Mesaj:
Buna! Am 16 ani, si sunt intr-un impas. Sufar dupa dragostea mamei, care m-a parasit cand nu aveam nici doi ani sinucindu-se. Tatal a murit si el cand aveam cinci ani. Am locuit cu unchiul si cu bunica din partea tatalui, iar pe urma si cu sotia si fiul unchiului. Cu sotia lui nu m-am mai putut intelege de cand l-a nascut pe verisorul meu. De atunci am simtit ca face diferenta intre noi, chiar daca ea nega. Se lega de cele mai marunte lucruri, si ajungeam sa ne spunem cuvinte grele. La inceput eu nu aveam curajul sa-i raspund, dar cu timpul am inceput sa devin mai obraznica fata de ea. Imi spunea lucruri urate despre mama, ceea ce ma durea foarte tare, si de care ma simt afectata si acum.Am tot vrut sa ma mut la bunica din partea mamei, care era de acord, insa pot spune ca am fost santajata emotional de unchiul meu, care imi spunea ca daca plec, nu va mai vorbi cu mine, si nu ma va lasa sa o vizitez pe bunica din partea tatalui, cea care m-a crescut dupa moartea mamei. Acesta era singurul motiv care ma oprea sa nu plec. Unchiul meu era plecat mai mereu la munca in germania, timp in care matusa nu ma lasa sa mananc din mancarea facuta de ea, sa-mi spal hainele in masina ei de spalat, sa fac baie in baia ei, sau sa-mi intind hainele pe sarmele ei. Mi-am facut un iubit, primul meu iubit, fata de care matusa mea se purta exemplar, adica se putra cu mine ca o mama cand era el de fata, dar in rest era la fel.La scoala imi mergea foarte bine, luam numai 10 pe linie, si premiul intai la sfarsitul fiecarui an, dar in ultimul an am decazut mult, abia obtinand mentiunea. Recent unchiul meu a plecat din nou la munca, iar eu am ramas din nou doar cu ea. Ma tot ameninta cu bataia, spunandu-mi ca daca a avut curajul sa o loveasca pe sora ei, nu ii va fi mila de mine. Intr-o seara, cand erau zilele municipiului apropiat, am mers cu ea, iar in a doua seara cand se sarbatorea, ea a mers mai devreme, fara sa imi spuna, iar eu am mers mai tarziu. Ideea e ca nu am ajuns la aceeasi ora acasa, eu am ajuns cu jumatate de ora mai tarziu. Pentru ca bunica nu ma crede ca ea nu ma lasa sa mananc, am decis sa o inregistrez, stiind ca urma sa fiu pedepsita. Ea a reactionat mult mai rau, si a inceput sa dea in mine, fara sa ii pese ca tocmai fusesem operata la tendoane. A doua zi mi-am facut bagajele, dorind sa merg la bunica, dar ea nu ma lasat, m-a strans de maini, vrand sa ma lege, dar pana la urma, bunicii din partea tatalui i-a fost mila de mine, si i-a spus sa ma lase sa plec. Mi-a luat telefonul, si nu aveam bani, asa ca am plecat cu bicicleta pana in satul bunicii din partea mamei, peste 30 de km. Acum si matusa a plecat de acasa, iar unchiul ma tot suna plangand si imi spune ca i-am distrus viata si casnicia. Nu vrea sa inteleaga ca eu nu vreau sa se desparta de ea, si ca el poate ramane cu ea, doar ca eu nu vreau sa mai locuiesc cu ea. Nu stiu ce sa fac, ma simt trasa in doua parti total opuse. Simt ca nimeni nu ma intelege, toata lume a imi spune ca mai bine ramaneam, si mai rabdam doi ani cu ea, dar tot la asta se ajungea, deoarece matusa mi-a spus ca la 18 ani ma scoate afara din casa lor. Uneori ma gandesc ca daca parintii mei nu ar fi existat, nici eu nu as fi existat, deci daca ei nu exista, nici eu nu trebuie sa exist… Va rog, ajutati-ma!

Draga mea, ai suferit mult, dar sa stii ca intr-o zi va iesi soarele si pe strada ta. Asa a fost si cu Cenusareasa, nu-i asa? Poate, ar fi mai bine sa pleci la bunica, sau in alta parte. Din pacate , chiar daca ai doar 16 ani, pe perioada vacantei ar fi poate mai bine sa gasesti ceva de lucru, orice, ca sa ai si banii tai si sa cunosti oameni noi, care iti vor aduce deschiderea catre drumuri noi. Sigur ca trebuie sa existi. Ca si diamantul care este cioplit ca sa ajunga o piatra asa de pretioasa, si sufletul tau este cioplit pentru a ajunge sa straluceasca cu puterea unui diamant. Sunt atatia oameni care vor avea nevoie de experientele tale, atatia copii, care trec prin aceleasi greutati, si nu stiu cum sa faca… Esti un deschizator de drumuri ! Capul sus si deschide ochii. Chiar in fata ta este solutia, doar trebuie sa actionezi. Te imbratisez cu drag

