, o necunoscuta. Te astept in privat.1
Draga mea, sunt multi care merita, sa stii… Tu cere-ti in continuare dreptul sa fii auzita, unii au ceara in urechi sau se fac ca nu aud. Drepturile si emotiile tale sunt relevante si unora le ia mai mult timp sa bage la cap ca tu nu poti fi ignorata, ca tu contezi. Contezi si la 5 ani, si la 15 ani si la 50 de ani! Pe masura ce trec anii si depasesti si faza adolescentei, o sa vezi ca ceilalti nu mai pot pretinde ca nu te aud. Pana atunci tine-ti sora aproape, iubeste-te si asculta-ti nevoile, ai tot dreptul sa-ti traiesti viata asa cum doresti. Inconjoara-te de oameni care merita, care te merita.
Daca vrei sa vorbim, da-mi mesaj pe fb☺
Sunt o viitoare mamica, am 23 de ani si sunt casatorita de 2 ani.
Buna ziua , sunt o viitoare mamica , am 23 de ani si sunt casatorita de 2 ani . In primele luni de sarcina locuiam in strainatate cu sotul meu , avand un loc de munca acolo.
Am revenit in Romania in luna mai si am ramas pentru copil acasa ,amandoi .
Sotul si-a gasit un loc de munca , eu am ramas acasa insa ce ma nelinisteste este faptul ca ajunge tarziu acasa , dupa terminarea programului , cand se intampla sa aiba vreo zi libera , se recreeaza tot singur , gaseste motiv sa plece singur de acasa .
In privinta relatiilor intime, suntem la capitolul’dezastru’ .
Nu inteleg de ce , dr. nu ne-a pus interdictii , eu mai dornica ca oricand , el ma refuza .Am facut o gluma la adresa lui ” te las eu fara … ” ,iar raspunsul lui a fost “si ce daca ” zicand eu in gluma apoi “pai lasa , asta inseamna ca ai alta ” iar el spunand ” eee , nu am nimic “. Am eu pareri , sau ar trebui sa imi dea de gandit comportamentul lui ? Va multumesc .
sa ti dea de gindit,oricum daca acum cind ai nevoie mai multa de afectiune el nu ti o ofera ,gindeste te daca meriti asa ceva sau poate soarta sa ti scoata in cale omul potrivit mai devreme sau mai tirziu
Am varsta de 23 de ani, la fel si prietena mea. Am incercat sa avem o relatie intima, dar ea este virgina si imi spune ca nu este pregatita.
Buna ziua, am si eu o problema mai complicata. Am varsta de 23 de ani, lafel si prietena mea, la 6 luni de cand ne-am cunoscut am incercat sa avem o relatie intima avand in vedere ca este virgina, si nu s-a intamplat, a durut-o cand am incercat si atunci s-a suparat pe mine si nu s-a mai intamplat, de atunci ne-am tot certat pe acest subiect caci eu imi doresc sa se intample si ea ori se supara pe mine ori imi spune ca nu este pregatita si imi gasesti multe multe scuze, una din ele fiind ca se gandeste cum a foat atunci nu nu mai vrea, ce pot sa fac in aceasta situatie? Imi doresc sa am o relatie intima cu ea pentru ca tin mult la ea si am nevoie de asta si nu vreau sa o insel, ce pot face sa o fac sa vrea? Trebuie sa precizez ca de-a lungul relatiei am mai incercat, dar de fiecare data se speria chiar daca era excitata si se incorda sau refuza si nu am putut.
