Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Pot lua nurofen raceala si gripa sau paracetamol si strepsils intensiv pt a trata o raceala puternica daca iau cipralex?Toate contin AINS si nu stiu ce sa fac?

puteti lua linistita. Nu au legatura cu Cipralexul!

o doctorita mi-a spus la un moment dat ca o raceala tratata tine cam o saptamana, pe cand una netratata tine cam 7 zile

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.

Sunt foarte ingrijorata referitor la afinitatile sexuale ale unui barbat de 34 de ani, care se masturbeaza urmarind filme pornografice cu transsexuali si hermafroditi.

Calitatea lui in viata mea este "fost partener de locuit", in sensul ca m-a gazduit la el in strainatate, unde am si nascut, momentan am o fetita de 15 luni. Pe tot parcursul sarcinii s-a fofilat sau a cautat pretexte pentru a imi asigura o viata sexuala activa, a incercat sa se refugieze in mediul virtual, visand la fantezii cu femei indisponibile in imediata apropiere geografica, toate mai mari decat el si avand cate doi copii cu tati diferiti. Astfel ca m-a neglijat pe mine, cea cu care era dispus initial sa incropeasca o familie, iar sexualmente a incercat orice sa ma descurajeze sa ma apropii de el prin insulte, chiar si dupa ce am trecut de lauzie. Apoi a devenit violent fizic, dupa ce initial totul era la nivel de insulte si scuipaturi repetate. A fost si arestat in ziua cand m-a pocnit si eram cu bebica in brate.

Recent, am fost sa il vizitam in UK, eram cazate in Londra, iar el cu o seara inainte sa vina in Londra sa ne viziteze, s-a masturbat pe site-ul xvideos, keyword: tranny anal orgy, because trannies are the best!

Mentionez ca nu am practicat niciodata sex anal cu el, desi personal nu am aceasta problema, fiind o reusita inca din prima pentru mine, de pe la 20 de ani.

As vrea sa va intreb daca exista vreun diagnostic sau daca sexualitatea lui este bolnava in cazul in care prefera sa vizioneze hermafroditi in acte sexuale pornografice. De asemenea, daca acest lucru ar putea sa afecteze intr-un fel relatia lui cu copila mea, pe viitor, cand va mai creste.

Va multumesc!

Din punctul meu de vedere acest gen de comportament este deviant si copilul trebuie protejat! Nici nu mai discut de violenta fizica. Eu inteleg ca aveti nevoie de o cofirmare intr-o situatie destul de clara… poate reusiti sa discutati cu un psihoterapeut despre aceasta situatie si care sa va acorde si sustinerea adecvata situatiei. Succes!

Colegul meu Radu are dreptate.Sustinerea psihoterapeutului este foarte importanta in aceasta situatie.Sunt psiholog si psihoterapeut in Londra si aici ca si in Romania violenta fizica nu este acceptata. Cand a fost arestat, nu ati primit nici o indrumare spre consiliere sau alte organizatii care sa va sustina ? Atentie!!Copilul trebuie Protejat!

Este oripilant. Deci tu in mod conștient stai lângă asemenea individ, dar ce te ține pe tine de stai in continuare?

Unora le place sa vada filme violente, dar totusi nu ar putea vedea sange si mate in realitate. Una e sa iti placa un anumit gen de filme si alta e sa si practici ceea ce vezi (in cazul filmelor porno). Deci sexualitatea omului se judeca in principal "pe viu"…. daca s-ar uita la filme porno japoneze cu tentacule, ar trebui internat?? Nu! Dar daca ar face-o pe viu cu o caracatita… probabil! Intelegeti unde bat? Dar problema cred ca sta in restul povestii

povestea este in mintea fiecaruia, indifent daca acea caracatita exista cu adevarat sau nu. Uzul duce la abuz, iar abuzul la epuizare biologica sau uneori "inteligenta biologica" gaseste o scurtatura spre obtinerea rezultatului final fara a mai consuma inutil energie cu etapele intermediare. Restul povestii poate fi lamurit la un terapeut specializat pe asa ceva, doar daca ambii partenri doresc asa ceva.

