Buna ziua, ma poate ajuta cineva cu cateva titluri de carti sau studii pe tema tulbararii obsesiv compulsive?

Pe internet gasesti orice informație ai nevoie-gratuit

In DSM gaseti descrierea iar in cartile despre anxietate este, de obicei, si un capitol dedidcat TOC.

prietenul Google nu a ajutat? recomand cautare in romana si engleza, sigur apar macar niste titluri

Buna ziua. Va rog sa-mi spunetzi cum pot depasi frica de spatii inchise? De exemplu nu pot merge cu liftul si incurand trebuie sa plec cu avionul? sau mai rau imi este frica atunci cand sotzia ma inchide in apartament si nu am chei. simnt ca nu mai pot,cand sunt in acele situatii simnt ca nu mai respir bine, ca nu mai am aer. Am 29 ani si patesc asta de vreo 4 ani iar pana acum 4 ani nu stiam de aceasta frica. Mai nou nu pot merge nici cu autobuzul pt ca ma gandesc ca nu pot deschide usa cand vreau eu sau si mai rau sa fie inghesuiala si sa stau in spate. Ajutatzi-ma cu ceva va rog!! Astept rasp. d-voastra pe maill: costincapraru@yahoo.com. Va multumesc!

mergeti la un psihoterapeut si incepeti sa discutati despre toate aceste stari. Pe termen scurt, exista tratament psihiatric pt atacuri de panic/anxietate ridicata/fobii, dar cel mai bine merg impreuna cu psihoterapia. Succes!

Se rezolvă cu psihoterapie.

Ajutati-va singur mergand la psihoterapie, trebuie sa faceti ceva concret pt dvs.

Mesaj:
Buna ziua,
Voi incerca sa fiu cat mai succinta:
Eu: 29 ani, proaspat iesita dintr-o relatie de 4 ani din care am invatat extraordinar de multe din punct de vedere sexual.Consider ca am ceva experienta, stiu sa fac dragoste si combin implicarile la nivel mental si cel fizic.
El: 26 ani. Si aici intervin problemele, in afara de usoara lui lipsa de experienta pe care am de gand sa-l ajut sa o inlature:
- nu ii place preludiul la nivelul la care nu ii place sa primeasca! Asa ceva nu am mai intalnit. Imi spune ca degeaba il sarut pe piept sau abdomen de exemplu, ca nu simte cine stie ce placere. La inceput am crezut ca este doar interiorizat si nu-si manifesta placerea, dar apoi am aflat ca defapt…nu prefera.
- nu ii place sa i se faca sex oral. Cee???? Asta nici atat n-am mai auzit macar, dar’mai sa intalnesc. Spune ca are o mentalitate mai “preconceputa” si nu ii place sa primeasca sex oral daca nici el nu face. Si da, el nu prea imi face. Iar daca iau eu initiativa, il simt cum se “impietreste” efectiv si sta ca o scandura, doar respiratia il mai tradeaza ca simte oarecare placere.
- isi pierde erectia brusc la cel mai mic gest al meu care poate e putin mai nepotrivit pt el, cum ar fi de exemplu schimbarea ritmului…
Este un baiat extrem de bun care merita ajutat. Provine din familie cu grave probleme (parinti divortati,mama alcoolica, crescut de bunici, etc), foarte dezamagit de principalele relatii serioase din viata lui.
M-ar interesa niste cauze, asta pentru a-l intelege mai bine dar mai mult…cum sa-l ajut? Cum sa comunic? Ce sa comunic…cum sa fac..etc Va multumesc

Va recomand sa mergeti impreuna la un sexolog, defapt preferabil ar fi singur, sa inceapa o analiza personala (psihoterapie) in care sa isi exploreze aceste aspecte, din ce imi spuneti, mai exact, daca este pregatit, sa vb despre relatia cu parintii, cu sine, etc. Succes

Asa cum bine ati spus, nu prefera. Si daca nu prefera, probabil ca este de respectat acest “nu prefera”. V-as sugera sa abordati deschis nevoile d-voastra in relatie, mai degraba decat a cauta sa-i rezolvati lui problemele, ranile pt ca nu functioneza asa… Cum sa comunicati? Vorbind strict despre sine, despre ce/cum va simtiti cand (…) si despre nevoile si dorintele d-voastra in situatie. Numai bine!

