Mesaj:
Buna ziua,sunt despartita de sot de 3 luni,de moment eu lucrez in germania sotul meu nu aceepta despartirea mereu ma ameninta prin sms nu stiu de ce dar mereu intru in panica cand vad ca imi trimite mereu sms jignitoare sunt speriata pentru ca el este si agresiv si consuma si alcool,din cauza despartiri copilul sa inchis foarte mult ,miam dorit ca aceasta casnicie sa fie o casnicie frumoasa cu multa iubire si armonie dar nu sa putut el este plin de ura.Ce sa fac in situatia asta!

sa va protejati oricum este nevoie!

Pentru o casnicie armonioasa e nevoie de aportul ambilor parteneri! Nu va invinovatiti pentru decizia luata! Daca aveti posibilitatea, duceti copilul la terapie pentru a depasi mai usor acest moment. Succes!

Mesaj:
Buna ziua,
Am intampinat o situatie extrem de negativa(pentru mine).Am banuit ca sotia mea este cu altcineva(dar nu la modul legatura intima)si i-am spus ca este ceva in neregula cu ea si cineva nu o invata bine ceva.Mi-a negat acest lucru ca ar fi vorba de cineva.Acel cineva fiind sotul verisoarei mele.Intr-o zi am fost apelat din greseala de pe telefonul sotiei si surpriza era cu acel cineva.Am ascultat din curiozitate discutia si au discutat numai lucruri generale(pe care le purtam de fiecare data cand ne intalneam cu totii).Am apelat-o inapoi si am intrebat-o cu cine era si imi spune ca era cu o colega.Intr-un finl a recunoscut ca era cu el dar ca nu mi-a spus ca sa nu ma supar.Am facut anumite sapaturi si am descoperit ca vorbeau la telefon de aproximativ 8 luni destul de des.Si am inceput sa ma gandec din ce in ce mai mult ca au avut o relatie fff apropiata.Trebuie sa recunosc ca nu am dovezi solide ci doar presupuneri care mi-au marcat sanatatea(am ajuns sa am si par alb in cap si am doar 32 anu)De aici am intrat intr-o depresie(cred eu ca este severa-dureri de cap,idei de suicid etc.).Eu sunt in Coreea de sud acum si am mers la un doctor care mi-a prescris antidepresive.Problema este ca nu am cum sa fac aici sedinte de psihoterapie.Se poate sa ma consiliati intr-un fel deoarece am doi copii si trebuie sa recunosc ca imi iubesc sotia si aceasta imi spune ca nu m-a inselat ci doar purtau niste discutii.

Puteti incerca cateva sedinte de terapie online

cel mai bine este sa vorbiti cu sotia dvs si sa aflati de unde provine nevoia ei de a vorbi cu alt barbat decat cu dumneavoastra…dupa ar fi bine sa apelati la un psihoterapeut pt terapie de familie sau cel putin individuala pt dvs(online daca nu dispuneti de timpul necesar)

si euva recomand sedinte on line de psihoterapie. daca sunteti interesat de asta, puteti sa ma contactati prin mesaj privat. numai bine!

Mesaj:
Buna ziua.Nu stiu daca ma puteti ajuta,insa eu incerc. Tatal meu sufera de mielom multiplu de 2 ani ,anul acesta dupa multe cure de chimio,am avut surpriza neplacuta sa ne trezim cu o crestere a plastocitelor de la 30 % in august 2014 la 80% in martie 2015. Urmeaza sa se schimbe tratamentul si voiam sa aflu daca exista vreo terapie alternativa care il poate ajuta? Multumesc