catre Dorina: Nu reusesc sa pricep de unde se deduce ca INCA MAI LOCUIESC cu monstrul?! am specificat in mesaj ca am fost in vizita in Londra, nu ca mai locuiesc cu el acolo. Atentia asta te costa intelect desfiintat! Monstrul sustine sus si tare ca e hetero, in ciuda refuzului de a intretine relatii sexuale, astfel ca si acum, dupa 6 luni de cand l-am abandonat si am revenit in tara, monstrul e inactiv sexual cu vreo partenera sau, dupa veleitatile sale, cu vreun partener! Ce sa fac in continuare, stimati terapeuti? sa ma duc eu la consiliere sau sa il trimit pe el?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,

Intrebarea>De ce nu pot sa rezist mai mult de cateva luni la un loc de munca?
Detalieri>
Am 24 de ani si lucrez de la 18 ani.Pe parcursul acestor ani, am demisionat de 8 ori, cumuland totusi aproximativ 5 ani vechime in munca ca si consilier juridic.
Mentionez ca sunt o persoana ambitioasa, perfectionista si sociabila.Munceam de multe ori peste program si faceam fata cu brio termenelor limita si stresului.
Facultatea si Masteratul le-am facut la zi, lucrand in acelasi timp-solicitant dar am dus lucrurile la capat.
Nu-mi plac nedreptatile, jignirile , sefii indiferenti sau sufocanti, colegii barfitori sau atocompatimirea atat la mine cat si la altii .Adun furia in mine si nu ma pot exterioriza usor. Am un frate cu 7 ani mai mic cu care ma inteleg foarte bine, mama nu era foarte usor de multumit cand eram copil,tata e bolnav de Parkinson de 10 ani.Parintii mei sunt impreuna de 30 de ani, desi nu au o casnicie model. Am crescut cu bunicii pana la 7 ani.La 21 de ani, am luat un imprumut cat salariul meu pe un an si m/am mutat cu prietenul meu in chirie-eram de 3ani impreuna. Ai mei au interpretat ca am fugit de acasa, nu erau de acord sa ne mutam.N-am mai vorbit cateva luni.Suntem si acum impreuna.Nu suntem casatoriti, desi am facut 7 ani, nu avem copii-e o stare de inertie.
In copilarie eram un copil gras si tocilar.Aveam o relatie pasnica cu colegii si nu putini prieteni.In liceu am devenit originala clasei-cativa prieteni buni, nu am avut un iubit decat pana la 18 ani.
Nu am avut probleme cu politia.
Nu am fost niciodata la psiholog.
Mi-am dat demisia alaltaieri dupa 6 luni, din cauza ca seful ma trata ca si cand nu existam, nu exista comunicare iar cand exista venea cu jigniri iar intrigile la adresa mea sporeau fara sa am altercatii directe cu emitatorii lor/colegii.Imi place meseria mea, imi place agitatia,imi plac oamenii, am si planuri mai marete/sa devin judecator, dar nu pot tolera comportamentele toxice, ma induc in depresie.

În descrierea ta am văzut ca nu ai fost niciodată la un psiholog/psihoterapeut. Poate ca ar trebui sa încerci un asemenea demers terapeutic, sa explorezi adevăratele motive și scenarii personale care te fac sa "fugi". Mult succes!

O ipoteza (raspuns la intrebarea ta):spui ca esti o persoana perfectionista , nu suporti nedreptatile, jignirile, sefii indiferenti, colegii barfitori,etc….e posibil ca iti doresti un loc de munca perfect….????nu exista loc de munca asa cum ne-am dori fiecare, sunt avantaje si dezavantaje , depinde de noi cum reusim sa ne adaptam.Poate sunt si niste aspecte pe care ar fi util sa ti le explici ( cu origini in copilarie, mai exact cum a fost relatia ta cu autoritatea ).Alaturi de un terspeut poti afla raspunsurile dorite. Curaj si succes!

eu cred ca ti-ai raspuns singura la intrebare prin ce ne-ai descris despre tine mai sus. Ma gandesc ca in momentul in care locul de munca o sa iti fie ‘mulat’ pe propriile nevoi, nu o sa mai simti nevoia sa il abandonezi. Succes!

Lumea e asa cum e, nu va intra niciodata in patul lui Procust. Perfectionismul si nevoia de dezvoltare personala se trateaza cu psihoterapie. Faptul ca tot renunti la joburi e un semnal ca urmezi un tipar de comportament care provine de undeva si asta tot intr-o psihoterapie poti explora.