Mesaj:
poate cineva sa mi spuna daca atacurile de panica anxietatea si depresia se poate vindeca.. si care sunt pasii care trb urmati sufar de foarte mut timpb de aceste afectiunisi nu mai pot lupta cred ca nu stiu in ce sa m incredere,as vrea sa vb cu cineva care pote sa mi explice ce se intampla cu mine,am facut diferite tratamente psihiatrice dar doar trec mai usor peste simtome,nu reusesc sa devin ceeea ce am fost odata ,cand am stari de bine am o frica de a ma bucura de ele ca vor dispare cred ca mi e frica sa ma vindec nu stiu ce sa fac?

Eu trec prin stari asemanatoare, daca vrei poti sa-mi trimiti un mesaj.

Sa apelati la un terapeut.

Aţi încercat vreodată inositol ? http://tinyurl.com/qe8d2ky Citiţi şi ‘articole similare’, e posibil să aveţi şi probleme autoimune cu tiroida sau intoleranţe alimentare.

Mergeti la psiholog, se pot vindeca. Multa sanatate.

Alegeti un psihoteraput si mergeti la cabinet sa lucrati cu problemele dvs. Psihoterapia da rezultate.

Un psihoterapeut va poate ajuta. Daca doriti, ma puteti contacta.

Se rezolvă cu psihoterapie.

va multumesc

sedinte de psihoterapie

Mesaj:
Nici nu stiu de unde sa incep ! La 19 ani am incercat sa`mi incep viata sexuala cu o fata, dar mi-a facut un sex oral care cred ca a durat 30 sec si m-am terminat, apoi la a doua erectie la fel ! Cu a doua fata nu am reusit sa obtin erectie, apoi cu o prietena de a ei am reusit dar am ejaculat precoce ! Cu a 3-a fata din nou nu am reusit sa am erectie ! Cu a 4 fata am reusit cu greu sa obtin o erectie, doua, dar mi se inmuia la penetrare de fiecare data si tot n-am reusit sa fac nimic ! Momentam am 21 ani sunt tot virgin, dar nu stiu ce sa mai fac! Credeti ca am o problema (disfunctie hormonala) sau e doar psihologic ? Sau poate din cauza ca ma masturbez de la 12 ani si nàm o viata sexuala regulata cu o prietena stabila si incerc sa iau numa ce prind !? Cand ma uit la filme porno am erectie buna ! Astept raspuns multumesc frumos !

Tinere fara nici-o gluma insa “laba” ti-am mincat creierul… aici e problema si aici trebuie vazut ce se mai poate salva din creierul tau… nu erectie e problema. Nu e de mirare ca nu mai ai erectie cind ai ceva “natural” in fata ochilor deoarece stimularea fortata a inhibat reactia normala afectiva si hormonala a penisului….

eu as lua lucrurile de la cauza nu de la efect. Sexul oricum ai lua o e comandat de creier. Zic sa te indragostesti mai intai si apoi restul vine de la sine. Nu cred ca masturbarea ti a mancat creierul, doar ceva din stima de sine si ti a sporit timiditatea. Nu e cazul nici sa te judeci, ce ai facut e bun facut! Vezi ce faci de acum!

mergi la un sexolog si sunt sigur ca o sa rezolvi aceasta problema (care nu este asa de necomuna)

“Laba” nu iti mananca, creierul ci mai degraba te indeamna catre onanism. Factorii psihici joaca un rol important, si pot initia erectia, actul sexual, iar activitatea encefalului nu este neaparat necesara. Aici mai mult sunt reflexele inchise in maduva spinarii care astea sunt stimulate sexual fie psihic, direct, sau ambele. Nu creierul tau sau hormonii e problema, problema poate fi mai degraba psihica, ceva ce tine de interiorul tau. Fiind si tanar, poate ca pana prinzi curaj, experienta asa se si poate intampla.

am folosit acolo doar o “figura de stil a adolescentei” pentru ca multi asa o numesc…. iar unele persoane fac din asta “o meserie” ajungind la multe “proceduri” pe zi – si de aici si ideea ca iti “maninca creierul” – literar vorbind

D-le Mocanu, poate dacă s-ar duce în sihăstrie câțivă ani…hmm?? Multă izolare și introspecție, posibil și ceva ”eter” aruncat pe acolo. Poate într-o peșteră?
Atunci cred că sigur își rezolvă problema! Nu?
S-ar putea să devină chiar supraexcitabil și să nu mai poată găsi butonul de oprire, huh? Apoi iar ne întreabă cum se oprește… ah nu, stați, de ce să facă asta? Nu e moral și corect?