Mesaj:
Va scriu pentru ca nu stiu pe unde as putea sa ma descarc si am nevoie de sfaturi!va multumesc de acum si va zic ca stiu, sunt convinsa ca am nevoie de psihoterapeut dar momentan nu am cum sa ajung, sunt constienta de problema mea pur si simplu nu am cu cine sa vorbesc si simt ca am nevoie cineva sa ma impinga sa ma ajuta sa ies de aici..Sotul meu cu care suntem impreuna de 7 ani e dependent de droguri(fumat)cam de 10 ani si devine din ce in ce mai grav..cand ne-am cunoscut s-a lasat nu stiam ce se petrece cu el cateodata pe sapt odata fuma cu prietenii dupa aia sa oprit pt 2 3 luni iara sa apucat din ce in ce mai mult am ajuns acum ca fumezaza ca tigara si mai si..de cand se trezeste pana doarme.Va zic ca traim cu parintii lui care au situatie financiara foarte buna tot timpul el avea orice cerea si chiar si ce nu a cerut concluzia mea ca din aceasta cauza nu poate sa bucura de nimic si nu apreciaza absolut nimic si pe nimeni!el acum a terminat scoala anul trecut in domeniul medical dar nu lucreaza pur si simplu nu vrea…tatul lui s-a imbolnavit tare si nu stie nimic ce se petrece cu fiul sau..trec zile ca nu se vad..pur si simplu nu o intereseaza si tatal lui e in pat(foarte grav)..mama lui(casnica)se ocupa cu banii de cand tatal lui s-a imbolnavit ..de fapt nimeni nu mai lucreaza si el numai cere bani non stop..mama lui a realizat de un anumit timp ce se petrece si nu mai vreau sa dea bani tot trimita sa lucreze dar nu vrea e tensiune extrem de mare in familie..el a inceput sa-si vinde tot ce are de valoare si e extrem de agresiv de foarte mult timp eu tot vb cu el sa ceara ajutor sa intra in spital problema ca el nici nu admite ca are problema..cica el daca vrea, se opreste, dar daca nu fumeaza 2 zile ma uit cand pune cutitul in mine.Ma sperie foarte rau!Va zic despre mine..relatia noastra cand a inceput era ca in rai o dragoste nebuna!cam 2 ani a durat dupa aia au inceput problemele a inceput sa arata cine este el de fapt..imi zicea totul ce sa fac cum sa fac niciodata nimic nu era bine pt el ma jignea cand avea ocazia chiar si cand nu era cazul..incercam sa-l parasesc dar tot timpul implora si plangea..nu m-a lasat sa lucrez si chiar pt asta sa fiu dependent de el..mi-e frica de el de agresivitatea lui stiu ca ma manipulat am realizat..sunt terminata psihic si fizic ma face sa ma simt nimic..cateodata stau si ma gandesc daca a mai ramas ceva din inima mea..ma afecteza tot ce se intampla mi-e frica am o strae de imi vine sa mor tot timpul dar in acelas timp stiu ca vreau sa fiu fericita si nu am cum sa fiu pana raman aici..in ultimul timp am citit foarte multe chestii si am realizat ca el este narcist..deci tot ce am gasit despre acest gen de persoana am gasit in el absolut tot..am realizat ca nu am cum sa ies..el se enerveaza daca vede ca nu sunt interesata sau ma si bate daca nu am aceasi opinie ce are el..deci am facut un plan acum incerc sa arat ca totul ii perfect intre noi asa fac cum vrea el si am sa cer sa ma lasa acasa ca mi-e dor de parinti sora…si am gasit deja si de lucru cam 3000de km de la el..m-am gandit ca plec la lucru fara sa stie el inchid telefonul si ii scriu un msj sa ma uita ca vreau sa incep o viata noua si am sa-l explic ce simt si de ce am parasit.Ce opinie aveti despre asta?Daca fac bine?asa as putea sa ma scap de el?noi am jucat de o gramada de ori si nu ma intrebati dupa tot ce mi-a facut de ce mm-am intors va rog….habarr nu am de ce …el tot timpul a obtinut sa ma simt vinovata si sa ma intorc la el..si cand inchideam tot venea dupa mine si incerca cu familia mea care habar nu au ce se petrece ..mi-e frica sa zic cu ce animal am trait tot acest timp si langa asta daca nu gasesc ceva ocupatie ma mananc singura..asa m-am gandit ca o sa lucrez in fiecare zi fara internet fara telefon as puea incepe o noua viata..dar totusi ma mai gandesc la familia lui la mama lui ce o sa se intampla cu ea…credeti-ma am incercat sa-l ajut si nu putem nu vrea nu ne asculta si chiar daca ne asculta si zice ok, peste o ora vorbea diferit..ce am putea face cu o persoana de genul..deja eu consider pierdut si distrus cu familia impreuna…din cauza puterii si banilor..Va multumesc si astept opinii, sfaturi deja ma simt mai bine ca am putut sa zic la cineva..macar o parte mica

