Mesaj:
Sotul meu lucreaza in Germania de un an iar acum vrea sa mergem toti acolo mai ales ca cel mic plinge des seara dupa el. Problema e ca fata cea mare nu vrea sa auda de plecare, iar eu nu vreau o las aici. Nu cred ca tatal ei /primul sot/ se va ocupa de ea de acum inainte daca pana acum la 16 ani nu prea a fost interesat de ea iar alocatia nu a primit-o de la el de ani de zile. Cum o pot convinge sa vina cu noi, sa fim toti impreuna?

Buna ziua. As dori daca se poate sa ma lamuriti si pe mine in legatura cu o experienta pe care am avut-o zilele trecute. Insa, as aprecia daca ati lasa inainte de a raspunde parerile subiective si morale si sa imi raspundeti obiectiv si profesionist.Zilele trecute am fumat ori marijuana ori etnobotanice. Nu stiu ce a fost si veti intelege exact de ce.Dupa ce am fumat, m-am ridicat si m-am plimbat prin parc. Simteam ca merg automat/mecanic, vorbeam si gandeam automat/mecanic. La un moment dat, am intrat pe o poteca mai intunecata. In timp ce mergeam, aveam impresia ca merg pe loc. Realizam ca picioarele se misca, insa ma simteam ca si cum mergeam pe o banda. Cand ma uitam in fata, vedeam ca nu ma apropii deloc de capat.La un momentan dat, am intrat in panica. Am incercat sa ma controlez dar mi-a fost cam greu, vazand ca efectele sunt din ce in ce mai intense, iar timpul parea sa treaca extrem de incet.

Cand am ajuns acasa am intrat in panica, de fapt am avut un atac de panica destul de puternic. Am vorbit cu tata, ma plimbam de colo colo, eram agitat, mi se accelerase pulsul.

Tata mai facea pauze de vorbit, dar spune el ca erau scurte, insa mie mi se pareau foarte foarte lungi si simteam nevoia sa vorbesc sau sa mi se vorbeasca. Eram coerent in ce spuneam si chiar vorbeam fara dificultate, dar parca nu vorbeam eu. vorbeam automat

Aveam impresia ca tot ce se intampla este ca intr-un vis, sau mecanic. Nu ma regaseam in ce faceam, nu eram constient de corpul meu, la modul ca atunci cand il miscam, nu eram constient total de miscare, adica nu o “simteam”.

De asemenea, eram foarte ametit si de multe ori inca sunt. Treaba cu ameteala am mai avut-o acum cateva luni, cand ma puneam in pat si de asemenea, intram in panica.

Un alt simptom a fost ca nu imi simteam limba si interiorul gurii si imi era foarte frica sa nu imi inghit limba.

Simptomele au durat in jur de 8-9 ore, apoi au trecut pentru 2 ore si au revenit. Apoi m-am culcat cateva ore si mi-au trecut. Au mai fost doar episoade foarte scurte si de intensitate mica.

Intre timp, cautand pe internet simptomele, am dat peste Tulburarea de Depersonalizare. Am identificat multe simptome dar nu vreau sa imi dau singur un diagnostic.

Important este ca sufar de o depresie severa de foarte multi ani, de anxietate si tulburari bipolare. Sunt pe tratament cu cipralex si solian. Depresia se manifesta de asemenea fizic, la modul ca mi se face rau si imi vine sa vomit sau chiar vomit.

In privinta drogurilor, nu consum decat marijuana, de 11 ani. In toti acesti 11 ani nu am facut niciodata exces, am fumat responsabil si foarte rar. Marfa pe care am cumparat-o de fiecare data a fost de o calitate superioara. Niciodata in toti acesti 11 ani nu am avut o experienta proasta cu iarba, decat de 2-3 ori la inceput cand mi se mai facea rau si vomitam (apoi imi reveneam complet). Un lucru obisnuit la incepatori. La fel ca la prima tigara de tutun trasa in piept, organismul reactioneaza la substanta noua pentru ca nu este obisnuit cu ea. In timp, se obisnuieste.

Experiente urate am avut numai cu etnobotanicele, pe care le-am consumat fara sa vreau, crezand ca este marijuana. Asta s-a intamplat doar de 2 ori.

INSA.. din ce am inteles citind articolele de pe internet, tulburarea de depersonalizare POATE fi cauzata de consumul Marijuanei. Nu in mod direct, ci fiind doar un factor declansator al acestei tulburari.

As dori sa stiu ce parere aveti si ce sfaturi aveti.

Va multumesc frumos.

Îmi pare rău pentru experiența neplăcută trăită. Afecțiunea despre care vorbești că o ai și o tratezi este influențată în sens negativ de consumul de droguri. Cred că ți-ar prinde foarte bine să discuți cu cineva avizat care te poate ajuta să depășești această dependență. Dacă ești interesat de o recomandare scrie-mi.

Nu este o dependenta. Fumez o data la cateva luni si nu simt niciodata nevoia sa consum. O consum numai daca se iveste ocazia si daca am chef. De multe ori mi s-a oferit si am refuzat.

Sa inteleg ca este intr-adevar vorba de depersonalizare? Acum de exemplu iar sunt foarte ametit si chiar putin depersonalizat, la modul ca imi aud vocea foarte ciudat. Dar nu am mai intrat in panica si ma descurc bine. Problema e ca nu pot sa dorm, nu mi-e somn desi ar cam trebui.

Si fara niciun dubiu, sunt extrem de interesat sa gasesc pe cineva care sa ma poata ajuta sa tratez diversele probleme psihice, sau macar sa ma ajute sa le tin in frau.

Pana acum, cred, nu am gasit psihologul/psihoterapeutul/psihiatrul potrivit.

Referitor la consumul de droguri, nu am consumat niciodata altceva in afara de marijuana, pe care am decis dupa experienta asta sa o parasesc prieteneste. Alcool beau foarte rar. Singura dependenta serioasa este de nicotina.