Nu este o disfunctie hormonala! La prima experienta sexuala ai fost foarte excitat, pentru ca asa este normal, si din acest motiv totul a durat atat de putin…Neavand o partenera stabila cu care sa gestionezi mai relaxat viata intima, de fiecare data ai emotii, anticipezi o alta prestatie nereusita chiar inainte de a trece la fapte, si “profetia” ta se autoimplineste: ori nu ai erectie, ori ai o erectie partiala, iar in cel mai bun caz ai un act sexual foarte rapid, adica ejaculare precoce. Majoritatea barbatilor care au doua prestatii sexuale consecutive soldate cu esec reactioneaza ca si tine. Se intampla si la “case mai mari” adica la barbati care au foarte multa experienta sexuala, dar la care functioneaza perfect mecanismul profetiei care se autoimplineste, si incep sa aiba ca si tine anxietate de prestatie. Iti recomand sa apelezi la un psihoterapeut care este specializat si in tratamentul tulburarilor sexuale ca sa-ti rezolvi problema, care nu cred ca e doar strict sexuala…Presupun ca e cam greu cu abordarea fetelor…sau gresesc? Daca abia la 19 ani ai avut prima experienta sexuala…in vremurile noastre… Nu e rau, dar probabil esti foarte emotiv…Primul pas, la indemana: urmareste cateva filme haioase cu adolescenti emotionati si neindemanatici la primele experiente sexuale, de exemplu celebrul “American Pie” si o sa intelegi ca este ceva normal la multi baieti…Succes!

cam asta poate sa iasa la intalnirea dintre hiperexcitatie si inhibitie…

astfel de disfunctionalitati se pot regla singure, odata ce initiati o relatie stabila. Nu va luatzi dupa ce spune un nene d’aici, masturbarea este oki, cat timp nu incetati sa va cautati o partenera… energia sexuala neconsumata se poate transforma in diverse complexe psihologice, de la frustrare… pana la depresie

Desi toata lumea spune ca masturbarea este ok, ea poate reprezenta o problema pentru persoana in cauza atunci cand se obisnuieste si se complace asa si nu reuseste sa treaca granita catre un partener real.

la felul in care pune problema, masturbarea e doar o solutie de moment, cand acumuleaza “energie” sexuala! ptr el, este oki masturbarea … cat timp inca isi cauta partenera. Masturbarea rareori devine patologie, iar daca devine patologie, e si fc de modul in care persoana interactioneaza cu mediul social din care face parte…asa ca nu masturbarea poate fii cauza unor probleme, ci modul sau de interactiune sociala.

masturbarea este precum meditatia (:)) ), rareori le gasesti in natura, sunt specifice speciei umane…si au rolul de a echilibra psihic o persoana, cand exista factori stresori in jurul sau (inclusiv frustrarea sexuala). Fie ca obti o echilibrare prin masturbare, fie prin meditatie…nu vad pericol in asta; (de ce fructele oprite par mereu periculoase? )

Daca vizualizezi ca mananci nu-ti prea tine de foame…

true…iar maturbarea nu asigura reproducerea; dar … au o functie ptr psihicul speciei noastre, capabila de constiinta de sine si implicit imaginatie (vizualizarea unui posibil sau imposibil (fantasma) viitor)

RASPUNS: v-am citit raspunsurile tuturor si va multumesc ! Nu stiu ce poate fi de obicei sunt foarte optimist si nu mie greu sa abordez o fata ! Mie mai greu cand ajung cu ea in pat ) ! Poate trebe sa-mi gasesc o relatie stabila si problemele vor disparea ! Cum spune si Alex Enache cu reflexele inchis in maduva spinarii cred ca acolo am o problema, ca ma blochez psihic si nu mai trimit stimuli din creier ! Si referitor la masturbare, cine nu se masturbeaza in ziua de azi ?… poate am inceputo si eu prea devreme ) ! P.S: credeti ca ar trebui sa`mi iau ceva pastile pt erectie (ex. Entran Forte) ???

nu ai nevoie de pastile decat la recomandarea specialistului. In cazul tau, mai intai cauta o partenera pe masura si o sa iti creasca increderea in tine o data cu cresterea performantei. Rabdare

Eu am niste intrebari pentru “terapeutii” care au raspuns. Ce specilizare aveti? Aveti un cod etic? De ce nu il respectati?