Eu cred ca e necesar sa te gandesti in primul rand la viata ta….important este ca ai gasit solutii sa iesi din aceasta situatie – mai ramane doar sa le pui in practica! Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Larisa,am 20 de ani si sunt studenta. Am o relatie de 5 luni cu un baiat. Suntem amandoi din acelasi oras insa aceasta relatie e la distanta oarecum deoarece eu sunt cu facultatea in alt oras.Ne vedem doar in weekend-uri. El imi spune ca vrea sa formeze o familie cu mine dupa ce termin facultatea,m-a prezentat parintilor iar lucrurile acestea ma fac sa cred in ceva serios. Cand suntem unul langa altul,totul merge bine dar avem o problema cand suntem la distanta. Ne certam din lucruri marunte iar el de fiecare data cand nu ii convine ceva, ma ignora sau dramatizeaza. Stie ca ma deranjeaza acest lucru dar tot o face.De exemplu,de cateva zile si-a deschis o cafenea si e ocupat cu actele iar eu sunt cu facultatea.Am vorbit foarte rar si i-am spus “tu cam uiti de mine”. De aici a pornit o cearta pe motivul ca nu il inteleg. Am vorbit la telefon foarte putin despre asta si mi-a inchis telefonul in fata zicand ca nu are chef de cearta. I-am scris “chiar nu merit sa te porti asa.Nici nu te mai caut.Credeam ca te-ai schimbat dar cum te enervezi putin,cum te porti cu mine urat.Imi dai de gandit” asta fiind aseara la ora 21:00..De atunci nu mi-a mai scris nimic..nu mai pot suporta ignorul.mi-e frica sa nu ne indepartam in felul asta.Mi-as dori sa rezolvam fiecare neintelegere prin comunicare dar tot asa procedeaza. Nu stiu cum sa il fac sa isi schimbe comportamentul, sa nu ma mai ignore. Sa ii scriu tot eu sau sa astept sa ma caute? a trecut o zi si simt ca o iau razna. Ignorul, indiferenta ma ranesc cel mai tare. As vrea un sfat,va rog! Multumesc!

Pentru ca stie ce anume te face sa suferi, procedeaza in acest fel.Daca intradevar vrea o relatie cu tine te va cauta .

Tu iti doresti sa comuneci dar nu reusiti. E important sa comunici astfel incat el sa nu simta nevoia sa fuga. Pentru ca astfel nu veti reusi sa ramaneti intr-o relatie sanatoasa. Ce il face sa fuga? Critica! Judecata! (,,Tu cum uiti de mine”)Poti incerca sa-i transmiti ceea ce simti fara sa-l invinovatesti si va proceda si el asa si astfel ve-ti comunica.Se vede clar ca ai inteles ca era ocupat cu cafeneaua, totusi i-ai platit polita.

eu cred ca intr-o relatie nu poti sa fii constant fata de partener, egal… intradevar uneori esti cu gandul la rezolvarea problemelor, alteori incerci sa creezi momente de intimitate si totusi, reprosurile mai mult sa mi putin voalate nu sunt critica.. daca vrea construiasca ceva impreuna cu tine, trebuie sa-ti povesteasca, sa impartaseasca cu tine ce face…altfel e o jumatate de relatie…