Mai degraba as fi dependent de facebook decat de iarba, avand in vedere ca stand acum in pat am decis sa mai explic un aspect in loc sa ma culc cand ii spuneam psihiatrei ca imi vine sa vomit din cauza depresiei imi zicea ca nu ma crede, ca cica am luat droguri si nu vreau sa ii spun.

apoi mi-a dat cipralex si solian si mi-a trecut.

zilele trecute am intrebat un psiholog cu , care am mai lucrat, ce parere are de experienta asta… si a dat vina tot pe droguri. acum, dupa 3 zile, tot am depersonalizare. deci nu poate fi de la marijuana. cu siguranta marijuana a fost ceea ce a declansat depersonalizarea, dar nu cred ca este cauza.

inteleg ca intentia dumneavoastra si a celuilalt psiholog este buna. dar consider ca o atitudine mai obiectiva si mai profunda in analiza ar fi mai potrivita. acestea imi par a fi doua caracteristici foarte importante ale unui psiholog, impreuna cu propria sa experienta a diferitor tulburari de natura psihica. cel putin, in cazul in care un psiholog ar lucra cu mine. cam asta mi-ar trebui mie.

De aproximativ 9 ani sufar de o depresie puternica si sunt pe tratament cu Solian si Cipralex. Psihiatra mea, nu m-a ajutat cu prea multe in tot acest timp, decat cu tratamentul medicamentos pe care sunt nevoit sa il iau in fiecare zi. Nici nu imi aduc aminte sa imi fi spus diagnosticul, dar aici este posibil sa fie si greseala mea ca nu am intrebat.
Ca stare emotionala se pare ca o duc bine, sau cel putin asta este impresia mea. Uneori ma simt chiar foarte fericit, energic, optimist, alteori sunt putin mai mohorat, mai trist etc. Depresia pe care o am se pare ca se manifesta intr-un mod destul de violent fizic, la modul ca am stari de voma. Ultimii ani au fost un chin, starile de rau pe care le am sunt foarte dese desi daca imi iau tratamentul nu am intotdeauna probleme.Cand sunt in depresie, noaptea cand ma pun in pat nu pot sa adorm din cauza gandurilor negative pe care le am. De asemenea, somnul este intrerupt in fiecare noapte cam de doua-trei ori. Probleme cu somnul am inca din copilarie. Cand am mai crescut mi-am dat programul peste cap si de atunci pana in present am probleme cu somnul, la modul ca dorm ziua iar noaptea sunt mult mai activ. In timpul zilei ma simt tot timpul obosit si plictisit. Problemele cu somnul s-au mai ameliorat in ultimii 2 ani, insa continui sa am probleme periodic.Vreau sa ajung din nou la o viata normala, sa pot muncii, sa pot face fata problemelor mai usor. Tin foarte mult la mintea mea si tratamentul medicamentos stiu si simt pe pielea mea ca imi slabeste capacitatile mentale. Am nevoie de ajutor, sub orice forma, fie ca este un tratament complet sau un simplu sfat.

oricum, va multumesc pentru raspuns si astept cu mare interes urmatorul raspuns al dvs.

V-am scris un adevarat roman. Imi cer scuze. Astept raspunsurile dvs.

Ati primit raspunsuri si pe celalalt grup al nostru: Intreaba terapeutul online! Trebuia sa primiti pe e-mail un link catre respectiva postare, dar a fost e eroare tehnica. Link-ul este: https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/723205144393029/

Multumesc. Voi verifica imediat.

Astazi am fost la Obregia. Am fost la un psihiatru (nu dau nume) si l-am intrebat daca ma poate primi. Nu avea pe nimeni, doar se uita prin niste acte. A spus ca nu poate nici azi nici zilele viitoare. L-am rugat sa ma primeasca macar 5 minute, pentru ca luni am prima zi de munca la un job foarte important si ca am aceste probleme. Nu a vrut. La psihiatra la care am fost prima oara nu mai trec decat daca o sa simt cu toata inima ca mor si ultima sansa de supravietuire sta in mainile ei. M-am plimbat prin toate sectiile cautand pe cineva care sa ma ajute si n-am gasit pe nimeni. Apoi am ajuns la o psiholoaga la care am mai fost cand eram mai mic. Mi-a facut asemenea nervi ca ma luase ameteala. Nici nu stia ce inseamna tulburare de depersonalizare. Imi spunea ca sunt efectele drogului, dupa 4 ZILE ! ….. se rastea la mine, ma facea prost, etc. Nu mai stiu ce sa fac si la cine sa apelez. Am gasit astazi informatii despre un domn psihiatru Valentin Matei care am inteles ca ar fi foarte bun si chiar “uman” (adica fara probleme cu nervii cand isi trateaza pacientii). Sunt pur si simplu disperat.

Nu iti pune diagnostic singur. Nu sunt psiholog/psihoterapeut/psihiatru dar nu fa greseala asta. Da poate nu ai gasit terapeutul potrivit trebuie sa cauti dar vei gasii.SI nu te mai panica asa repede,respira calm si adanc si asculta muzica de relaxare iesi si te plimba sau daca esti fff agitat incearca sa alergi pana simtii ca iti dai duhu afara ,ai sa vezi ca o sa fi prea obosit ca sa devii agitat.

Stiu Roxana si crede-ma ca am facut toate aceste lucruri si multe altele pe care le-am descoperit. Dar cand esti intr-o criza continua… nu stiu ce sa mai fac. Nu mai inteleg nimic.