Preludiu ati avut? Este un pas foarte important inainte de a avea loc actul sexual in sine….Nu o poti obliga sa aveti contact intim..mai ales ca e virgina si prima data a durut a speriat.o putin aceasta experienta
Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Romana)
Ofer spre inchiriere spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0770.789.243
Inchiriere cabinet de psihologie – Bucuresti (Bulevardul Tineretului)
Cabinet individual de psihologie cu punct de lucru autorizat in Bucuresti, B-dul Tineretului, la 5 min,. de mers pe jos de statia de metrou Tineretului, caut psiholog colaborator cu atestat de libera practica, in vederea impartirii cheltuielilor privind chiria spatiului de desfasurare a activitatii. Zile disponibile, la alegere, in care se pot face sedintele de terapie: marti, miercuri, joi, eventual si vineri intre orele 8-21. Pretul propus este de 100 ron/zi .Tel 0799.419.000
Inchiriere cabinet de psihologie – Bucuresti (zona Magheru)
Stradal, cabinet de psihologie, et. 1, toate imbunatatirile, finisat lux, geamuri termopan, aer conditionat, preferabl inchiriere 3 zile /saptamana, program 15.00-22.00.
Tel.: 0753.153.711
Tulburarea de depersonalizare se vindeca sau nu? Sufar de aceasta afectiune de cativa ani si parca cu cat trece mai mult timp, cu atat ma simt mai rau. Pe scurt, simt ca gandurile nu imi apartin si sunt un “musafir” in propriul meu creier.
Tulburarea de depersonalizare se vindeca sau nu? Sufar de aceasta afectiune de cativa ani, si parca cu cat trece mai mult timp, cu atat ma simt mai rau. Pe scurt, simt ca gandurile nu imi apartin si sunt un “musafir” in propriul meu creier. Am ganduri, dar nu exista nici o reactie emotionala la gandurile respective. In afara de acele ganduri care simt ca nu sunt ale mele, in 90% din timp mintea mea e goala si sunt intr-o stare continua de anxietate (anxietatea mi-a cauzat depersonalizarea). Cateodata parca plutesc, nu imi recunosc vocea sau nu ma recunosc in oglinda, iar de multe ori zici ca doar exist, dar nu simt ca traiesc. E ca si cand sunt certata cu mine. Stiu deja ca o sa imi recomandati terapie, dar ma duc deja de multa vreme (2 ani) si nu se vede nimic. Vreau doar sa stiu daca aceasta tulburare se poate vindeca, si daca DA, atunci cum pot sa ma ajut singura?
cu un medic psihiatru ai vorbit? Daca nu, iti recomand sa ceri medicului de familie un bilet de trimitere si sa faci o vizita medicului psihiatru. Posibil sa-ti dea o medicatie usoara si sa te simti mai bine. In situatia ta se pot ameliora mult starile. Curaj, va fi bine, incearca si aceasta varianta!
Tulburarile de personalitate sunt de multe feluri, din ce inteleg in cazul dumneavoastra lucrurile sunt foarte neplacute. Acestea nu se “vindeca”, o terapie nu iti poate schimba personalitatea, insa se poate ameliora mult. Patologia este o chestiune de grad, nu de structura. Rezultatele de multe ori se vad dupa mai multi ani. Terapiile scurte nu ajuta in tulburarile de personalitate, fiind de doi ani ma gandesc ca sunteti intr-o terapie psihanalitica. Si frecventa ședințelor este importanta, daca mergeti la mai putin de trei sedinte pe saptamana rezultatele se vad mult mai greu. Luati in considerare și schimbarea terapeutului. Succes!
Vă recomand pe lângă terapie sa consultați și un psihiatru pentru tratament. Exista șansele sa se trateze dacă se urmează și tratament în paralel cu o terapie. Iar terapia ar trebui sa vizeze această anxietate deoarece depersonalizarea este doar modul prin care creierul face față unei emoții prea puternice și copleșitoare. Depersonalizarea este un mecanism de protecție a psihicului. Curaj, cu răbdare, se poate trata!