Generalizati… Intrebarea nu ar trebui adresata tuturor.

e un pluton de psihologi
executând rămăşiţele inocenţei din noi
cu rafale scurte de
filme pornografice
explicate ştiinţific…să spui că masturbarea
e o nevoie firească
când mii de adolescenţi
îşi plâng neputinţa în paturile lor
înseamnă să-i îndemni la sinucidere
ca bărbaţi…

să le spui fetelor că singura problemă
e să fie un prezervativ la mijloc
înseamnă
să avortezi soţiile şi mamele
din ele…

să le spui copiilor că homosexualitatea
e un comportament sexual normal
înseamnă că reeducarea a progresat
de la rescrierea istoriei
la rescrierea
fiziologiei… http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2014/02/intrebare-retorica.html

Iulia Stoian si Consiliere Psihologica Anna Ri, sunteti in masura sa ii oferiti o solutie tanarului a.i. sa il ajutati sa isi imbunatateasca viata sexuala (asa cum isi doreste)?

Consiliere Psihologica Anna Ri,
Filmele porno de calitate nu sunt în rafale scurte(the loger the better) și de obicei sunt ok fără explicații științifice.
Masturbarea nu e doar pt. adolescenți băieți, și fetele o practică.
Dvs. vă învățați tinerele cliente să nu pună prezervativul, mai bine mamici copii cu copii. Uhhh…
Ca și psiholog nu credeam că e ok să fi homofob. Oare cum consiliați dvs. un client/ă gay care vă calcă pragul cabinetului?

ca sa fie clar… eu nu INCURAJEZ masturbarea in exclusivitate. Aceasta are loc fie ca vrem, fie ca nu (vezi vise erotice, s.a.) sa nu mai spun ca este o extrema, care nu are cum sa duca la ceva ‘sanatos’. Poate ca ar trebui sa incurajam ‘fructificarea’ impulsului sexual de fiecare data cand apare, sa incurajam baietii si barbatii care nu au o partenera stabila sau o relatie echilibrata, sa se duca la bordel, sau sa agreseze pana la absurd femeia care ii atrage pana aceasta cedeaza, sub o forma sau alta?

eu vad masturbarea ca pe o forma de adaptare la o situatie data! nu duce spre ceva “sanatos”…dar poate impiedica aparitia unor patologii mult mai nasoale; dk e o forma de adaptare, atunci este o resursa … si nu trebuie sa fie disconsiderata, ba chiar folosita, acolo unde este cazul! Ptr adolescent…exista psihosexologi ff buni … decat sa dea banii pe diverse medicamente (unele periculoase cardiac), mai bine ar incerca o consiliere pe acest domeniu!

Mesaj:
Pana la ce varsta e in regula sa ai prieteni imaginari? Care pot fi avantajele si dezavantajele sa ai prieteni imaginari, adult fiind? Dar daca prietenii imaginari au existenta reala(sunt persoane reale, de exemplu prieteni, in fata carora ma imaginez in anumite situatii) e mai in regula?

Intrebarea este ce lucruri poti face, vorbi impreuna cu prietenii imaginari si nu le poti face in viata reala?

Mesaj:
am 25 de ani si nu am avut nici o relatie pana acum .am o prietena am incercat sa facem sex dar nu a fost tocmai bine .nu puteam avea erectie mai mult de 20 de secunde sa zic,chiar am si ejaculat inainte sa se desfasoare actul .in general am erectie si cand ma gandesc si dupa ce se inmoaie nu stiu cum sa formulez parca as ejacula dar nu ca atunci cand ejaculez cand ma masturbez ci apare un lichid transparent si mi se pare stanjenitor faptul ca se uda si chilotul chiar si cand ma sarut cu prietena mea.mai pot mentiona ca pana la aceasta varsta m-am masturbat saptamanal si ejaculam in max 3 min .daca aveti vreun sfat va rog sa ma ajutati

Pentru tratamentul ejacularii precoce se recomanda un psihosexolog care cunoaste foarte bine astfel de situatii si de un consult urologic. Intuiesc ca aveti nevoie si de niscai educatie sexuala, ambii parteneri. )))) Succes!!!!

“am o prietena am incercat sa facem sex dar nu a fost tocmai bine” – incercati sa faceti dragoste si “totul va fi bine” … dragostea e una, sexul e alta, mai ales daca tineti la pertenera dumneavoastra…

Lichidul transparent(diferit de lichidul complet seminal din orgasm) vine din glanda bulbouretrală și e normal să apară când penisul e în erecție(sau în hiperexcitație). Nu ai de ce să fi stânjenit, e mai comun decât ai crede. Partea cu ejacularea precoce trebuie rezolvată. Poate un sexolog?