Mesaj:
Am discutat in urma cu ceva timp cu o persoana necunoscuta pe facebook.Persoana respectiva s-a dat drept psihiolog,am crezut ca e bine daca imi deschid sufletul in fata acesteia.La inceput a fost bine,dupa, aceasta persoana imi punea fel si fel de intrebari,ca raspunsurile mele sa para mai interesante,am mai mintit.Dupa o perioada am refuzat sa-i mai raspund la mesajele adresate,insa persoana respectiva a inceput sa ma hartuiasca.Si acum de curand i-a trimis toata conversatia noastra iubitului meu.Prin urmare ne-am despartit pentru ca el a crezut tot ce i-am spus eu in conversatia respectiva.Simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.Ce pot face?Si acum ma gandesc ce a fost in capul meu cand am vorbit cu acea persoana.Mi-a distrus viitorul pe care il aveam cu iubitul meu.As renunta chiar si la viata,parca asta e singura rezolvare ..

Se poate ca iubitul tau sa aiba de mult pe altcineva si sa fi asteptat doar un motiv pt a te parasi. Nu dispera insa, nu e sfarsitul lumii. Daca te-a iubit sincer se va intoarce la tine, daca nu, viata e in fata si vei gasi pe alul care te va iubi.

Draga mea….sa renunti la viata nu este rezolvare, este fuga! Nu este mai simplu sa-ti asumi responsabilitatea pentru faptele tale? Si sa ramai prietena ta? Asta inseamna : da…recunosc….am fost naiva….m-am lasat manipulata…am denaturat adevarul…dar atat! Fiecare om greseste….fiecare om mai si minte…. Sigur ceva ai de invatat din aceasta poveste. Si, daca iubitul a ales sa va despartiti din cauza unor vorbe, poate e mai bine ca s-a intamplat acum. Poate ti-ar fi util sa mergi la un psiholog adevarat, sa rezolvi ce ai vrut sa rezolvi cu acea persoana care te-a mintit.

Mesaj:
Relatii de prietenie
Am 17 ani.Problema mea e ca acum o luna m-am certat cu prietenele mele,iar ele nu mi-au scris asa ca peste 2 saptamanai am hotarat sa le scriu eu.Le-am zis tot ce aveam de zis s am hotarat sa ne intalnim sa discutam.Mi-au zis multe lucruri urate,cum ca comportamentul meu e gresit si ca mai toata lumea ma uraste si au ales ca e mai bine ca momentan sa nu mai fim prietene.Eu nu stiu ce sa mai fac,in fiecare zi plang,sunt trista,nu mai rad si simt ca nu mai pot,primul gand dupa ce am plecat de la intalnre a fost sa ma arrunc in fata unei masini.Nu stiu ce sa fac,ajutati-ma.

eu ti-as recomanda sa te calmezi, in primul rand! In al doilea rand discuta cu parintii tai si roaga-i sa te sustina o vreme in care sa mergi sa discuti cu un psihoterapeut impreuna cu care sa clarifici lucrurile. Ma gandesc ca ar fi bine sa dai un ‘reset’ perceptiei tale asupra vietii, ceea ce nu este deloc dezastruos, dimpotriva. Capul sus, apuca-te de treaba si succes!

Mesaj:
Buna ! Am 22 de ani si sunt intr-o foarte mare incurcatura . la varsta de 18 ani am cunoscut un baiat .Eram indragostita de el, totul a fost frumos , pana cand la 19 ani am cunoscut un barbat cu 15 ani mai mare ca mine , si m`am indragostit de el. Intre timp eu continuam sa mai vorbesc, sa ma intalnesc cu primul, cat timp eram si cu al doilea. Intr-un final primul a aflat ce faceam eu, si a urmat o serie de certuri . In timpul asta erau o multime de minciuni spuse, certuri etc. Am scapat cu ajutorul parintilor de barbatul mai in varsta, intorcandu`ma inapoi la primul . M-a iertat si incercam sa facem o relatie adevarata. Cand vara trecuta am facut iar aceeasi greseala, si m`am indragostit de altul . Acum primul e plecat in strainatate, si ma ameninta ca daca vine inapoi ma va bate, le va zice tuturor ce-am facut . Dar in acelasi timp imi spune ca ma iubeste . Stiu ca am gresit enorm fata de el , dar cum pot sa scap de el fara certuri . Mi`am si shimbat nr de tel dar o terorizeaza pe prietena mea . Un sfat va rog