Tulburarea de personalitate vine însoțită de obicei de derealizare, acea senzație de îndepărtare de realitate. Le aveti si pe acestea? Aceste stări ale dvs sunt unele normale ale organismului, de protecție fata de anumite sentimente puternice ale dvs, pt ca nu le poate face fata, organismul alege sa le estompeze. Nu trebuie sa va sperie ca le aveti. Va recomand si tratament medicamentos în paralel cu alegerea unui alt terapeut. Tulburarea de personalitate este un efect secundar al tulburării depresive, obsesiv – compulsive sau fobice. Simțiți că în acești 2 ani au evoluat spre bine lucrurile sau spre rau? O logica de bun simt al oricărui om ar fi : când ceva nu merge, e bine a fi schimbat. Mult curaj si optimism, alegeti un alt psihiatru daca deja mergeți la unul si un alt psihoterapeut. Mai fac o singură precizare : tratamentul medicamentos si ședințele terapeutice nu isi vor face niciodată efectul daca dvs nu veti crede în ele si daca dvs nu veti dori sa va vindecati, totul pornește de la dorința dvs de a fi bine. Nu va mai comparați de acum înainte cu ceea ce ati fost, evident e ca ce ati fost a dus spre aceste tulburări, ceea ce veti fi va fi o versiune cu mult mai bună și mai adaptativa lumii. Sanatate multa!
De câteva luni fiica mea a început să se uite la animeuri japoneze cu diversi vampiri, varcolaci si monstri, si parcă a început să se înrăiască. Parca nu poate face deosebirea dintre viata reala si fictiune.
Bună ziua ,
As dori un sfat in legatura cu fiica mea.
De câteva luni a început să se uite la animeuri japoneze cu diversi vampiri, varcolaci si monstri, si parcă a început să se inraiasca. Nu mai este fata mea buna si apropiata. Parca nu poate face deosebirea dintre viata reala si fictiune. Si-a creat un fel de lume paralela.
Daca nu ii faci pe plac incep amenințările ff urate .
Ce ma sfatuiti ? Cum sa procedez?
cati ani are fiica? In familie exista probleme? Anturajul ei se uita la acelasi lucru? Ati discutat serios despre ce simte?
“Nu mai este fata mea buna si apropiata.” Copiii simt aceste mesaje “subliminale” din partea parintilor. Prima conditie intre parinte si copil este dragostea neconditionata, adica nu conteaza la cate animeuri si vampiri se uita, mami o iubeste si o accepta oricum. Va sfatuiesc sa ii transmiteti dragostea dvs. neconditionata cu fiecare fibra din corpul si sufletul dvs. Fata dvs. buna va fi mereu acolo in ea, dar se va departa si va parea “rea” daca simte ca dragostea si acceptarea dvs. e conditionata de ce face sau ce spune. Desi poate uneori vorbele ei sunt urate, mesajul este clar: “de la mama mea vreau sa primesc acceptare indiferent de perioada dezvoltarii mele. Nu vreau sa fiu certata pentru placerile mele mai mutl sau mai putin temporare: animeuri etc.”
Si eu am fost genul care a urmarit asa ceva…..simti o placere si ca ai capata un anumit gram de curaj sa faci fata lumii reale….eu pe la 20 de ani pot sa zic ca am iesit din cercul asta..treptat se maturizeaza,dar presupun ca in interiorul ei,acum,o supara ceva…..nu stiu varsta….poate este legat de vrun baiat sau cum se intelege cu prietenii,iar prin asta,compenseaza tristetea cu placerea de a urmari animeuri.o noapte placuta!
Ce înseamnă ca s-a înrăit? Ce înseamnă de asemenea amenințări foarte urate? Dvs care credeți ca ar fi cauza acestei schimbări în atitudinea ei? V-ati uitat de curiozitate la astfel de animeuri pentru a încerca să înțelegeți ce o atrage către aceste desene? Ați stat cu ea de vorba despre ceea ce va îngrijorează?
Varsta e foarte importanta! Daca a aparut opozitionismul inseamna ca ceva in familie nu e bine! Nu animeurile sunt cauza! Ele sunt simptomele!
Sunt baiat, am 21 ani sunt o fire mai spontana, energica, visatoare, imi place sa rad cu cei din jur si sa ii fac sa rada, iubesc sa socializez si sa cunosc oamenii, vreau sa traiesc, nu doar sa supravietuiesc in societate. Problema mea este ca simt ca desi tin la prietena mea, imi taie aripile.