Mesaj:
nici nu stiu de unde sa incep,am atatea de spus,ogroaza de intrebari fara raspuns.Mi am complicat singura viata si nu oricum ci asa…in cel mai complicat mod posibil incat cred ca nici cei mai mari psihologi nu ar putea sa ma inteleaga.Povestea mea incepe asa:in urma cu 28 ani,otanara adoloscenta,provenind dintr o familie oarecum instarita este atrasa de un baiat cam de aceeasi varsta cu a ei dar dintr o familie saraca.Cei doi ajung in cele din urma sa isi inceapa o relatie sexuala,adolescenta ramane insarcinata si se muta impreuna cu baiatul respectiv(acestia fiind parintii mei).Relatia nu amers,ei s au despartit,iar eu am fost crescuta de mama.Intre timp baiatul respectiv(tatal meu)s a casatorit cu oalta femeie,au facut un copil,si a reusit in cele din urma sa si depaseasca conditia de om sarac,ajungand sa se descurce f bine.Mama nu afost chiar atat de stabila ,ea avand in tot acest timp mai multe relatii esuate.Eu am fost crescuta mai mult de bunicii mamei,pot spune ca am avut o copilarie frumoasa pana la un moment dat.am fost un copil cuminte pana pe la 13 ani,eram premianta la scoala si mai eram si decurcareata.Dar pe la 12-13 ani voiam o schimbare,voiam mai multa atentie,si chiar in acele momente dificile ale mele mama si a gasit un partener cu care dorea sa isi intemeieze o familie. Pe mine nu prea ma mai baga in seama,eu eram la tara iar ea in Bucuresti,ma mai vzita o data pe saptamana.atunci i am pus un bilet in geanta in care o rugam sa ma transfere cu scoala in Bucuresti.Zis si facut,dar de aici practic au inceput problemele mele.M am mutat intr o scoala din bucuresti unde nu m am putut acomoda(colegii cam radeau de mine)si pe langa toate astea am inceput sa o iau pe drumuri gresite, sa mi fac anturaje proaste,sa mi incep viata sexuala mult prea devreme.In bucuresti am trecut prin multe:m ai intai am incercat sama sinucid cu pastile din cauza problemelor de la scoala, apoi m am imprietenit cu ofata care m a tras dupa ea in tot felul de anturaje ‘am ajuns sa pierd un an de scoala,am ramas apoi insarcinata cu un baiat cu care nu aveam practic o relatie sentimentala ci doar una sexuala.Am nascut la varsta de 14 ani un baietel pe care nu lam putut creste si am apelat la un asistent maternal.Intre timp mi am continuat scoala dar nu mai eram o eleva asa buna(nici nu mai aveam cum sa fiu).problemele s au tinut lant,aveam tot felul de relatii cu baieti care doar ma foloseau dar de dragul de afii bagata in seama acceptam si asa.In clasa a11a am intalnit un baiat sarac care sa indragostit de mine f repede si mi a cerut sa ma mut cu el.Dezamgita de mine si de cei din jurul meu am acceptat(eu nefiind indragostita).M am mutat cu el i am povestit ca am un copil si nu a zis nimic.Am stabilit impreuna sa imi termin liceul de la el,dar nu a fost asa ajungand mai apoisa imi interzica sa ma mai duc la scoala.Si uite asa amramas cu11 clase.Colac peste pupaza am ramas din nou insarcinata,am nascut ofetita pe care am crescut o cu el pana azi.Relatia noastra a fost extrem de nefericita, ne am despartit de multe ori si ne am impacat.Am reusit pana la urma cu chiu cu vai sa ma inscriu din nou la liceu,acum am trecut clasa a12 a,insa in vara asta am decis sa pun capat relatiei si sa ma descurc singura,dar nu stiu ce am ce mi se intampla pur si simplu nu pot ,ma chinui ingrozitor ,am multe pe cap.M am mutat cu tatal meu si cu mama vitrega(de precizat ca ei nu ii convine ca stau aici cu fiicamea)si mai rau e ca nu imi gasesc nici un loc de munca,gasisem ceva dar am fost data afara ,nu stiu ce am mi e greu nu ma mai pot concentra pe nimic,vreau multe dar nu pot sa obtin nimic.Am mari probleme de personalitate,de atitudine,de actiunenici eu nu mai stiu ce am.De meserie sunt ospatar,am facut un curs acum cateva luni dar se pare ca nu ma descurc prea bine,am mai facut si un curs de coafeza dar nici asta nu a mers.nu stiu ce sa fac incotro sa oiau cum sa ma descurc,aici la tata nu pot sa mai stau prea mult,o sa ii stric familia,trebuie sa fac ceva repede dar nu stiu ce si plus de asta fata mea trece in clasa a treia,trebuie sa o mut la o alta scoala dar la ce scoala cand nu stiu unde voi sta maine,mi am stricat viitorul nu vreau sa il stric si pe al ei.e atat de greu simt ca nu mai pot…

Mesaj:
bn ziua,am 34 de ani sunt barbat am avut cateva incercari de a face sex cu fete dar au esuat una din neputinta cred ca nu-mi placea de ea si alta era virgina si nu era locul penetrarii finale pt ca in alta camera erau parintii si am renuntat, am avut relatii si cu baieti,ba chiar au durat mult si ma excitam mult cand il vedeam pe respectiuvul cu care aveam relatii sexuale si totusi imi doresc o familie si o relatie sanatoasa cu o femeie dar imi e teama sa nu am alte esecuri.oare sunt gay sau by??ce sfat imi puteti da sau la ce specialist ma puteti indruma.?va multumesc si astept rasp dv.

Discutiile cu un psihoterapeut va pot ajuta sa gasiti raspunsuri la intrebarile dvs.