Nu prea inteleg…te iubeste dar urmeaza sa se intoarca in tara si sa iti aplice o corectie pt ceea ce ai facut??? Ai de gand sa accepti asa ceva? Ia gandeste-te de ce in timp ce erai cu el ai reusit sa te indragostesti de altcineva? Daca el reprezenta ceea ce iti doresti crede-ma ca nu se ajungea la asta. Asa cum ai spus ca parintii tai te-au ajutat sa te indepartezi de acel barbat, eu cred ca si in acest caz poti sa te bazezi pe ei. Draga mea, esti o fiinta, meriti tot ce e mai bun pt tine, meriti o iubire adevarata. Nu trebuie sa dai nimanui explicatii pt ceea ce ai facut si pt ceea ce simti. Capul sus!

una dintre ideile pe care le-as avea ar fi ca tu sa vorbesti iar cu parintii tai si sa incerci sa iei o pauza totala de la relatii cu baieti/barbati si sa incepi o psihoterapie/dezvoltare personala in care sa te gasesti mai intai pe tine, inainte de a-ti gasi partenerul adecvat. Se poate, succes!

Apelati la un terapeut cu care sa discutati despre ce doriti de la un partener pentru a iesi din tiparul care se pare ca exista.

Mesaj:
Ma numesc Carmen,am 38 de ani,de 2 ani traiesc un calvar,iubesc de 7 ani o femeie si credeam ca sentimentele imi sunt impartasite pana acum 2 ani,am fost casatorita si am un baiat,niciodata nu mam gandit ca as putea sa iubesc o femeie,totusi mam indragostit mai ceva ca o adolescenta,am divortat tot pentru aceasta iubita care credeam ca e sufletul meu pereche si tot ceea ce asteptam de la viata,am fost naiva,am trait o poveste frumoasa pe ascuns caci nu aveam un anturaj care ar fi putut intelege o iubire de acelasi sex,dupa cteva luni ne-am mutat impreuna(si fiul meu fiind prezent in viata noastra dar nestiind ce e intr-e noi doua,iubind-o ca pe o a doua mama),in acelasi an m-am trezit singura de craciun,sub pretextul:o prietena din Bucuresti mi-a pregatit un cadou si merg sa il ridic!De atunci au inceput minciunelele,indragostita fiind am mizat pe incredere,nimic nu a mai fost la fel…In timp am vazut ca doar profita de pe urma mea si a iubirii pe care i-o purtam,mai ceva ca fostul meu sot…Ma durea dar inchideam ochii,intre timp am plecat din tara amandoua,eu mai fusesem ea niciodata,am initiat-o in tot ce cunosteam ca de obicei,dar nimic nu era inspre bine,sufeream in tacere ascultandu-mi inima si nu ratiunea,am inceput sa beau din ce in ce mai mult pana am ajuns la dependenta(eu fiint totalmente antialcool),am realizat ca nu e bine si fac rau celor din jur cu viciul meu in special fiului meu care ajunsese sa i fie rusine cu mine si am luat o decizie in 2013,am mers singura din nou din tara si 3 luni nu am mai consumat alcool,(am uitat sa va precizez ca iubita mea bea alcool de doua ori mai mult ca mine,asa era cand am cunoscut-o dar am crezut ca isi ineaca amarul din cauza loviturilor vietii pe care le primise caci asta mi se parea ca ne-a unit)cu greu am reusit din nou sa o aduc langa mine in UK,…(ea nu mai primise contract si am tras niste sfori)entuziasmata ca suntem din nou impreuna am constatat cu stupoare ca dupa o saptamana,a fugit in bratele primei femei cu aceleasi inclinatii…am fost distrusa la propriu,lumea mea sa prabusit,sacrificiile mele de schimbare nu aveau nici o importanta ca si cum nu as fi existat niciodata in viata ei,am inceput sa am crize: plans necontrolat, tremur,vertij,lesinuri(in viata mea nu am lesinat pana atunci), insomnii,dureri infernale de cap,contractii musculare ca si epilepsia, depresie…am avut de atunci multe tentative de suicid,(eu iubesc viata si lumea ma stie o persoana vesela),ma pierd in idei,uit,orice efort as face nu ma pot concentra la nimic,plang tot timpul de 2 ani,vreau sa imi revin si nu pot…Acum nu mai vrea sa stie de mine,eu o iubesc din ce in ce mai mult,sunt matura si am trecut prin multe incercari,acum nu pot sa trec peste,va rog daca puteti sa ma ajutati!!!Vreau sa redevin femeia vesela ce binedispunea pe toti din jur.Multumesc!