Mesaj:
Buna ziua!
Am nevoie de un sfat. Eu si prietenul meu am fost impreuna un an si jumatate. Primul an a fost foarte frumos, ne mergea incredibil de bine si totul venea de la sine. Insa in ultima perioada am avut foarte multe certuri, in mare parte din cauza mea. In timp am dezvoltat o nesiguranta in mine, credeam ca fericirea mea depinde de prezenta lui si il agasam sa petrecem cat mai mult timp impreuna, timp in care nu faceam foarte multe. Era o rutina obositoare. Nu ieseam din casa mai niciodata si din acea perioada dorinta lui pentru sex a inceput sa scada. Eu il presam din ce in ce mai mult cu asta, crezand ca daca ii ofer ceva fizic va fi fericit. Am gresit foarte mult si mi-am dat seama abia in momentul in care nu mai aveam prea multe de indreptat. Vara aceasta avem o relatie la distanta, intrucat suntem din orase diferite si ne vom vedea doar cand incepe facultatea. Ultima oara cand a venit la mine am stat sa discutam si am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa luam o pauza pana cand ne vom vedea iar, ca sa ne analizam sentimentele si sa vedem daca suntem dispusi sa mai facem relatia asta sa mearga. Aceasta pauza va dura aproximativ o luna, timp in care am stabilit ca nu ne vom contacta. L-am vazut cat de greu i-a fost cand a plecat de aici si imediat ce a ajuns acasa m-a sunat pentru o ultima oara, discutie ce a durat aproximativ o ora. Nu voiam niciunul dintre noi sa inchidem. Apoi si-a modificat pe facebook, punandu-si "sfarsitul unei relatii", primind tot felul de mesaje si comentarii, pe care la cateva zile le-a sters.
Stiu ca am gresit si stiu ca mai intai am nevoie de o perioada cu mine, in care sa fiu eu ok cu persoana mea, cee a ce am de gand sa fac in aceasta luna. Am inceput sa ies cu prietenii, sa fac sport si exercitii de a ma simti bine in pielea mea. De asemenea, fac tot posibilul sa fiu fericita si fara el.
Eu vreau sa dau inca o sansa relatiei asteia. Grija mea, care imi provoaca sentimente foarte puternice de agitatie constant, este ca el nu va mai vrea. Nu stiu cum sa fac pentru a-i demonstra ca intr-adevar va fi o schimbare. Am uitat sa mentione ca vom sta impreuna in perioada in care ne vom vedea, aproximativ 5 zile. Sa fac sex cu el pana decidem ceva concret? Si a fost o idee rea sa initiez aceasta perioada in care sa nu ne vorbim? El isi dorea ca noi sa pastram legatura, dar fiind la distanta am simtit ca pastrarea comunicarii nu ar schimba cu nimic situatia.

Odata luata o decizie, ca e buna, ca e rea, nu o regreta, ca nu te ajuta cu nimic. Mergi inainte, nu-ti mai face atatea planuri, pentru ca in dragoste planurile nu prea functioneaza. Vezi si tu unde merge relatia voastra. Esti o persoana deosebit de perceptiva, de matura, pentru anii tai, deci asculta-ti instinctul cu incredere.

Asa se intampla dupa ce dispar aburii indragostirii, incepe perioada de construire a relatiei, apar presiuni, asteptari, dorinte din ambele parti. Descoperi ca partenerul are si defecte nu doar calitati. Luna de pauza o sa va ajute sa vedeti ce simtiti cu adevarat, daca mai exista dorinta de a construi impreuna o relatie. Un lucru e clar, cu sexul nu poti tine barbatul legat de tine. Continua sa te focalizezi pe tine, pe ceea ce iti place, pe descoperirea Sinelui tau. Mult succes!!!!

Domnisoara e bine ca v-ati "deschis" ochii… Din pacate, multe persoane intra intr-o relatie cu "ochii inchisi" si cind li se deschid ochii apare jalea si nemultumirea… Din punctul meu de vedere ca barbat, familist si tata, "sexul" are doua functii excretor si erectil… "Sexul" nu aduce dragostea in cuplu, de aceea nu sint de acord cind o femeie "isi pune la bataie sexul" doar pentru a tine linga ea un barbat… Nu poti forta pe cineva sa vreao o relatie de cuplu chiar daca tu iti doresti intr-un mod deosebit… daca el nu mai vreea? crezi ca "sexul" are si rol de LACAT???

Relatia ta este de fapt o dependenta de partener. Iar dependentele duc la un singur rezultat… Asa ca incepe ACUM sa lucrezi asupra TA, si lasa partenerul sau grijile. Odata descoperite propriile FRICI, vei invata sa le CONTROLEZI cu usurinta. Si vei deveni o persoana agreabila.

Din ceea ce reiese ,mai nimic din ceea ce el doreste nu se prea implineste.In cursul unei relatii fiecare partener trebuie sa primeasca feedback de la acea relatie.Partenerul nu este un instrument pe care sa-l foloseti in mod egoist pt placerea proprie.Eu ,mine,sa ma cunosc pe mine etc.Focalizarea atentiei numai pe tine va construi o fortareata a egoismului in jurul tau si va afecta si viitoarele relatii.Iti sugerez alta cale:incearca sa-l cunosti mai bine pe iubitul tau.Vezi ce ii place si ceeace il intristeaza.Fa acele lucruri care ii produc bucurie si il fac sa se simta bine.Astfel daruindu-te pe tine dai o sansa relatiei si este posibil ca El vazand o asemenea deschidere din partea ta sa capete incredere in tine si sa faca si El la fel.In modul acesta cred eu ca relatia poate fi vindecata

Cred ca o privire in interiorul tau, va aduce mai multa lumina in afara ta.Nesiguranta pe care ai simtit-o iti apartine, poate ar fi bine sa faci ceva in aceasta privinta.In momentul in care te vei simti bine doar cu tine insuti , e un pas important in dezvoltarea ta.Succes!

ma gandesc ca nu v-ar strica sa fiti mai intai atenti la propriile nevoie ‘egoiste’ dupa care sa le comparati cu ale celuilalt si vedeti ce coincide, unde este calea de mijloc… etc. O relatie presupune comunicare si cooperare (printre altele). Succes!