Mesaj:
sotul meu sufera de vreo 3 ani de aspermie psihogenica.suntem casatoriti de 5 ani, ne iubim foarte mult si aceasta problema ne necajeste provocand o raceala intre noi cu privire la viata de cuplu.el a mai fost casatorit in urma cu 12 ani si are si un baiat rezultat din prima relatie.amandoi ne dorim acum copii si aceasta disfuncite ne impiedica.momentan ne aflam in strainatate si nu putem beneficie de un psihoterapeut aici.
intrebarea mea ca sotie este cum il pot ajuta?
va multumesc

poate reusiti sa gasiti un sexolog care face sedinte online http://www.ziare.com/sex/orgasm/aspermia-psihogenica-boala-barbatilor-superpotenti-1253203

Mesaj (completare a mesajului https://www.facebook.com/groups/488368764543336/?id=700731546640389)

Ce fac cu soacra mea?
Va rog sa-mi spuneti ce as putea face in situatia in care femeia a amenintat cu moartea ei? Sotul meu nu vrea pur si simplu s-o aibe pe constiinta…, se teme de o oarecare reactie neadteptata din partea ei…Noi vrem sa-i cautam chiar o casuta decenta sa fie ok si pt ea dar ea nu vrea sa auda. Sotul mi-a povestit ca acum cativa ani ii promisese ca n-o va parasi (ca vor locui impreuna) insa el spune acum ca s-a mai maturizat si si-a schimbat putin opinia! Acum ea ii da peste nas cu aceasta promisiune de cand era el mai tinerel (acum avem amandoi 28 de ani).
Sotul meu a crescut cu bunicii si isi vizita parintii de 3-4 ori pe an….desi locuiau la o distanta de vreo 25 km. Ei detineau o mica afacere si erau foarte ocupati….si plus de asta bunicii au ales sa-l creasca pt ca tatal era violent cu mama lui…a fost alegerea ei sa ramana sa-si urmeze sotul…
Va dati seama ca este aberant pt noi ca acum plange dupa copilul ei cand s-a insurat….
Ii e teama sotului meu sa-i mai reproseze ceva ca reactioneaza ca un om anormal.
Vrea sa fie la curent cu tot ce facem….ce cheltuieli fac,..etc.
Noi o lasam sa comenteze…..nu ne mai pasa….ca orice spunem se ia ca o ofensa.
Momentan suntem in alt stat cu afacerea sotului insa ea stie ca ne vom intoarce definitiv la ea si vom construi o frumoasa casa….cel putin asta spune ea acum. Sotul a dat de inteles acest lucru doar sa scape o perioada de ea si sa se gandeasca cum facem.
Uneori ma lasa fara putinta de a ma apara, si fiecare gest al meu a devenit prilejul unei interpretari pentru ea…
Spune foarte multe lucruri catre parintii ei si surori la adresa mea…
Parca nu are liniste…!
Sunt perfect de acord s-o sprijinim cu tot ce este necesar dar mai mult nu cred ca pot!

Mesaj:
in primul rand vreau sa multumesc persoanelor de specialitate care citesc ce urmeaza sa scriu.
nu am o intrebare exacta.de fapt am 100 de intrebari.
nu o sa va intreb daca sunt nebun pentru ca stiu ca sunt.
vorbesc cu mine insumi.de 20 de ani.vorbesc si cu alte persoane da nu prea am ce vorbi cu ei.
sa incepem in ordinea aspectelor editate mai sus.
din clasa a 4 a am stiut ca sunt diferit de alti copii.
mama ma dus la un aparat unde a rezultat ca am mai multe personalitati.toata tineretea mea am fost bolnav.raceala in deosebi.nu am avut niciodata un sistem imunitar forte.
injectii pastile cartofi sa trecem peste.mai tarziu am aflat ca am rh negativ.adica sunt compatibil cu 15 % din populatie.si sunt si stangaci ca am uitat sa spun.
la scola nu eream geniu deloc.creieru meu a avut un inceput foarte prost.si a durat foarte mult timp ca sa se dezvolte.adica 5 pe linie intre clasa 1-8.pe urma 6-7 pe linie 9-12.cu exceptia matematica la care eream aproximativ 0.nu pot intelege nici acum creieru meu nu functioneaza cu cifre.de multe ori nu pot face nici calcule matematice de baza.
prietenii obisnuiam sa am multi.acum nu mai am asa.
multi insurati.preocupati sa faca bani.
am un singur prieten care e tot nebun ca mine.cu care pot vorbi mult mai mult decat cu restu.da tot mai are de invatat.
viata sexuala.0.m-am pastrat pana la 20 de ani am zis ca sa fie ceva frumos.da a fost cu plata pana la urma si a fost cea mai mare dezamagire din viata mea.sau a 2 dezamagire dupa prima iubire care ma parasit sa se marite cu altu.la nivelul sufletului sunt inca virgin.nu prea am avut sanse in dragoste.femeile nu cauta barbati unici asa cum ma descriu ele pe mine si barbati rai ca sa le satisfaca bine la pat.suntem decat prieteni si o sa gasesti tu pe cineva.am auzit toata viata si inca aud.
la 30 ani am aflat ca la 20 ani am fost diagnosticat cu cancer.tratamente operatii chioterapii.intre 20 si 30 ani nici strada nu o treceam calumea.dupa 30 miam revit miraculos.parca sunt alt om da mintea mea nu sia mai revenit.politia doar cand dadeam chefuri cu prietenii.muzica tare.prietenii ereau de vine eu nu suport muzica tare.fra alcool ca asa a spus doctoru.cola si tigari.la greu.
familia.daca nu ma nasteam erea mult mai bine pentru ei.
fratele meu e un muncitor si eu sunt un parazit.
acuma stau cu bunica din partea lu tata scorpie cu tata betivu.care a decedat acu 2 ani si cu mine puturosu.
diagnostul lnh.plus altele.cred ca se datoreaza reactorului de la cernobyl.toti vecinii mei care sau nascut in jur de 80 au avut cancere sau malformatii.
fukushima va fi mult mai rau.
acuma sa trecem la ce ma deranjeaza pe mine.
1 nu am cu cine conversa.inteligenta logica suflet prietenie daruire viziune acceptare asculatare intelegere control…..
2 femeile.nu urasc ce sunt urasc ce vor sa fie.
faptul ca stiu ce sunt ce vor si ce vor sa ajunga ma face sa le dispretuiesc.chhhh.as putea sa am multe femei(cred) dat fiind faptul ca stiu ce sunt si ce vor.dar daca recitim punctu 1 veti afla de ce nu pot.
3 am cam peirdut din dorinta de a traii.nu toata. inca mai am.da sunt constient de la 30 de ani de cant am aflat vestea cea mare ca nu o sa mai realizez niciodata nimic in viata.eu daca as fi femeie nu as vrea sa am o relatie cu un barbat cu cancer.si nu doresc o femeie cu cancer.
numai niste oameni nebuni pot crede ca doi oameni cu cancer pot fi fericiti.hai sa ne administram chioterapia reciproc.plus nu o sa fac copii.1 copilu va avea 50 % sanse de cancer de la genele mele.2 copilu va avea 50 % sanse de cancer de la fukushima.deci 100% sanse cancer.
eu am o boala care ma maninca din interior.
oamenii sanatosi daca mai exista au o alta boala.
lacomia e canceru lor.vad apocalipsa in juru meu.
e aici.nu vreau un raspuns.am vrut decat sa vorbesc cu cineva si sa am inpresia ca sunt inteles.am momente in care nu mai suport sa vorbesc cu mine insumi.
nu stiu ce sunt alea psihogene da in rest le am pe toate.
noapte buna.ceau.