Buna ziua, sunt baiat, am 21 ani sunt o fire mai spontana, energica, visatoare, imi place sa rad cu cei din jur si sa ii fac sa rada, iubesc sa socializez si sa cunosc oamenii, vreau sa traiesc nu doar sa supravietuiesc in societate. Sunt intr o relatie cu o fata de 3 ani, de 2 ani stam impreuna. Problema mea aici incepe, simt ca am ramas pe loc ca persoana, simt ca as putea face mai mult si simt ca desi tin la aceasta fata, imi taie aripile. Am incercat sa vorbesc cu ea, sa ii explic ce imi doresc de fapt iar apoi exista 2 variante 1. Fa ce vrei..(ca mai apoi sa se supere, sa zica ca ea nu conteaza etc) 2. Tu esti normal? Pt. ce iti trebuie sa.. (asta ma face sa ma gandesc ca am o problema) Cand raman singur ma simt obosit, lipsit de vlaga, desi dorm ma simt tot obosit, imi vine din ce in ce mai des sa plang, si imi doresc sa dispar pur si simplu din peisaj. Nu stiu ce sa fac si cum, facem aceeasi facultate, ea sta la mi e, nu are unde altundeva si de asta am acceptat la varsta
asta sa stam amandoi. mi e frica de cum ar putea reactiona in oricare situatie (despartire, cearta). Nu as putea trai cu gandul ca ar putea face ceva, simt o presiune prea mare si asta ma sufoca. Ce sa fac? As vrea sa traiesc si pentru mine. Sunt arogant? Imi doresc ceva anormal?
Nu esti arogant, nu este nimic in neregula cu tine, ai tot dreptul sa-ti asculti nevoile si sa-ti cauti implinirea in viata. Nu este necesar sa te pierzi in relatie, a te pierde pe tine nu este pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru a fi intr-o relatie. Daca ti se cere acest pret, exista un aspect nesanatos in relatie, dar care se poate repara. Din pacate partenera ta nu vede nevoia sau dreptul tau de implinire. Poate pentru ca nu stie cum sa te ajute, ajunge sa eticheteze dorintele tale ca gresite sau mai rau, sa te eticheteze ca “gresit” intr-un fel. Nu este ideal, dar se mai intampla. Lucreaza cu un psiholog sa te ajute sa nu te pierzi in relatie si sa formulezi dorintele tale intr-un fel in care partenera te poate auzi si ajuta in demersul tau.
Aripile ti le tai singur daca nu te retine fata. Daca este o relație ok,poti face scoala,cursuri…schimba jobul,etc.
Nu ești arogant, nici anormal. Se vede din mesajul tău că îți dorești să faci mai multe și ca ești nefericit, demoralizat. Este bine ca ați discutat despre asta deși din ce înțeleg, partenera ta nu este suficient de deschisa pentru a te intelege, și poate intre voi există și o incompatibilitate. Eu te sfătuiesc sa fii sincer cu ea și sa îi spui ce simți, sa îi arăți ca ești nefericit și ca tu Îți dorești să faci câteva schimbări. Dacă ea dorește sa facă parte din aceste schimbări, și sa fie în continuare cu tine, bine, și dacă nu dorește, iarăși bine. Lasă-i libertatea de a alege ce își dorește, dar fa în același timp ceva pentru tine. Compromisuri se fac de ambele părți, iar dacă unul dintre voi nu e dispus sa le facă, atunci nu e obligatoriu sa rămâneți într-o relație disfuncționala. Succes!
Eu nu mai stiu ce imi doresc in cariera, nu stiu ce sa urmez mai departe, pentru ca ma leg de traseul profesional al unui fost iubit, care mi-a fost coleg de facultate.