Mesaj:
buna ziua,ma numesc ioana si am o problema la care sper sa-i gasesc raspunsul la dv. acum cateva luni am inceput sa am o scurgere vaginala urat mirositoare.am mers la doctor mi-a prescris o reteta cu ovule daca nu ma insel,dar nu am luat-o.nu am bagat de seama,am crezut ca imi trece…apoi a trebuit sa plec cu familia in alta tara…pt mine deja a devenit o obisnuinta spalatul de cel putin 3 ori pe zi si schimbatul chilotilor..nu ma deranjeaza nimic,doar ca e jenant…acum cateva zile mi-a aparut un cos langa organul genital,despre care am citit cate ceva si se pare ca este rezultat din aceste secretii…întrebarea mea este ce medicamente pot lua,niste antibiotice,ceaiuri nu stiu,pt ca fiind in strainatate si traiul greu,nu-mi pot permite o vizita la medic..va rog sa ma ajutati .multumesc

sa folositi ovulele recomandate de medic, nimic de capul dvs, nu e de joaca cu asa ceva. daca nu mai aveti ovulele, mergeti din nou la doctor

Aveti grija de dvs si mergeti la un control medical de specialitate. Nu realizam cat de pretioasa e sanatatea decat atunci cand o pierdem.

ovulele si spalari cu ceai de pelin. stai pe aburi de ceai de pelin!

nu mai mult de 7 zile pelinul pentru ca e otravitor; ca antibiotic, un catel de usturoi/zi inghitit intreg, daca stomacul tolereaza

incercati totusi sa mergeti la un medic specialist care sa se si uite la Dvs… nu va mai bazati pe prospecte si sfaturi online. Succes!

Ginosept ovule ( Fares), si spalaturi zilnice cu ceai de pelin.

Ceaiul de pelin nu e toxic decat daca e baut. Local poate fi folosit fara riscuri.

Mesaj:
BUNA!NUMELE MEU ESTE IOANA SI AM 20 DE ANI . GRESEALA CEA MAI MARE A VIETII MELE A FOST FAPTUL CA DE LA VARSTA DE 14 ANI AM INCEPUT O RELATIE CU UN BAIAT,SA-I SPUNEM G.
DE CE SPUN CEA MAI MARE GRESEALA?PENTRU CA MI-AM PIERDUT COPILARIA,CEI MAI FRUMOSI ANI DIN VIATA…
CAND G M-A CUNOSCUT ERAM UN COPIL,UN COPIL FRUMOS DESTUL DE DEZVOLTAT FIZIC PENTRU ACEA VARSTA…ERAM SLABA,FRUMOASA…IN FINE.
INTRE TIMP M-AM INGRASAT VREO 20 DE KG SI NU MAI SUNT ACEA FATA FRUMOASA DE ATUNCI…
G IMI REPROSEAZA TOT TIMPUL :“ESTI GRASA,URATA..UITE CE BURTA AI..UITE CUM ESTI“Desi imi spune toate aceste rautati cand ii spun ca vreau sa ne despartim inebuneste…Nu mai suport situatia…Anul acesta am terminat liceul si m.a facut in asa fel,a avut grija sa ma descurazeje sa renunt la facultate…Daca ii spun ca vreau sa ne despatim ma ameninta..ca nustiu ce imi face mie…nustiu ce ii face tatalui…FAZALE LUI VESNICE DE TARAN….SA NU MAI SPUN CA DE VREO 2 ORI MI.AM LUAT SI PESTE CAP…CE SA FAC?

Fte simplu …….termina cu el .esti inca mica viata e frumoasa .viata mg inainte ,nimic nu este pierdut

Mergi la politie, il reclami ca te agreseaza, ameninta, obtii un ordin de restrictie si inchei definitiv orice comunicare cu el

Draga mea, sunt convinsa ca esti o persoana foarte puternica. Faptul ca te-ai ingrasat a fost ca o forma de protectie si de indepartare a lui, ceea ce se si explica prin comportamentul lui. Mergi la facultate, ca inca mai ai timp sa te inscrii. In definitiv, nu trebuie sa-i spui lui tot ce faci, unde mergi, cu cine te intalnesti samd. Tu du-te si depuneri dosarul si lasa-l sa trancane. Rareste relatia cu el, ba nu ii raspunzi la telefon( ca nu l-ai auzit, sau ca l-ai lasat acasa . ) , ba nu ai timp sa te vezi cu el ca ai altceva de facut ( treaba in casa, chestii, cumparaturi, pleci la tara cu parintii . Chiar daca stai singura in casa si citesti o carte. Azi asa, maine asa , si incet incet scapi de el. Sunt convinsa ca ai parinti si poate un tata, un frate, un unchi, un prieten care poate vorbi cu el sa te lase in pace. Nici nu stii ce mult face o discutie de la barbat la barbat !!!!
Si tu iti vei putea recapata silueta si viata ta cand nu te vei mai simti amenintata.

Ioana, tu ce vrei de la viata? Ma gindesc ca acel baiat "G" are ceva ani in plus fata de tine si el a fost atras de fizicul si poate naivitatea virstei tale… sincer… el doar s-a folosit de tine si nu vrea sa renunte la tine pentru ca nu este in stare sa "cucereasca" alta femeie… Ce e de facut simplu: asa cum s-a postat si mai sus – mergi si depune plingere la politie – nu te juca cu viata ta sa nu cumva sa degenereze situatia dintre voi si la o criza de gelozie/dusmanie ca te va pierde de linga el.. sa nu devina fosrte furios sa nu se mai controleze si sa te loveasca urit.

Stii destul de bine ce ai de facut! Dar…probabil nu doresti cu adevarat acest lucru,nu te gandi la consecinte,probabil sa nici nu existe acele tiranii din partea lui,poate e doar gura de el,asta doar tu o stii.Daca chiar doresti aceasta despartire,de ce nu o faci?profita de dorinta ta de a face o facultate,inscrie te la mai multe(apoi vezi care e mai potrivita pt tn) si in toamna pleci la facultate fara sa stie el unde!Romania e mare,pana o sa afle el unde esti ii va trece de tine sau isi va da seama ce a pierdut si se va schimba(dar nu prea cred)…Fii tare!nu te lasa intimidata de un om atat de josnic, care nu stie sa apeleze decat la insulte si palme.Acesta nu se poate numi barbat!