Incearca sa te relaxezi mai mult la nivel mental….ordoneaza ti gandurile…

Mesaj:
Buna ziua. As dori daca se poate sa ma lamuriti si pe mine in legatura cu o experienta pe care am avut-o zilele trecute. Insa, as aprecia daca ati lasa inainte de a raspunde parerile subiective si morale si sa imi raspundeti obiectiv si profesionist.Zilele trecute am fumat ori marijuana ori etnobotanice. Nu stiu ce a fost si veti intelege exact de ce.Dupa ce am fumat, m-am ridicat si m-am plimbat prin parc. Simteam ca merg automat/mecanic, vorbeam si gandeam automat/mecanic. La un moment dat, am intrat pe o poteca mai intunecata. In timp ce mergeam, aveam impresia ca merg pe loc. Realizam ca picioarele se misca, insa ma simteam ca si cum mergeam pe o banda. Cand ma uitam in fata, vedeam ca nu ma apropii deloc de capat.

La un momentan dat, am intrat in panica. Am incercat sa ma controlez dar mi-a fost cam greu, vazand ca efectele sunt din ce in ce mai intense, iar timpul parea sa treaca extrem de incet.

Cand am ajuns acasa am intrat in panica, de fapt am avut un atac de panica destul de puternic. Am vorbit cu tata, ma plimbam de colo colo, eram agitat, mi se accelerase pulsul.

Tata mai facea pauze de vorbit, dar spune el ca erau scurte, insa mie mi se pareau foarte foarte lungi si simteam nevoia sa vorbesc sau sa mi se vorbeasca. Eram coerent in ce spuneam si chiar vorbeam fara dificultate, dar parca nu vorbeam eu. vorbeam automat

Aveam impresia ca tot ce se intampla este ca intr-un vis, sau mecanic. Nu ma regaseam in ce faceam, nu eram constient de corpul meu, la modul ca atunci cand il miscam, nu eram constient total de miscare, adica nu o “simteam”.

De asemenea, eram foarte ametit si de multe ori inca sunt. Treaba cu ameteala am mai avut-o acum cateva luni, cand ma puneam in pat si de asemenea, intram in panica.

Un alt simptom a fost ca nu imi simteam limba si interiorul gurii si imi era foarte frica sa nu imi inghit limba.

Simptomele au durat in jur de 8-9 ore, apoi au trecut pentru 2 ore si au revenit. Apoi m-am culcat cateva ore si mi-au trecut. Au mai fost doar episoade foarte scurte si de intensitate mica.

Intre timp, cautand pe internet simptomele, am dat peste Tulburarea de Depersonalizare. Am identificat multe simptome dar nu vreau sa imi dau singur un diagnostic.

Important este ca sufar de o depresie severa de foarte multi ani, de anxietate si tulburari bipolare. Sunt pe tratament cu cipralex si solian. Depresia se manifesta de asemenea fizic, la modul ca mi se face rau si imi vine sa vomit sau chiar vomit.

In privinta drogurilor, nu consum decat marijuana, de 11 ani. In toti acesti 11 ani nu am facut niciodata exces, am fumat responsabil si foarte rar. Marfa pe care am cumparat-o de fiecare data a fost de o calitate superioara. Niciodata in toti acesti 11 ani nu am avut o experienta proasta cu iarba, decat de 2-3 ori la inceput cand mi se mai facea rau si vomitam (apoi imi reveneam complet). Un lucru obisnuit la incepatori. La fel ca la prima tigara de tutun trasa in piept, organismul reactioneaza la substanta noua pentru ca nu este obisnuit cu ea. In timp, se obisnuieste.

Experiente urate am avut numai cu etnobotanicele, pe care le-am consumat fara sa vreau, crezand ca este marijuana. Asta s-a intamplat doar de 2 ori.

INSA.. din ce am inteles citind articolele de pe internet, tulburarea de depersonalizare POATE fi cauzata de consumul Marijuanei. Nu in mod direct, ci fiind doar un factor declansator al acestei tulburari.

As dori sa stiu ce parere aveti si ce sfaturi aveti.

Va multumesc frumos.

Daca Dvs sunteti diagnosticat cu tulburare de personalitate bipolara, cel mai bine ar fi sa mergeti la un control psihiatric, poate chiar sa mai cereti parerea altor 1-2 psihaitrii. Este posibil sa fiti intr-o faza de tranzitie… iar marijuana sa isi fi facut efectul in aceasta perioada ‘dubioasa’. Corectati tratamentul medicamentos! Succes!

Ar trebui sa tragi linie si sa hotarasti sa reduci simptomele anxios depresive cu ajutorul medicamentelor date de psihiatru (banuiesc), si sa renuti la combinarea cu tot felul de ierburi cu substante psihoactive cu aceste pastile, care bineinteles isi dau tot felul de stari psihosomatice pe care le mentionezi.Uita de ierbri si focalizeza-te pe tratarea bolii psihice in principal.