Fiecare persoana are anumite valori după care se conduce, și în baza acestor valori își creează propria realitate. Ce se intimpla de multe ori este ca în diferite situații apare un conflict de valori. Sunt lucrurile pe care tu le consideri importante dar care nu au același valoare pentru o alta persoana. Acest conflict creează frustrare și un dezechilibru în comunicare. Sugestia mea este să-ți identifici acele valori și sa observi dacă persoana cu care comunici împărtășește și ea aceeași viziune ca și tine. Mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am o fetita de 8 ani, aflata in clasa a 2-a. Nu scrie in timpul orelor nimic de pe tabla. a fost suspecta de Adhd si deficit de atentie de la 4 pana pe la 6-7 anisori cand medicul la care o duceam mi-a spus clar ca nu are nici o problema medicala. Ea pur si simplu nu vrea! i-am dat vreme de 3 ani pastile cu ulei din ficat de cod. am vazut imbunatatiri in ceea ce privea somnul fiindca dormea agitat. Acasa lucreaza, incet, dar lucreaza orice ii dau. deci poate. la scoala minte profesorii si invatatoarea ca toata lumea o cearta , recunosc, de certat am certat-o cand mi-am pierdut rabdarea cu ea fiindca s-a intamplat de exemplu sa copieze o poezie de 10 versuri in 4 ore jumate. dar, am incercat sa imi potolesc nervii si uneori chiar am iesit din camera in care eram cu ea ca sa ma linistesc si m-am intors insa situatia nu s-a schimbat cu nimic. azi m-a sunat invatatoarea si mi-a spus ca va primi teme suplimentare si va fi nevoie sa merg sa stau cu ea in banca macar 1 saptamana sa vedem daca se schimba ceva. ma indoiesc, dar voi merge. am incercat cu recompense, cu pedepse, cu tabel cu bulinute negre si rosii pt lucrurile bune facute si recompensata pe urma, i-am interzis sa se uite la televizor, sa se joace pe tableta, sa mearga la joaca cu alti copii in speranta ca va intelege ca daca isi face temele mai repede si va face ceea ce trebuie sa faca la scoala va primi treptat toate aceste drepturi inapoi. nici nu-i pasa!.daca o intreb de 2-3 ori acelasi lucru incepe si plange. nici macar nu incearca sa imi dea raspunsul. am fost cu ea la psiholog, i-a facut toate testarile posibile si imposibile. nu are nici o problema medicala insa nici nu mi-a oferit nici un fel de idee in privinta modului de a o convinge sa scrie si sa fie atenta in clasa. va rog frumos sa ma ajutati. m-am lasat de servici pt ea, sa o ajut sa-si faca temele in speranta ca se va vedea o schimbare in ceea ce o priveste. ce sa mai fac?

Mergeti cu ea la un logoped.

“i-am dat vreme de 3 ani pastile cu ulei din ficat de cod.”Nu sunt terapeut, dar iată ce zice un specialist în fiziologie:

“Doar cu un aport normal de vitamina E în dietă, uleiul din ficat de cod va fi intens oxidat în Å£esuturile unui mamifer care îl consumă în cantităţi mari, iar un experiment pe câini a evidenÅ£iat că ar putea creÅŸte mortalitatea prin cancer de la un normal 5%, la 100%.”

CiteÅŸte mai mult: http://wp.me/p48646-QY

cum este relatia cu tatal?

Cred că are tulburări de învățare… dislexie,disgrafie,discalculie…un logoped bun….

Mergeti la alt psiholog, dumneavoastra. Impreuna puteti expetimenta mai multe modalitati de abordare a copilului, pana cand gasiti o varianta care sa dea roade. Bucurati-va ca e copilul sanatos, restul se rezolva… Mai devreme sau mai tarziu, mai usor sau mai greu. Succes… Si rabdare!