Nimeni nu are dreptul sa te agreseze fizic, psihic sau verbal. Nu esti o victima decat in masura in care permiti acest lucru. Daca decizi sa nu mai permiti, daca alegi integritatea si siguranta, daca vrei sa te desparti de el, nu ai nici un motiv sa te intalnesti cu el ca sa-i spui acest lucru. Cere ajutor parintilor, profesorilor sau autoritatilor. Conform legii, amenintarea si santajul (ca sa nu mai vorbim de abuz) se pedepsesc in Romania. Nu esti singura pe lume, cere ajutor, si ai curajul de a-i spune acestei persoane "NU". De la distanta. Kilogramele in plus ar putea fi semne ale suferintei psihice, dar ar putea avea si alte cauze. Nu ar strica sa faci si un consult medical general si de specialitate (endocrinolog, nutritionist) in aceasta privinta. Mult succes!

Sa iesi din relatia cu un individ violent. Relatie in care te complaci din ignoranta. Daca vorbeste urat cu tine, te loveste, inseamna ca te considera un obiect. De aceea nu vrea sa va despartiti, ca esti un simplu obiect, care e al lui… Studiaza noua lege cu privire la violenta in cuplu… si iesi din situatia de victima.

Lasa-l in pace, vezi-ti de viata ta, nu ai nici o sansa cu acest om. Si nu te descuraja, daca vrei sincer, inscrie-te la o facultate. Si, daca vrei sincer, poti slabi (mincind sanatos si facind exercitii fizice) ca sa redevii "silueta" care ai fost. La virsta ta, nu e cazul sa zici ca "ai pierdut cei mai frumosi ani de viata"… aia de-abia de acum incolo vin! Succes!

Vorbeste cu parintii tai si cere.le sprijinul. Daca vrei cu adevarat o sa iesi din relatie. Nu va fi usor, dar daca iti pui ambitia reusesti. Inscrie.te la facultate o sa fie o preocupare mult mai sanatoasa si constructiva. Curaj!!!

Schimba-te sau schimba-l. Indemnul meu de a te schimba duce clar la nivelul de iubire, de respect pe care ti-l porti tie insati.

Nu exista iubire in relatia asta. Doar dependenta si obsesie din partea lui. Tu ce simti pentru el???

Cand apare violenta si agresivitatea intr-o relatie,incepe incet, incet sa dispara iubirea si sa fie inlocuita cu ura.Lasa-l si traieste-ti viata ta fara asemenea individ.

vorbeste cu parintii tai, dupa care contacteaza politia (daca este cazul)

Mesaj:
Bună ziua. Am o problemă cu iubitul. Suntem de un an şi jumate împreună. Îl iubesc enorm de mult şi simt că e adevărata iubire, pentru că mă dăruiesc complet doar lui. Însă de ceva timp simţeam că nu mă iubeşte cum îl iubesc eu. Acum de curînd mi-a mărturisit că este confuz în sentimentele lui şi nu m iubeşte cum ma iubit de la început. El speră că vor reînvia sentimentele pentru mine , pentru că nu vrea să ne despărţim. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ce trebuie să fac? Vă mulţumesc anticipat !!!

Fortandu-l sa ramana cu tine, nu rezolvi nimic. Nici lasandu-l sa se lamureasca singur, ca se poate… pierde pe drum. Arata-i insa clipa de clipa cine esti cu adevarat, cat de minunata, cu tot efortul pe care ti-l va cere.

Tu spui "Îl iubesc enorm de mult şi simt că e adevărata iubire, pentru că mă dăruiesc complet doar lui. Însă de ceva timp simţeam că nu mă iubeşte cum îl iubesc eu". Adevarata iubire este IUBIREA NECONDITIONATA, te iubesc si atat, nu compart kilogramele mele de iubire cu kilogramele tale de iubire. Spui ca te daruiesti complet doar lui, te-ai gandit vreodata sa te daruiesti complet tie apoi din preaplinul tau daruiesti iubire si lui si altor fiinte umane? Nu mai intelegi nimic? ))))))))))))))) Stiu ca sunt concepte greu de inteles. Acest gen de iubire este cea fara suferinta, restul aduc foarte multa suferinta deoarece este raportata la ceva exterior SINELUI tau. Ti-am dat tema de gandire.:))))))))))))))))))))))))))))))))

"El speră că vor reînvia sentimentele pentru mine , pentru că nu vrea să ne despărţim." – aici e vorba de probabilitate si nicidecum de ceea ce si colega mai sus scria ca trebuie sa ai tu acea IUBIRE si sa se reverse in relatia voastra… ce spera el, este exact ca la LOTO… poate, poate intr-o zi… ai grija ca timpul nu are PAUZA ci el trece… Probabil ca sentimentele tale pentru el sint "tari si vii" dar ce facem cu COMUNICAREA? Ce ii "rascolesc" lui sentimentele de "se straduieste sa spere" ca va fi ca inainte relatia voastra sentimentala???

la iubire se raspunde cu iubire intotdeauna. N-ai de ce sa-ti faci griji daca esti sigura de ce simti. Iar daca era doar imaginatia ta, ce rost are sa continui? Adevarul iese mereu la iveala, rabdare. Nu trebuie sa faci nimic, doar fi tu.

Fii fericita ca poti oferi asa multa iubire! Daca nu-ti poate raspunde cu aceeasi intensitate nu inseamna ca nu te iubeste, ci ca te iubeste intr-un alt mod.Intr-o relatie lucrurile se transforma , nu raman ca la inceput, iar tu, din prea plinul iubirii tale, ofera-ti tie un pic mai multa iubire.

ce varsta aveti amandoi? poate ca este vorba doar de imaturitate afectiva, care se rezolva cu timpul.