Ar fi benefic pt. dvs. sa va revedeti cu psihiatrul care v-a prescris madicatia anterioara.Ceea ca ati descris dvs. in text, sunt simptome in ceea ce priveste o modificare psihologica semnificativa. Senzatia de incetinire a timpului. a coordonarii miscarii,panica , toate pot reprezenta criterii de diagnostic pt. o intoxicatie cu cannabis. Din pacte, cannabinoizii au diverse efecte asupra creierului dintre care cele mai semnificative sunt efectele asupra receptorilor care sunt reperati in tot sistemul nervos central.De regula, simptomele apar in decursul a 2-3 ore de la consum.Parerea mea este ca totusi ar trebui sa mergeti la psihiatru. Multa bafta!

Nu sunt specialist, dar cred că îţi pot oferi câteva trimiteri spre articolele unor medici. CITEZ:”Important este ca sufar de o depresie severa de foarte multi ani, de anxietate si tulburari bipolare.”
Nu uita să îţi faci şi analizele specifice http://wp.me/p48646-17t , fiindcă:”îmbunătăţirea dispoziţiei – eliminarea grâului te va face mai fericit, având mai multă stabilitate mentală. La fel cum grâul este responsabil pentru o parte din simptomele din schizofrenie si tulburarea bipolară (este o certitudine), iar renunţarea la grâu determină o îmbunătăţire spectaculoasă, dacă este eliminat grâul, există de asemeni o „nivelare” în variaţia stărilor psihice.” http://wp.me/p48646-d

Desigur, poţi avea în vedere şi alte idei pentru diagnosticul diferenţial: http://tinyurl.com/l69vppl

Botezat-Antonescu nu stiu care a fost diagnosticul. Nu mi l-a spus nimeni. Doar mi-au dat sa inghit pastile. Pana acum am fost la 3 psihiatrii. Astazi am fost la Obregia. Am fost la un psihiatru (nu dau nume) si l-am intrebat daca ma poate primi. Nu avea pe nimeni, doar se uita prin niste acte. A spus ca nu poate nici azi nici zilele viitoare. L-am rugat sa ma primeasca macar 5 minute, pentru ca luni am prima zi de munca la un job foarte important si ca am aceste probleme. Nu a vrut. La psihiatra la care am fost prima oara nu mai trec decat daca o sa simt cu toata inima ca mor si ultima sansa de supravietuire sta in mainile ei. M-am plimbat prin toate sectiile cautand pe cineva care sa ma ajute si n-am gasit pe nimeni.

Apoi am ajuns la o psiholoaga la care am mai fost cand eram mai mic. Mi-a facut asemenea nervi ca ma luase ameteala. Nici nu stia ce inseamna tulburare de depersonalizare. Imi spunea ca sunt efectele drogului, dupa 4 ZILE ! ….. se rastea la mine, ma facea prost, etc.

Nu mai stiu ce sa fac si la cine sa apelez. Am gasit astazi informatii despre un domn psihiatru Valentin Matei care am inteles ca ar fi foarte bun si chiar “uman” (adica fara probleme cu nervii cand isi trateaza pacientii).

Sunt pur si simplu disperat.

In legatura cu drogurile.. Nu este o dependenta. Fumez o data la cateva luni si nu simt niciodata nevoia sa consum. O consum numai daca se iveste ocazia si daca am chef. De multe ori mi s-a oferit si am refuzat.

Nu am consumat niciodata altceva in afara de marijuana, pe care am decis dupa experienta asta sa o parasesc prieteneste. Alcool beau foarte rar. Singura dependenta serioasa este de nicotina.

www.cmibotezat.ro maine intre 12.00 si 16.30 il gasiti pe Dl Dr Botezat-Antonescu Liviu, consultati este gratuita in cazul in care suntei asigurat (sau coasigurat)

cand ii spuneam psihiatrei ca imi vine sa vomit din cauza depresiei imi zicea ca nu ma crede, ca cica am luat droguri si nu vreau sa ii spun. apoi mi-a dat cipralex si solian si mi-a trecut. zilele trecute am intrebat un psiholog cu , care am mai lucrat, ce parere are de experienta asta… si a dat vina tot pe droguri. acum, dupa 4 zile, tot am depersonalizare. deci nu poate fi de la marijuana. cu siguranta marijuana a fost ceea ce a declansat depersonalizarea, dar nu cred ca este cauza.

De aproximativ 9 ani sufar de o depresie puternica si sunt pe tratament cu Solian si Cipralex. Psihiatra mea, nu m-a ajutat cu prea multe in tot acest timp, decat cu tratamentul medicamentos pe care sunt nevoit sa il iau in fiecare zi. Nici nu imi aduc aminte sa imi fi spus diagnosticul, dar aici este posibil sa fie si greseala mea ca nu am intrebat.
Ca stare emotionala se pare ca o duc bine, sau cel putin asta este impresia mea. Uneori ma simt chiar foarte fericit, energic, optimist, alteori sunt putin mai mohorat, mai trist etc. Depresia pe care o am se pare ca se manifesta intr-un mod destul de violent fizic, la modul ca am stari de voma. Ultimii ani au fost un chin, starile de rau pe care le am sunt foarte dese desi daca imi iau tratamentul nu am intotdeauna probleme.Cand sunt in depresie, noaptea cand ma pun in pat nu pot sa adorm din cauza gandurilor negative pe care le am. De asemenea, somnul este intrerupt in fiecare noapte cam de doua-trei ori. Probleme cu somnul am inca din copilarie. Cand am mai crescut mi-am dat programul peste cap si de atunci pana in present am probleme cu somnul, la modul ca dorm ziua iar noaptea sunt mult mai activ. In timpul zilei ma simt tot timpul obosit si plictisit. Problemele cu somnul s-au mai ameliorat in ultimii 2 ani, insa continui sa am probleme periodic.Vreau sa ajung din nou la o viata normala, sa pot muncii, sa pot face fata problemelor mai usor. Tin foarte mult la mintea mea si tratamentul medicamentos stiu si simt pe pielea mea ca imi slabeste capacitatile mentale. Am nevoie de ajutor, sub orice forma, fie ca este un tratament complet sau un simplu sfat.