Mesaj:
am dureri in omoplatul stang,cu iradiere pe bratul stang pana la degete

Mergeti la medic. Poate fi o criza de angina pectorala. Trebuie neaparat facuta o electocardiograma.

Da ar trebui sa va prezentați la spital.

Medic neurolog…

Mesaj:
Buna ziua,acum un an am divortat si a fost conjunctura de asa natura incat mi-a ramas fetita la el. Nu stiu de ce dar ma simt vinovata intr-un fel pentru ca nu am castigat eu fetita si imi este frica sa nu ma condamne m ai tarziu. Cum pot sa trec si eu peste si sa nu pic in depresie pentru ca sunt m-ai mereu foarte ingandurata?

Pastreaza legatura cu fiica ta, repeta-i mereu ca o iubesti, ca uneori adultii nu mai pot sta impreuna, dar ca o sa faci parte din viata ei mereu, doar esti mama ei….

nu imi pot imagina in ce circumstante a ramas copilul la tata, dar ar fi bine sa le depasiti. Parintii pot fi parinti buni chiar daca sunt despartiti. Mai discutati si cu fostul sot despre solutii cat mai bune

Mesaj:
Buna ziua,
Trec printr-o perioada dificila si confuza a vietii mele si as avea nevoie de sfatul/parerea unui specialist.Acum 5 ani am cunoscut o fata pe internet,a fost ceva ce la inceput parea a fi doar o joaca,dar pe parcursul timpului am tot vorbit,ne-am cunoscut,am descoperit ca avem multe lucruri in comun,ca ne placem si in urma cu un an am decis sa fim impreuna si ne-am intalnit pentru prima oara.Ne-am indragostit unul de celalalt si fiind la distanta am intampinat multe obstacole dar am si gresit unul fata de celalalt prin minciunile de care ne foloseam ca sa ne ascundem adevarata fata,ea raspundea flirturilor si avansurilor altor baieti lucru care ma ranea foarte tare avand in vedere ca sunt foarte gelos si eu nu am facut asta niciodata.
In fine…timpul a trecut am continuat sa vorbim si relatia mergand tot mai departe si m-am decis sa merg la facultate in orasul in care locuia,pentru a fi aproape de ea.La inceput totul a fost frumos insa de cateva luni totul a inceput sa se schimbe,eu nu am voie sa ies fara ea-care apropo nu obisnuieste sa iasa decat foarte rar deoarece prefera sa stea in casa si sa faca alte lucruri (lucru care ma impiedica sa ma integrez intr-un grup si sa-mi fac prieteni) nu am voie sa plec undeva fara ca ea sa stie,nu am voie sa discut cu alte persoane de sex feminine pentru niste motive penibile,nu am voie sa discut cu fostele mele colege de liceu (acestea fiind cele mai bune prietene ale mele)…practic sunt cam sub “papuc”.
O iubesc si asta nu ar fi fost o mare piedica in relatia noastra pentru ca sunt constient ca intr-o relatie este nevoie sa faci sacrificii dar adevarata problema este ca nu are incredere in mine,tot timpul crede ca as putea insela-o (desi nu am facut asta niciodata),odata a venit dupa mine la facultate si mi-a spus ca in timp ce astepta sa ies de la cursuri isi imagina cum eu ies cu alta de mana si ca era sigura ca asa o sa se intample-lucru care bineinteles nu s-a intamplat.Lucrul care ma raneste si care ma doare cel mai tare este ca vrea sa ma schimbe in totalitate:felul cum ma imbrac,cum ma comport,cum vorbesc dar mai ales sa ma maturizez si sa devin o alta persoana si am incercat sa o fac si am reusit intr-o oarecare masura insa nu la nivelul pe care ea il doreste si cu siguranta nu o sa ajung acolo niciodata pentru ca intotdeauna este nemultumita indiferent de ceea ce fac…adica sa nu mai fiu eu.
O iubesc dar nu pot sa fac asta daca ea vrea sa ma schimbe in ceva ce eu nu imi doresc,nu vreau sa nu mai fiu eu.Tot timpul are grija sa-mi reproseze si sa ma tachineze cu defectele mele de care sunt constient si pe care incerc din rasputeri sa le indepartez dar atunci cand si eu la randul meu vreau sa discutam despre problemele ei brusc nu mai are chef de discutii si refuza sa mi mai vorbeasca,tot timpul incearca sa ma faca de ras in fata altor fete incercand astfel sa se asigure ca ele nu vor “atenta” la mine sau ca in cazul in care eu as “atenta” la ele (ceea ce nu imi doresc sa fac avand in vedere ca sunt intr-o relatie o care o consider serioasa) acestea ma vor refuza.A inceput sa mi repete cu fiecare ocazie ca nu mai poate si ca s-a saturat sa traga singura de relatia asta-bineinteles atunci cand ne intelegem si nu ne certam sunt iubitul perfect,sunt cel mai bun si etc- desi eu ii arat ca o iubesc si incerc tot timpul sa o fac fericita si “cateodata mai mereu” renunt la mine pentru ea si ma implic in totalitate,imi repeta ca vrea langa ea un barbat nu un copil,dar ce poti sa i ceri unei persoane de 19 ani care abia acum incepe sa realizeze ce e viata? si mai ales ca acea persoana isi doreste o relatie si nu o casnicie(pt ca in conceptia ei asta inseamna o relatie)Nu imi plang de mila si nu ma victimizez si nu caut scuze pentru cum sunt dar anumite lucruri pe care mi le impune nu le vreau dar nici pe ea nu vreau sa o pierd.
Am inceput sa ma intreb daca ea chiar ma iubeste si daca nu cumva face lucrurile astea ca sa ma indeparteze si sa ma faca sa o parasesc pentru ca ma uit cateodata in ochii ei si vad ca nu ma mai suporta si vad ura in priviea ei …cateodata am senzatia ca nu ma mai iubeste si simt ca iubesc in genunchi…si doare.Va rog daca se poate sa ma ajutati si sa imi spuneti care este parerea dumneavoastra.
P.S : Stiu ca primul lucru pe care o sa mi-l spuneti este sa discut cu ea lucrurile astea,dar de fiecare data cand am inceput sa discut cu ea sau am incercat mi-a spus ca sunt nebun si paranoic-bineinteles pt ca parerea mea si ceea ce cred eu nu sunt bune pt ca ea are intotdeauna dreptate indiferent de situatie adica daca e soare afara si eu ii spun ca e soare si ea zice ca ploua,ploua,chiar daca deschid geamu si ii arat ca e soare.