Mesaj:
buna ziua ma numesc florentina si am 21 de ani, la varsta de 10 ani tatal meu mia spus ca ii pare rau k ma adus pe lume din aceea zi am ramas traumatizata pe viata incercand sa inteleg cuvintele tatalui meu ajunsesem intrun moment in care ii dadeam dreptate si vroiam sami pun capat zilelor crezand ca asa il voi face fericit si nu voi mai fi o povara pentru el dar de fiecare data ma oprit ceva din acea zi nu am mai vorbit cu el doar cf ,buna ,in momentul de fata sunt independenta ma intretin singura am un servici dar cand merg acasa nu pot sta mai mult de o saptamana deoarece e nervos kiar daca nu spune simt asta va rog sa ma ajutati cu un sfat ce as putea face va multumesc !
o alta problema. am o relatie cu un baiat de cateva luni la care tin foarte mult doar ca in ultimul timp a inceput sami interzica unele lukruri kum ar fi sa mai merg la munka ,sa mai vb k anumite persoane si un ultim lukru a inceput sa ma urmareasca la munka am scris k speranta ca poate imi puteti da un sfat ce as putea sa fac ,va multumesc foarte mult o zi cat mai plakuta

Vorbele tatalui tau nu reprezinta dovada ca tu nu ai nici un rost pe lume. Cu siguranta acele cuvinte au fost rostite din motive ce tin de el si nu au nici o legatura cu tine. De 11 ani porti povara vorbelor tatalui tau si asta a marit distanta dintre voi. E important sa-ti clarifici problema cu tatal, cu ajutor specializat, pentru a putea avea relatii personale sanatoase incontinuare.

Florentina, te-ai gandit vreodata ca vorbele tatalui tau ar fi putut insemna cu totul altceva? Daca ar fi vrut sa spuna ca i se pare nedrept ca ti-a dat viata, fara sa-ti poata oferi macar putin din cat de mult ai merita de fapt in viata? Daca starea lui de nervozitate se refera la acelasi lucru? Daca si-ar dori sa-ti ofere tot ce-i mai bun pe lume si stie, realizeaza dureros ca nu a putut, nu poate si nu va putea niciodata? Incearca sa privesti astfel situatia, fara sa-i o ceri confirmare, pentru ca probabil mandria il va impiedica sa admita public ca nu merita sa aiba un copil atat de bun ca tine… In legatura cu prietenul – si asta e regula generala – cu cat ii permiti mai multe abuzuri, cu atat va merge mai departe, depasind limitele. Iubeste-te, apreciaza-te, apara-te, sustine-te. Acum ori niciodata.

Draga Florentina ia fii putin atenta la "nenea Viorel", nu de alta dar se pare ca ai pierdut un detaliu in exprimarea ta: "la varsta de 10 ani tatal meu mia spus ca ii pare rau k ma adus pe lume"… probabil ar trebui sa fii recunoscatoare mamei tale cel putin ca te-a purtat in pintecele ei… daca vroia "te lepada" si aceste mesaje nu mai erau scrie astazi dar din dragoste mama ta te-a nascut… tatal tau doar a umblat cu "depusul semintelor"… deci la astfel de "tati" din start le dam PASS… Acum dupa ce te-ai pus cit de cit pe picioarele tale ai dat peste alt "mentaliust" care doreste sa "pierzi totul" doar pentru a fi obiectul lui??? La al doilea barbat care intervine in viata ta si ma refer aici la prietenul tau – UN PASSSS mai MARE nu se merita sa suferi doar pentru ca unii te vor: "jucaria lor" – gindeste "la rece" ca nu ai ce pierde – SUCCES

Draga mea, exact cum spunea si Viorel, el nu te-a adus pe lume, nu are decat meritul insamantarii pentru ca dupa asemenea vorbe, instinctul patern a ramas probabil in stadiu de samanta.Inteleg ca dor vorbele tatalui ,dar cu un psihoterapeut poti scapa de trauma asta.In legatura cu relatia pe care o ai, intr-o relatie sanatoasa, bazata pe respect, iubire si incredere nu se interzice nimic unul celuilalt, spune-i prietenului tau acest lucru.Capul sus!

nu era o relatie sanatoasa era o relatie bazata p gelozie si atat .

pare ca esti nemultumita de ceea ce face prietenul tau, poate ca se apropie momentul in care ar fi bine sa si faci ceva! In legatura cu tatal, iti recomand sa incepi sedinte de psihoterapie/dezvoltare personala in care sa explorezi aceasta parte din tine si sa o pui la locul ei, altfel iti va fi dificil sa mergi inainte, sa cresti. Succes!