Botezat-Antonescu Din pacate nu sunt asigurat sau coasigurat. Nu sunt inca angajat si nu am asigurare. Cat ar costa sedinta in acest caz?

Cred că mai degrabă ai avut noroc ! Iată nişte relatări de pe acolo, mesajul lăsat de @Bean:

http://tinyurl.com/qz5u3gw

“NU VA INTERNATI NICIODATA VOI SA ALTE RUDE ACOLO, ESTE O TRAUMA PE CARE O VETI TINE MINTE TOATA VIATA!”

Da, stiu. Am avut pe cineva internat acolo de mai multe ori si era una din cele mai mari frici de a se intoarce acolo.

Mesaj:
Buna seara
Din toate intamplarile fascinante din viata mea am sa rup una cu care nu mai pot iesii la capat ,ma simpt disperata si neajutorata simpt cum ma sufoc si nu ma poate ajuta nimenide aceea am decurs la aceasta solutie putin cam dura de a ma dezvalui public cu povestea mea.Am primit o veste ca voi pleca in concediu …la mare …cu doua rude din partea sotului care nu ne-a putut insoti( nefiind langa noi de ceva timp si mai dura ceva pana la intoarcerea lui),toate fiind la locul lor pana aici dar cu aceste persoane a mai venit un tip simpatic ,bun de glume ,chiar putin mai exagerat pentru un pustan si eu o femeie cu copil si care am zis ca nu voi insela nici macar in gandul meu pe omul care m-a facut mama si care ma respecta acum am reusit sa ma indragostesc ca la 18 ani inasa fel incat sa nu pot manca si dormii .Am avut cazare la comun il puteam urmari si cum se misca prin camera si cum se intinde in pat si toate aceste lucruri m-au pus pe jar ,imi place de el e un frumos ,asa de frumos incat ii simp privitea si ii aud glasul si nu pot face nimic nici macar sa ii spun ceva .este mai mic cu 17 ani ca mine si cu toate astea m-a facut sa imi pierd mintile sa visez ,sa sper si sa il simpt aproape ,visez ca ma tine strans langa el si nu mai ma lasa sa plec . Fata de relatia mea oficiala nu am nici un sentiment de vinovatie chiar daca i-am fost fidela sotului meu 12 ani si chiar daca i-am jurat o dragoste eterna.S unt disperata de imi vine sa tip sa vina cineva sa ma ajute ,nu mai stiu ce sa fac ,plang ,ma enervez si imi este rau sufar cu toata fiinta mea va rog sa ma ajutati nu vreau sa stric prietenia dintre el si familia lui si nici sa pierd ce am construit pana acum (familie,copil si relatia calda care exista in casa mea).Va multumesc

este posibil ca aceasta ‘indragosteala’ sa fie un semn de alarma dat de o dorinta foarte reprimata… care a simtit nevoia sa se manifeste sub aceasta forma. Mergeti la un psihoterapeut… discutati o perioada cu el si vedeti ce sta, in realiatate, la baza acestor sentimente. Succes!

Unele sentimente se consuma la "18 ani" altele la alta virsta… Cintarul e la dumneavoastra, asa ca e bine sa cintariti ce ati realizat pina acum si ce este in "celalalt taler"…

Conform lui Erik Erikson, omul parcurge pe toata durata vietii sale, 8 etape de dezvoltare psihosociala. El sugereaza ca trecerea prin fiecare faza necesita rezolvarea unui conflict intern. Desi nici una dintre crize nu se rezolva in intregime (deoarece viata devine tot mai complicata pe masura ce inaintam in varsta), ele trebuie suficient rezolvate, astfel ca noi sa putem face fata cerintelor impuse in urmatoarea faza de dezvoltare.
Etapa a 6-a; perioada tineretii- se numeste "identitate versus confuzie" si este caracterizata prin preocuparea pentru sine si imaginea de sine, preocuparea pentru activitate sexuala mai mare decat cea pentru orientarea vocationala.
Acum, va intreb, ce ganditi, ce simtiti,ce va doriti in legatura cu viata dvs. sexuala, cu experienta dvs. sexuala? Binenteles ca nu -mi doresc eu un raspuns; intrebarea e pentru dvs, sa va dati dvs. un raspuns. Si de aici, terapie cu un psihoterapeut.
Si mai e varianta 2, care e mai complicata si nu e cazul sa o discutati cu mine, aici. Dar puteti intreba terapeutul

Posibil sa semene cu tatal dumneavoastra? Citeam ca asta ar fi baza unei posibile relatii de iubire pasionala. Poate ca da, poate ca nu. Parca Freud zicea ca tot ceea ce cautam in viata e sa ne intoarcem la sentimentul de securitate initial pe care il aveam in copilarie.

fa un exercitiu de imaginatie: imagineaza-ti in detaliu cum decurge scena cand va duceti relatia la capat.Dupa care ,evalueaza-ti sentimentele negative care te vor incerca, si mai ales… baga de seama ca el este un copil curios dar necopt… probabil se va speria simtidu-se ciudat, si te va respinge.Apoi respinsa te vei simti ca ultimul om, o carpa, o persoana de cea mai joasa speta.Eu zic sa-ti bagi mintile-n cap si sa tii de averea ta pe care nu ti-o poate lua nimeni,Esti femeie matura, te consideri respectabila.Iti place sa nu fi judecata?Atunci nu da nimanui motive… Nu fi ca altele!Ia decizii prin care sa faci diferenta in bine dintre tine si complexatele din jurul tau.Gandeste-te la copilul tau inainte de-a lua decizii prostesti, el nu merita sa sufere de pe urma consecintelor cacaturilor tale.Ce parere ai tu despre femeile care sunt in situatia ta?Ce crezi despre o femeie care-si inseala sotul si copilul pe care-l iubeste doar pentru a da frau liber unor stari pasagere ?Succes in ceea ce alegi!