mediteaza. exista un centru de meditatie hridaya in anglia, fa o incercare.

Buna seara! Incep prin a spune ca iubirea este frumoasa sub orice forma. Iubirea innobileaza fiinta umana, eliberand-o de tot ce e negativ. Dar, pe cat este de frumoasa, pe atat este de greu de controlat. De la iubire, la depresie, nu este decat un pas. Nu spun ca ati facut acest pas dar, trebuie sa fiti foarte atenta. Puteti apela cu incredere la un psiholog pentru a avea sprijin si pentru a gasi, impreuna, raspunsuri la unele intrebari pe care le aveti. Este bine sa faceti o introspectie si sa vedeti ce va doriti. Este bine sa va faceti lista de prioritati. Acea lista care incepe, evident, cu dumneavoastra. Nu in mod egoist ci in mod firesc! Nu lasati pe nimeni sa profite de dragostea pe care i-o purtati. Eliberati-va! Astfel veti redeveni femeia vesela care erati! Sunteti tanara si sunteti libera sa iubiti dar, nu risipiti aceasta iubire si frumusetile ei, cu cineva care nu merita. Cateva sedinte de terapie va vor ajuta, mai mult ca sigur! Imi pare rau ca ati simtit durerea si disperarea ce v-au impins spre incercarile de suicid. Daca dragostea pe care o purtati, a devenit o povara, eliberati-va si zburati din nou! Doar asa veti fi fericita! Va doresc o noapte linistita!

Apelati la un terapeut. Exista mai multe aspecte care pot fi abordate. Fiind o persoana puternica veti putea sa va mobilizati mult mai usor. Succes, se poate!

Mesaj:
Am 14 ani (sunt fata) si de o luna il plac pe colegul meu de clasa. El este un tip popular, iar eu nu sunt. Imi cere mereu temele si eu i le dau. Prietenii lui ma considera ratata si urata si credeam ca el e altfel. Intr.o seara am decis sa.i spun ce simt pentru el, si chiar i.am spus. Mi.a zis ca nu o sa spuna nimanui, pentru ca si el ma simpatizeaza. L.am crezut pana a doua zi la scoala… o prietena mi.a spus ca el a zis ca eu sunt urata, si nu ma place si ca mi.a spus toate chestiile alea dragute doar ca sa nu piarda temele. Mi.e asa rusine sa mai intru in clasa, regret tot.