Mesaj:
Am 26 de ani ,sotul 27,casatoriti de 4 ani si suntem imrepuna de 8 ani,avem un copil de 4 ani.Relatia noastra a fost de la inceput complicata , el fiind gelos si posesiv.Cand aveam 21 de ani ,am aflat ca flirteaza cu o colega la munca, si am trecut peste pt ca il iubeam si el a renuntat la acel loc de munca.A ramas fara un loc de munca si relatia se complica pt am aflat ca sunt gravida si el tot nu lucra,eram fericiti,ne doream un copil,nu ne gandeam ca avea sa ne fie si mai greu. A plecat in strainatate la parintii mei(care il criticau mereu) sa isi caute de munca ,fara succes,s.a intors a avut grija de mine si de copil .A inceput munca in romania, eram toti 3 ,am crezut ca suntem fericiti.Banii nu ne ajungeau,si am incercat eu sa imi gasesc in strainatate si mi.am gasit,am locuit cu parintii mei, certuri ,lipsa de sex din cauza greutatiilor si a oboselii,el tot pleca in romania si tot revenea ,spera sa facem ceva . Ne.am intors in romania am lucrat amandoi ,ne.am intors pt binele familiei sa fie si el linistit si impacat ca are un loc de munca ,ca suntem imrepuna si fara parinti pe cap. Iar nu ne ajungeau banii, m.am intors in italia toti 3 ,si eu am decis ca e timpul sa faca ceva pt noi,ca raman iar fara loc de munca si avem un copil de crescut, a plecat pe tir de 2 luni,a venit la noi in concediu,si atunci m-am lovit de niste spini mari si grosi ,de un perete mare si negru si nu mai pot sa ies din spini.Am aflat ca avea pe cineva de 3 ani de zile.Mi.a zis ca nu a fost ceva serios cu ea,ca nu vedea un viitor cu ea,ci cu mine.O cunosc pe ea,este atat de frumoasa.Copilul meu are 4 ani acum,ce inseamna ca am trait o minciuna timp de 3 ani de zile? Imi spune ca regreta,ca a gresit,dar oare el nu stia ca va pierde totul?! Normal ca stia,si totusi a continuat.Ma gandesc la copilul meu ca nu va creste intr.o familie sanatoasa , parinti divortati ,si va avea probleme pshiologice cand va fi mare.Fiecare femeie vrea sa se simta speciala.Imi spune sa il iert, dar ce sa iert ? cand a facuto cu constiinta ,stia ca ne va pierde .Imi spune ca eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex,e adevarat ,dar de unde atata dorinta de sex dupa atatea greutati,crize de gelozii,oricum sex avea si de la ea,defiecare data cand se intorcea in romania.Ma simt atat de vinovata , trebuia sa imi zica ca nu mai vrea sa fie cu mine,cand a intalnito pe ea,ce este atat de greu? nu era mai usor ? decat sa aflu eu acum dupa 3 ani? Nu pot respira,si tremur ca un om batran din tot corpul.Mi-e frica sa mai fiu cu el,mi-e frica sa ma despart de el.Imi spune ca ma iubeste,dar poate e confuz si el.Nu stiu ce sa fac,am incercat sa ma impac cu el,dar nu ma pot opri din gandit ,defiecare data cand ii vad chipul amantei imi zic,cum a putut sa stea atatia ani cu mine,daca nu m-a iubit?

Ati putea apela la terapia de cuplu pentru a normaliza situatia. Impreuna cu un terapeut puteti sa gasiti raspunsul la intrebarile care va framanta si de asemenea va puteti ordona si clarifica prioritatile (atat dvs. cat si sotul).

Este foarte complicat si greu de dat sfaturi in acesta situatie. Iti va fi foarte greu ani de zile…. Tu decizi ce vrei sa faci cu viata ta, ce este bine si ce este rau, tu stii ce ati trait impreuna in toti acesti ani! Oricum toti barbatii slabi, cand nu pot face fata situatiei in care sunt, decurg la aventuri de acest gen (si le sta in gena…..instinctul animalic de a insela). Pune in balanta toate lucrurile bune si cele mai putin bune facute impreuna si daca balanta inclina mai mult spre lucrurile bune, eu zic sa-i mai dai o sansa…..dar, doar una. Succes!

Acorda ultima sansa dak il iubesti

Deci: la 21 de ani flirtat, tu l-ai iertat, si in semn de recunostinta, si-a luat amanta, pe care o tine de 4 ani. Mie mi se pare totul foarte clar. Scrii ca “eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex”. Inseamna ca tot ce trebuie sa faci, ca sa-l pastrezi, e sa-i garantezi ca te vei purta mereu frumos, sa-i vorbesti mereu frumos, sa fii mereu odihnita si sa ii dai sex. Hmm… Si el, ce-ti garanteaza?

fugi,.. cat mai repede cu atat mai bine………………………!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dupa parerea mea d.na Carmen a punctat cel mai bine si obiectiv situatia….acum va trebui sa-ti gasesti resursele interioare si sa iei cea mai buna hotarare pt.fiul tau si pt.tine…Sunt sigura ca vei gasi solutia cea mai buna gandindu-te la binele si linistea copilului tau…BAFTA

Dacă vă gândiți să rămâneți împreună doar din cauza copilului, nu îi va face bine pe termen lung. Inconștient va percepe problemele dintre voi și se va simți vinovat, sau o povară pt dvs. Dacă dvs sunteți fericită, veți avea un copil fericit. Important este să înțeleagă că problemele dintre voi nu sunt din cauza lui și că amândoi îl iubiți indiferent de ce se întâmplă.

Pai tot gelozia si posesivitatea tremura in tine. Gandurile sunt doar umbre, nori in capul tau. Daca te agati de ele si desfaci firul in patru suferi. Dupa ce termini de suferit, vezi ce ramane. Oricum intrebarea nu e daca celalat te-a iubit ci daca tu l-ai iubit.

nu este obligatoriu ca, copilul, sa aiba probleme psihologice daca parintii divorteaza cand acesta este mic.

Mesaj:
Buna ziua, am nevoie de ajutor ! Logodnicul meu o persoana timida, calm(uneori enervant de calm)prezinta ejacaulare precoce, lipsa de acea dorinta de a face dragoste care e normala la 25 de ani, daca se face 1,2 ori pe saptamana e suficient(pt el, pt mine nu ),are ticuri nervoase, uneori se concentreaza greu, are nevoie sa fie impins de la spate.vreau sa precizez si faptul ca tatal sau sufera de schizofrenie cu repetate episoade psihotice.sfatuiti.ma cum sa procedez, trebuie sa fie vazut de un psiholog/psihiatru? Ce sanse sunt sa i se declanseze si lui schizofrenia?! Antidepresivele ar funziona?! Va multumesc anticipat !!!

ceva e "lipsa" acolo la el… nu stiu exact ce sfat sa va dau, insa e riscul prea mare pentru un viitor fericit alaturi de o asfel de persoana care "trebuie impins de la spate"… NU UITATI: noi nu putem schimba oamenii daca ei nu vor … asa ca timpul pierdut e foarte pretios… Ochii mari cit "ceapa" inca nu ustura… apoi va trebui sa inchideti ochii la multe lucruri…

Puteti sa consultati un psihoterapeut care va poate teimite si catre consult psihiatric daca este nevoie.