Doamna (caci doamna sunteti, si mama, inainte de a fi femeie), daca veti face dvs primul pas, probabil ca baiatul (caci baiat este, nu barbat) va raspunde pozitiv (ce baiat nu ar raspunde?). Veti avea cele mai frumoase douazeci de minute de intimitate, apoi totul se va prabusi in jurul dvs. Nu va intreb daca merita, pentru ca dumneavoastra insiva realizati ca nu merita, dar va intreb altceva: meritati dvs o asemenea pedeapsa? Chestiunea cu dorinta se poate rezolva usor: de fiecare data cand va fug ochii, priviti-va copilul. De fiecare data cand simtiti un fior, rugati-va pentru tarie. De fiecare data cand va provoaca o reactie (sunt convinsa ca si el va provoaca, doar e la varsta la care hormonul bate neuronul), aruncati-va intr-o activitate care sa va rupa de situatie (asezati masa, faceti un dus rece, jucati-va cu copilul, scoateti poza sotului si uitati-va la ea…). Mai e o alternativa: lasati-l pe baiat in pace si faceti o pasiune pentru o vedeta din strainatate. O iubire imposibila va poate umple timpul pana se intoarce sotul. Si, apropos: sotul cand se intoarce?

Sunteti sotie si mama si daca pasiti intr-o asemenea tradare oribila de dragul unei pofte de moment, nu numai ca veti afecta distructiv sufletul dvs ,dar veti expune la consecinte grave si sotul si copilul

RASPUNS: "Buna,chiar daca unele raspunsuri au fost mai rautacioase sau cu atac la persoana mea eu am cerut doar un sfat nu am facut nimic ca aceasta relatie sa existe chiar am evitat si cele mai mici atingeri ,cat despre sotul meu este o persoana cat se poate de libertina chiar am primit sfaturi pentru cum sa petrec timpul in lipsa lui insa eu am avut grija de copil si de cele trebuincioase familiei asa ca situatia nu este scapata de sub control si nici persoana in cauza nu stie nimic despre ce se intampla cu mine nu vreau sa fac ceva iesit din comun ,in momentul acela de disperare nu stiam ce sa fac asa ca am cerut ajutor unor oameni cu experienta de cazuri similare si sa primesc un sfat cat se poate de medical .Va multumesc si am sa recitesc cu atentie toate aceste raspunsuri care ma fac sa am o privire mai aspra asupra vietii mele intime."

POFTA TINE 5 MINUTE,DAR CASNICIA O DISTRUGI PTR TOTDEAUNA,DACA TE/A FACUT PUSTIUL SA TE INDRAGOSTESTI ,INSEAMNA CA NU ESTI FERICITA CU SOTUL

deci inca nu v-ati inselat sotul la propriu,doar la figurat,a-ti avut doar fantezii cu pustiul.De ce nu incercati sa inlocuiti imaginea pustiului cu cea a sotului?Pt.ca aveti o relatie bazata pe respect,nu pe iubire.Cand ajunge sotul acasa,spuneti-i sa va tina strans,….exact ce a-ti scris mai sus,vedeti ce simtiti,dar sa nu plangeti,apoi ve-ti fi nevoita sa-l mintiti ca v-a fost dor de el.Data viitoare daca mai pleaca,a-r trebui sa mergeti impreuna cu sotul.

Ceea ce veti obtine eventual de la acest barbat tanar este ceva trecator care nu se compara cu ceea ce aveti in casnicia dumneavoastra . Cu totii avem astfel de dorinte si de impulsuri dar fiind niste persoane inteligente superioare animalelor nu le dam curs. Puneti in balanta ceea ce puteti pierde si ceea ce ati putea obtine din relatia cu acest baiat-barbat. Si asa o sa puteti decide singura ce sa faceti mai departe.

Nu va mai chinuiti, e un vis , pe care poate nu l-ati avut in adolescenta, observati cu adevarat ceea ce simtiti, cat este un vis din tinerete, o dorinta de demult si cat este realitate si veti face diferenta.Nu veti sta la mare pentru toata viata, marea, soarele, tot ce este acolo de multe ori predispune la ganduri romantice si nu numai.Priviti in sufletul dvs. si veti face diferenta.

Inca o iluzie… care insa arata ca exista lipsuri in relatia dvs. O sedinta de hipnoza v-ar ajuta sa scoateti la lumina reprimari mai vechi… Sau una de autohipnoza.

Mesaj:
buna ziua,ma nimesc Mihaela si am 25 de ani,sunt casatorita de 5 ani si am 2 copi, de o perioada de 2 ani visez noaptea, adesea ca sunt casatorita,sau am relati cu alti barbati,sau ca imi insel sotul,cu fosti iubiti sau cu barbati care nu ii cunosc.relatia cu sotul se deterioreaza treptat chiar de la un timp ma jigneste,mereu imi reproseaza ca risipesc banii munciti de el,si ca el se speteste muncind si nu mai are timp de minesau copii deoarece doreste cand nu e la servici sa se relexeze.Mai grav este ca a inceput sa ma jigneasca de fata cu copii,ce pot face?

Din cauza deteriorari relatiei , dorinta de a fi iubita se revarsa in vise. Incearca o discutie cu el in sensu ca vrei un job si tu ,sa va echilibrati si ce anume il nemultumeste la tine in afara cheltuielilor ,poate ajungeti la un consens

Mihaela, viata iti arata sensul ei chiar si prin vise… se pare ca viitorul tau se cam limiteaza datorita comportamentului partenerului tau de viata. Cauta o discutie sincera cu sotul tau si clarificati-va amindoi sensul vietii si drumul pe care veti merge, pentru ca nu ai decit 25 de ani si nu se merita sa fii "sclava" lui… Ai o viata inainte si fericirea o vei simti altfel… nu te opri si nu te limita la viata de batjocura a sotului tau – SUCCES