am fost azi la scoala cu ea. am stat cu ea in banca. a scris tot! chiar mai mult a luat un FB , problema e ca daca eu nu sunt acolo nu face. nu are nici un fel de problema medicala, de altfel am mentionat acest lucru si mai devreme. am ajuns la concluzia ca pur si simplu nu vrea. nu are nevoie de logoped, de citit citeste, de scris scrie, de calculat calculeaza. la scoala insa refuza sa scrie lectia in timpul orei, se cere la baie frecvent, acuza 5000 de feluri de dureri care defapt nu le are. cu tatal are o relatie buna, atat cat este el acasa. in rest este cu mine. si fiindca e numai una ma pot ocupa de ea mai usor.. la scoala insa sunt 28 de copii in clasa. Invatatoarea pur si simplu nu are cum sa stea langa ea si sa-i tot spuna :” Scrie, scrie mai repede! ” cum fac eu . o idee de a o motiva? si in ceea ce priveste psihologul am precizat ca a fost ea si bineinteles am fost si eu. nu ne-a folosit la nimic practic! atat ca am stat la povesti despre lucrurile de acasa. asta pot face si cu sotul pe gratis. am nevoie de idei practice nu teoretice! degeaba imi spune teoria o domnisoara psiholog de 22 de ani , care nu are copii fara sa imi dea si o varianta practica.

Sunt sigur ca puteti gasi un psihoterapeut cu suficienta experienta de viata si specializat pe copii in aceasta categorie de varsta… poate va dura mai mult timp pana il/o gasiti. Succes!

Recomand un psihoterapeut in care sa aveti incredere!

Eu cred ca acest copil ,,cerÈ™eÈ™te,, atenÈ›ie… A prins spilul ca daca nu face ..dvs staÈ›i lângă ea deci toată atenÈ›ia dvs este îndreptată spre ea .căutaÈ›i un psihoterapeut care ,,să o descoase,, să afle ce o deranjează de fapt pe copila È™i cum puteÈ›i dvs interveni …ceva de genul dacă îți faci ,,datoria ,,de elev….atunci o oră în fiecare seară facem ceea ce vrei tu …ex facem prăjituri ,mergem la film ,ne plimbam prin parc…..copilul doreÈ™te să petreacă timp cu dumneavoastră…. Dar probabil fiind fff ocupată ,,va fura ,,si ea cum poate.

O alta ipoteza ar fi ca scoala dintr-un motiv sau altul este pentru ea ceva negativ (probleme cu colegii sau cu invățătorul/area), un psihoterapeut specializat pe copii va poate ajuta.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am nevoie de un sfat din partea dumneavoastra,eu am avut o relatie de 8 ani cu un baiat. La inceput a fost totul frumos,eram niste copii insa cu timpul a inceput sa se schimbe, sa joace la jocuri de noroc sa fie din ce in ce mai nervos cu toata lumea in special cu familia. Am inceput sa ne certam foarte des si sa fie destul de violent. Ne am despartit timp de doua luni in timp ce el a vorbit cu alte fete si eu cu un alt baiat. Acum cateva zile a venit la mine sa vorbim iar in timpul acesta baiatul respectiv mi a trimis un mesaj si a vazut. De acolo a inceput totul, a inceput sa ma ia la bataie cu pumni picioare si palme,norocul meu a fost ca a venit mama mea la timp. Acum el ma cauta si mi spune ca ii pare rau ca si a iesit din fire insa meritam durere pentru ceea ce i am facut. Il iubesc,o parte din mine vrea sa se intoarca la el,alta nu! Mama imi spune ca odata ce a ridicat mana o va face mereu indiferent cate pareri de rau are! As dorii un sfat daca se poate, va
multumesc! Mentionez ca amandoi avem 22 de ani.

sfatul meu este sa te feresti de acest individ… este periculos (si aparent nu se trateaza). Expresia ‘ ii pare rau ca si a iesit din fire insa meritam durere pentru ceea ce i am facut ‘ nu are ce cauta intr-o relatie sanatoasa. Stai pe langa mama ta pana trece acest impas, fa-ti un partener echilibrat care sa te creasca, nu sa te distruga! Curaj, se poate!

Mama ta are dreptate . Parerea mea (ca om de rand, nu specialist) este ca indiferent de cat rau i-ai facut (sa zicem) nu are nici un drept sa dea in tine. Nu are ce cauta violenta intr-o relatie normala bazata pe incredere, iubire etc.