Trebuie sa intelegeti ca nimeni nu se schimba, nu se face bine decat daca vrea el. Dansul vrea? E dispus sa se schimbe, sa se ingrijeasca? Atunci sa va dovedeasca!

Este foarte multă dezinformare apropo de bolile psihice în ziua de azi (şi încerc să mă exprim elegant). Poate că tatăl suferă de schizofrenie fiindcă s-a infectat cu Toxoplasma de la pisici sau mere nespălate, Toxocara de la câini . Iar dacă logodnicul a copilărit tot cu aceleaşi animale sau a avut aceleaşi obiceiuri, e posibil să fie şi el infectat.

Sau poate are celiachie iar tratamentul chimic doar a mascat simptomele şi a întârziat faza completă a bolii celiace. De altfel se ştie că intoleranţele alimentare/boala celiacă se manifestă în familii/ între rude apropiate. http://wp.me/p48646-8

Pe de altă parte există şi posibilitatea să aibă un sindrom al excesului de cupru, iar nişte alegeri banale pot favoriza lucrul acesta, de ex. folosirea ţevilor de cupru la instalaţiile casnice şi deficitul de zinc. Ce să mai zici de boala Wilson (boală genetică), inţial a fost tratată cu antipsihotice, iar după 12 ani a ieşit la iveală toxicitatea acută a cuprului.

Mai multe informaţii puteţi găsi în interviurile de aici, sunt traduse http://wp.me/p48646-8p nu ştiu dacă se văd subtitrările de pe orice tabletă/mobil.

daca exista antecedente in familie (mai ales ca este vorba de tata) este bine sa fiti atenti la o posibila boala psihica. Cel mai bine ar fi sa incepeti cu un consult psihiatric inainte de cel psihologic. Succes!

El are nevoie sa fie impins de la spate sau tu ai nevoie de alt barbat? Si vrei sa il transformi pe el in acel barbat. Daca asta speri, speri degeaba. Mi s-ar parea normal ca el sa vrea sa faca ceva pentru el, nu tu. Tot ce poti tu sa faci e sa-l iubesti.

Mesaj:
Buna ma numesc Ioana am 28 de ani
Intrebarea este ce sa fac..sa raman in Romania sau sa ma intorc inapoi in italia…

-evenimente negative: tatal meu care se imbata toata ziua si se certa mereu cu mama,,,scandaluri…dar fara batai..
tata e roman,,mama e jum tiganca,,,iar eu,,,ce sunt?sunt bruneta deci multa lume ma considera tiganca,,,(am suferit mult in adolescenta pt lucrul asta ,,,da find plecata in ultimi 5 ani in it nu m0am mai gandit la asta)
-studi am facut facultatea de asistenta sociala dar nu miam dat licenta,,si nu am muncit niciodata in domneniu
-relatii de pretenie ,,dezastru…nu sunt sociabila de loc ,..am 2 sau 3 prietene bune,,care ma cauta doar cand au nevoie,,,restul ma cam evita…
-casatorie: am stat cu un baiat 4 ani jum ( de la 18 ani pana la 22 jum),,,dar sa term pt ca ma inselat…imediat dupa am plecat in italia la munca
a doua relatie a durat 2 ani jumate el era din guatemala neam despartit pt ca nu ii placea sa munceasca,,,
si acum sunt cu in baiat italian de aproape un an,,nu merge prea bine nici rel asta
-copii nu am…
-ocupatie :acum nu lucrez …ultimi 5 ani am lucrat in italia ca ingrijitoare persoane varstnice,,,am lucrat zi si noapte …da am reusit sa imi srang ceva bani deoparte si sa imi iau un apartament la mine in oras in romania,
Sunt in tara de 6 luni …am venit cu gandul sa fac un curs de manichura si pedichiura,,,(pe care lam si facut) si sa merg inapoi in italia sa fac munca asta…dar acum ca am terminat cursul nu ma descurc ff bine cu unghiile,,si nu pot inca sa lucrez in domeniu…
Nu stiu ce sa fac..sa raman acasa sa ma apuc de videochat si intre timp sa ma specializez in manichiura si pedichiura
sau sa ma intorc in italia sa imi caut de munca ( tot munca d jos) si sa incerc sa fac sa fuctioneze rel asta,,,il iubesc mult si si el ma iubeste dar nu stie ce vrea ii e frica sa ne mutam impreuna (are 34 de ani el) si nici nu prea vrea sa renunte la viata pe care o are acum,,,libertate ,,iesiri,,,
Cred ca sunt si depresiva,,,nu imi mai place nimic sa fac ,,,in ultimele 6 luni mam imbolnavit in continuu,,,acum tot ce fac stau inchisa la mine in camera de cateva luni,,..si mie frica sa imi caut de munca..mie frica ca el o sa isi gasesasca pe alta…am incecat sa mai ies,,,da toate prietenele mele sunt casatorite,,,nu au timp de iesiri …stiu ca daca stau aici in casa nu rezolv nimic..
Ma gandesc des sa mor,,dar nu pot sa o fac pt ai mei..cred ca ar suferi mult…

nu sunt prea buna povestitoare,,,si ar fi mult mai mult de scris,,, sper sa imi dati un sfat,,,mam gandit sa merg la psiholog,,,nici nu stiu ce sa fac,,

Esti tanara si poate reusesti in Italia. Acolo chiar daca faci munca de jos, e cinstita, aici videochat ? Chiar daca vei face bani nu cred ca o sa fi mandra de tine. Cum aici nu ai pe nimeni de incredere si de bun augur, acolo macar ai un om. E mai mult decat aici. Nu crezi? Chiar daca nu te pricepi inca prea bine la unghii practicand vei invata. Si in timp ce practici poate vei invata engleza si vei merge in alta parte, poate chiar pe vapor capu’ sus !