Ai 14 ani, capul sus. Ai sa vezi cati baieti exista. Ai putea sa ii dai temele in continuare, doar ca sa vada ce om bun esti tu, ori sa nu i le mai dai deloc si nici rusine sa nu iti fie. N-are de ce sa iti fie rusine de colegi. Sunt doar copilarii. Vorbeste cu fetele, fati temele in continuare. Si nu exista persoana urata, fiecare om e frumos in felul lui. Tu esti frumoasa pentru ca esti om bun si ajuti lumea

Daniel Florea – tot respectul – vezi oamenii minunati se simt – in viata conteaza minunatia care suntem – cateodata exterioara, cateodata interioara, valorizati ce aveti mai minunat in voi si puneti in valoare, veti gasi oameni care sa admire frumusetea voastra, fiti mandri, cu blandete, de ceea ce sunteti . Respectati-va si veti fi respectati, valorizati ce aveti de daruit, ce sunteti si veti fi valorizati de cine are aceiasi finete ca voi, admirati ce e minunat in voi si veti fi admirati. Cine nu vede, nu coborati stacheta, fiti voi, e pierderea lor.Draga mea, daca ai ceva de daruit si vrei sa o faci, fa-o , fara sa vrei nimic in schimb, cine are de vazut, vede…fa ce simti – daca faci cu iubire si respect, nu gresesti – daca ai un sentiment frumos, respecta-te pentru el, tu ai daruit ceva frumos, cine nu vede e problema lui.

Eşti sigură că e adevărat ce a zis colega,sau a spus aşa pentru că e geloasă?

nu il mai ajuta , sa vezi ce o sa te mai caute , daca nu se pricepe la teme )))

Alyna, si ce rezolva astfel ?

Felicitari pentru curajul de a lua taurul de coarne. Esti cu adevarat o fata desteapta. Si atunci pentru ce sa-ti fie rusine ? Cred ca lui ar trebui sa-i fie si indubitabil colegei de bine ce a vrut poate sa se asigure ca te-a indepartat de el. La varsta mea i-as spune tipului in fata ce ti-a spus acea colega. De ce crezi ca el a simtit nevoia sa-i transmita aceste “asigurari ” colegei ? Sunt doua variante posibile si atunci merita sa suferi? Oricat de mult ai iubi pe cineva, nu uita ca nu este vorba decat de propriile fantasme, chiar si in cazul in care iubirea este reciproca. Va despart fiziologii diferite, psihologii ale sexelor diferite, expereinte de viata diferite, inclusiv capacitati intelectuale diferite. Intr-o haita de lupi nu conduce cel mai puternic, ci cel mai sigur pe el. La fel si in cazul adolescentilor. In “turmele” de intelectuali va fi valorizat cel care are ce-a mai mare reputatie in domenul respectiv. Din asta deriva farmecul si atractia masculului Alpha. Iti da siguranta ca strie ce face, acoperindu-ti nevoia de protectie, chiar daca nu-i decat un rebel fara cauza. Adica “vai mama lui”. Fruntea sus si ia viata in piept asa cum este, Asa capeti la randul tau experienta de viata si inveti sa alegi sufletele cu adevarat valoroase de cele profitoare. Nu te minti caci suferinta va fi cu mult mai mare apoi. Dar daca esti adepta principiului “decat un sfarsit chinuit, mai bine un chin fara sfarsit” sa stii exista o multime de psihoterapeuti tineri si draguti care abea asteapta sa le devii clienta. Viitorul tau depinde de pasul pe care alegi sa-l faci in prezent. Succes si ai incredere in intuitia ta.

Ai dat dovada de un mare curaj la varsta ta marturisind sentimente frumoase pe care altul nici nu viseaza ca le-ar putea aprecia, si pentru ca nu este in stare sa aprecieze un asemenea gest, tine capul sus, fii sigura de tine, comporta te normal, si fii numai zambet. Nu cred ca trebuie sa mai oferi nimic din timpul tau, din lectiile tale, din inteligenta ta unora care nici nu le pasa cat de draguta si placuta ai fost atunci cand le-ai oferit ceva din ceea ce fusese al tau sau ale tale. Fii sigura pe tine si zambitoare indiferent de circumstante.

Poate ca este nevoie sa reconsideri tipul de baiat care te atrage. Exista cu siguranta persoane care te apreciaza. Daca incepi sa ai mai multa incredere in tine, toate aceste lucruri vor capata alta dimensiune.