O relatie de cuplu implica, printre altele, atentie (reciproca), toleranta (atat de sine cat si de celalalt), respect (atat de sine cat si de celalat) si acceptare (atat de sine cat si de celalalt) , in doze constante.
Uneori, in dragoste, tot ce are legatura cu ranile noastre vechi, incepand cu propria copilarie pana in prezent, se reactiveaza, sa zicem, sub forma unor tipare de relationare care ne imping, de pilda, sa ne “sacrificam”, sa “renuntam” la noi, de-o maniera care ne aduce, uneori, mari deservicii. Putem ajunge in asa situatii ca, daca partenerul nostru de cuplu adorat ne cere mai mult sau mai putin insistent, renuntam la viata noastra sociala (prieteni, amici, familie si altii), suntem susceptibili sa-l credem atunci cand ne spune ca NU SUNTEM BINE, ASA CUM SUNTEM si deci, avem nevoie sa ne schimbam (hainele, pieptanatura, felul in care vorbim, fara sa niciodata suficient! umilintele continuand, dupa cum bine ati punctat) etc. Grosso modo, acesta poate fi “bagajul” d-voastra.
Se pare ca i-ati acordat toata puterea personala iubitei, desi simtiti ca ceva nu e in ordine, iar pentru d-voastra n-a mai ramas mare lucru. Acordati-va dreptul de a fi o persoana cu nevoi si dorinte unice, asa cum sunteti de fapt, si poate relatia d-voastra va creste. Aveti acest drept. Spuneti: “desi eu ii arat ca o iubesc si incerc tot timpul sa o fac fericita si“cateodata mai mereu” renunt la mine pentru ea si ma implic in totalitate, imi repeta ca vrea langa ea un barbat nu un copil”. Poate vreti sa faca si ea acelasi lucru… Insa nu e nevoie de renuntare de sine si de sacrificiu intr-o relatie pentru ca avem nevoie sa relationam cu o PERSOANA, adica cu o fiinta diferita de noi, cu nevoi, dorinte, ganduri, sentimente, care se respecta, se cunoaste cat de cat si se manifesta ca atare, pentru ca pot aparea resentimente, sentimentul ca nu primim pe masura “sacrificiului”, reprosuri inutile… Reflectati. Numai bine.