Daca deja de gandesti sa faci terapie, nu mai amana. Pune mana pe telefon si fa-ti o programare. Iti va face mult bine.

lasa babacii in urma cu certurile lor! mergi la munca de jos cinstita, nu munca de jos necinstita! primul pas in terapie e pofta de viata! ganduri negre numai lasii au! sfatul meu prietenesc, este sa mergi la italianul tau si lasa-i libertatea cu care este obisnuit! e mai sanatos si pt tine si pt el! suporta valurile care ti le face un iubit, nu singuratatea! succes!

mergi si stai de vorba cu un psiholog si poate ar fi bine sa discuti si cu un psihiatru pt starea depresiva (este posibil ca dupa atetea luni de stat in casa sa fii dezvoltat o depresie care trebuie tratata). Succes!

Mesaj:
Buna ziua. Am o situatie la care daca a-ti putea sa imi dati un sfat.
O cunoscuta are un baiat de 22 de Ani care de 5 Ani este suparat pe ea, si nu vorbeste cu ea sub nici o forma. Problema este insa si mai grava avand in vedere ca nu iese din casa Ani de zile, sta inchis in camera si sta in calculator. Ea il ingrijeste si ii ofera totul.
Problema este ca parintii luí su trecut prin clipe problemátice cu certuri maltratarí batai etc. Insa baiatul o invinovateste pe ea pt suferinta luí.
Ea a incercat sa repare greseala, a incercat in toate modurile insa nimic.
Daca ati putea sa imi dati un sfatce trebuie sa faca ea ca sa isi recupereze baiatul ca mama di desigur ca el sa isi inceapa o viata normala. Multumim anticipat.

Faptul ca el alege sa pastreze supararea asta este problema lui, deoarece el poate sa o pastreze incontinuare indiferent ce face mama lui, sau poate sa renunte la acest sentiment. In acest punct, consider ca mama nu ar trebui sa incerce sa-l mai impace (mai ales daca a incercat de mai multe ori), cat sa faca ceva care sa il oblige sa se maturizeze, sa-si ia viata in propriile maini.

La 22 de ani este clar un adult, cel putin din punct de vedere biologic si social. Daca psihologic nu a ajuns la maturitate, trebuie condus acolo. Dar daca el este ingrijit incontinuu de parinti (si, implicit, de mama), ce motivatie sa aiba sa iasa din camera si sa dea piept cu lumea si viata (care nu sunt usoare)? Mama trebuie sa inceteze in a-i oferi totul pe tava. Asta poate insemna sa inceapa cu lucrurile mici: baiatul isi pune singur de mancare, isi spala singur rufele, isi face singur curat in camera? Daca nu, clar trebuie sa inceapa sa le faca singur. Apoi vin lucrurile mari: baiatul este la o facultate, sau a terminat una? Daca nu, ce face cu viata lui? Nu voi intreba direct daca are un venit, dar ar trebui sa dea dovada macar de oarecare ambitie. Asta poate insemna chiar si chestii fara bani, cum ar fi voluntariat pentru anumite cauze, sau participarea in anumite cluburi de activitati. Daca exista macar ceva in genul asta, sa se construiasca pe ele. De exemplu, daca lui ii place o anumita activitate, sa incerce sa faca mai mult in domeniul respectiv, nu doar activitatea respectiva. Aici vorbim, in primul rand, de initiativa.

Doar cand el va ajunge la maturitate, si va vedea ca exista decizii grele, dar pe care trebuie sa le faci, probabil ca o va intelege si pe mama sa. Pana atunci, nu. Asadar, mama trebuie sa-l oblige sa dea piept cu viata. Nu este ca si cum il lasa sa moara de foame, dar trebuie sa puna niste limite in ceea ce ii ofera si sa realizeze ca baiatul ei ar trebui sa dea piept cu greutatile vietii (chiar daca va fi greu pentru ea sa-i permita acest lucru).

Pentru orice alte intrebari, ma puteti contacta si prin mesaj privat!

Problemele pe care familia le parcurge afecteaza pe toti membrii acesteia. Prin urmare si copiii. Modul in care probabil acest baiat a inteles conflictul il determina sa o considere responsabila pe mama. Mama poate apela la un terapeut pentru a rezolva propriile probleme. In ceea priveste baiatul, este necesar ca el sa doreasca sa se schimbe. Poate ca schimbarile pe care le va sesiza la mama il vor determina sa vada altfel situatia si eventual sa doreasca sa isi schimbe modul de viata.

De ce s-ar schimba baiatul, daca – cu toata atitudinea rauvoitoare pe care o are – primeste tot ce-i trebuie si nu e deranjat pentru nimic? Sfatuiti persoana sa mearga la terapie fara intarziere.

nu-i mai dati de mincare citeva zile, poate se scoala de la calculator si incepe sa comunice…. din pacate, prea multi fac pe "victima" doar ca sa scape de responsabilitati, iar mamele sunt pur si simplu manipulate. – O intrebare, care nu este a mea: cum va ginditi ca se va schimba ceva, daca mama continua sa se poarte in acelasi fel in care a facut-o ani de zile? – Din cei doi, cred ca mama are un sentiment mai acut de vinovatie… ma intreb: de ce, oare?

Se propune deci schimbare cu forta. In afara de faptul ca asta poate da nastere la rezistente si mai puternice nu imi dau seama ce ar rezolva. Eu consider ca este nevoie de o abordare personalizata. Dar asta este doar parerea mea.

Doina Zamfirescu, nu cred ca este vorba de schimbare cu forta, cat lasarea baiatului sa se descurce singur in anumite situatii in care ar trebui sa se descurce singur in virtutea varstei. Rezistentele deja exista. Cat de mai rezistent ar putea deveni? Trebuie ceva care sa sparga rezistentele actuale.

Nici nu ai idee!

ar fi bine ca fiul sa discute in prima faza cu un psiholog despre aceasta tendinta de izolare pe care o are (daca nu vrea sa discute cu mama). Poate ca acest caz este mult mai dificil de evaluat online, totusi.