Buna. Eu nu mai stiu ce imi doresc in cariera, nu stiu ce sa urmez mai departe pentru ca ma leg de traseul profesional al unui fost iubit, care mi-a fost coleg de facultate. Si acum ceva ani eram in dubii in legatura cu cariera si cand m-a intrebat psihoterapeuta ce imi doresc eu cu adevarat sa fac eu am indicat ce job avea el in momentul respectiv. Pur si simplu mi se parea cea mai tentanta cariera posibila si pentru mine. Ulterior el a schimbat domeniul de activitate si, brusc, si mie a inceput sa mi se para acesta din urma super fascinant si imi imaginam cum ar fi sa lucrez si eu in acel domeniu ( nu neaparat cu el in aceeasi institutie, dar in aceeasi breasla). Apoi a facut inca o schimbare, a ales sa plece in strainatate si, ce credeti, si mie a inceput sa mi se para asta o super idee, desi eu niciodata nu am avut ganduri sa emigrez. Sunt foarte confuza si nu stiu de ce ma comport asa, e o permanenta lupta in mine pentru ca, la toate astea se adauga si dorinta mea de a avea o
familie , nu trece zi sa nu ma gandesc la potentiala mea familie si imi imaginez tot felul de situatii. Eu nu mai stiu sa fac diferenta intre ce imi doresc eu cu adevarat si in ce moment si ce vreau sa se intample pentru ca trebuie. De exemplu, dorintele legate de cariera sunt mai superficiale decat cele legate de familie, adica nu vad mai departe decat faptul ca suna bine acea titulatura, dar nu imi imaginez mai departe cariera, nu visez la nimic in mod special. Cum sa fac ordine in toate aceste ganduri si sa imi gasesc propria voce? Cum sa imi aleg drumul in cariera in conditiile in care eu schimb mereu optiunile in functie de alegerile lui? ( pe moment acelea mi se pareau cele mai bune alegeri si mie; nu mi-am dat seama initial de asta decat dupa ce s-a repetat).
Ce pasiuni aveti? Ce facultate ați făcut? Ce abilitati aveti?
Este posibil sa amestecati relatiile din profesie cu cele de cuplu?
Se pare ca sunteti legata emotional intr-o relatie confuza. Ma intreb daca este un fost iubit ce anume va motiveaza sa faceti aceste schimbari? Doriti sa fiti alatur de acest om? Fostul iubit sa fie iubitul din prezent? Cine sau ce este mai presus: iubirea sau cariera?
Încercați probabil sa va,, identificati” cu fostul partener. Evaluați alături de terapeutul d-voastră relația cu părinții pt a înțelege de ce faceți acest lucru. Evaluând probabil și perioade din copilărie, de la școală veți descoperi ce va place și ce va doriti. Prin autocunoastere va veți găsi răspunsuri. Continuați terapia. Succes!
Aceasta situatie de confuzie cu privire la cine sunt si ce vreau sa intalneste in situatii in care parintii sau adultii care au grija de noi in perioada copilariei si adolescentei nu ne oglindesc inapoi ce vad ca fiind punctele noastre forte sau slabe, in care nu ne remarca la ce ne pricepem si ce ne face placere sa facem. Ca atare copilul creste confuz cu privire la ce poate si ce-si doreste, mai ales daca se adauga pe deasupra si invalidare activa a ce-ti place si doresti (de exemplu parinti care forteaza copiii sa se duca la o anumita scoala sau universitate si ameninta cu retragerea sustinerii financiare pentru cea la care-si doreste copilul sa mearga). In aceste conditii copilul se obisnuieste sa ignore vocea interioara si risca sa ajunga precum graul in vant, se inclina in directia din care influenta este mai puternica. La aceasta se adauga nevoia noastra de inter-relationare si legatura emotionala cu cineva si teama de a-l pierde… Asadar procesul de auto-descoperire este esential pentru directia ta personala si profesionala, si o poti lamuri facand echipa cu un psiholog.
Mi-a atras atenția acel “si ce vreau pentru ca trebuie”. La ce v-ati referit? Ce anume trebuie? Pare ca va identificați cu acest fost iubit sau cel puțin ca v-ati identificat cu el. Cauza acestei identificări trebuie căutată în cadrul psihoterapiei, analizând relația cu acest bărbat. Cine a fost el pentru dvs? De cine va aduce aminte? Cum ați descrie relația cu el? De asemenea as cauta răspunsuri la întrebarea cât de importantă este pentru dvs cariera? Mai este de explorat…