Mama ta are dreptate. Atat pot zice

Nu inteleg de ce iti doresti o relatie cu o persoana de genul asta. nseamna ca ai un tipar masochist, si ai de lucru!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Ma numesc Atena am 41 ani am divortat din septembrie anul trecut dar tot nu pot sa mil scot din minte pe fostul sot de cate ori incerc sal uit dar nu pot .Am divortat dupa 5 luni din casatorie.Lam cunoscut pe internet pe un sait matrimoniale crestine am incercat sa imi gasesc pe cineva deoarece nu am prieteni asa apropiati prin care sa pot cunoaste pe cineva.Dupa o saptamana din relatia cu el dupa ce am vorbit zi de zi la telefon ma atras felul lui de a vorbi felul lui de a gandi si atunci am luat decizia sa ma intalnesc cu el de cum lam vazut ma atras ca barbat am avut senzatia ca mam indragostit la prima vedere atunci dupa o saptamana din relatie dupa ce neam vazut zi de zi din cauza ca mama ma tot jignea de cateori mai intarziam de la intalnirea cu el si sora ma presa cu regulile de cate ori se facea 8 seara imi trimitea mesaje ma suna sa vin acasa ca stau prea mult la intalnirea cu el ma simteam bine in preajma lui nu imi mai venea sa mai plec de langa el imi dadea o liniste prezenta lui atunci am luat decizia sa fug de acasa sa ma mut la el fara sa stie sora si mama dar mama si sora au trimes politia pe urmele mele mau dat drept disparuta au facut sau pus pe plans la politie ca ma luat cu forta el la el acasa ceea ce nu era adevarat pana la urma la convins pe el sa ma lase sa vin acasa atunci dupa putin timp am luat decizia de comun acord sa mergem la starea civila sa ne casatorim fara sa stie mama si sora miera frica ca nu o sa ma mai lase sa ma intalnesc cu el deoarece sora sa luat la cearta la telefon cu fostul sot la facut in toate felurile atunci am luat certificatul de nastere al meu fara sa stie mama si am mers la starea civila si am semnat actele bineinteles ca mama dupa ce a aflat ca am bagat actele de casatorie la starea civila a acceptat pana la urma sa ne fie martora inpreuna cu sora mai mare. Dupa ce am luat decizia sa imi cumpere un inel de logodna pentru mine ca sa para credibila relatia noastra in fata lu mama si lu sora ca vrem sa ne casatorim atunci am luat decizia sa mergem la starea civila sa semnam actele.Ziua cand am semnat acetele de casatorie a fost cea mai fericita zi din viata mea doar ca din pacate nu am facut cununia religioasa deoarece el nu vroia sa ne casatorim la biserica religios tot gasea scuze mereu .Din pacate fericirea nu a durat mult timp caci dupa trei luni el sa racit de mine a devenit indiferent nu mai vroia sa se apropie de mine ca femeie de cate ori incercam sa ma apropi de el ma respingea nu imi mai spunea ca ma iubeste ma lasa singura noapte de noapte pleca si venea dimineata la 5 in fiecare zi de multe ori abia il mai vedeam la ochi doar in cursul zilei cand avea liber cu serviciu caci se angajase ca paznic la un magazin dupa trei luni din casatorie cand neam cunoscut nici eu si nici el nu aveam un serviciu stabil el se mai ducea cu aparatul fotografiat pe la restaurante sa mai faca niste poze la niste petreceri care se mai faceau vara la terase incepuse sa imi
gaseasca toate cusururile nui mai convenea nimic la mine daca intindeam rufele pe sarma zicea ca nu e bine cum lea intins cand ca nu stiu sa gatesc recunosc ca nu stiu sa gatesc dar el stia pana sa luam decizia sa ne casatorim ca nu stiu sa gatesc eu daca am stat cu mama toti anii astia mama se ocupa cu gatitul.Dupa cate am facut pentru el lam ajutat sa fixeze stalpii ca sa isi traga curentul in casa caci el stea la casa iam dat doua telefoane mobile bune sa i le faca cadou la tatalui vitreg si la o ruda de a lui.De pasti am petrecut pastele la mama lui in bucuresti care mama lui mia stricat zilele de pasti mia gasit toate cusururile ca o sa faca tot posibilul sa convinga pe fostul sot sa isi gaseasca alta femeie ca nu ma accepta din cauza ca nu stiu sa gatesc ca nu vrea sai fac un nepot cu handicat din cauza ca eu am handicap cu auzul de la 2 ani am suportat vorbele rautacioase a lu mamei lui numai pentru el pentru ca am tot sperat ca o sa se schimbe ceva din relatia asta dar el tot rece indiferent continua sa fie cu mine atunci nu am mai suportat dupa o seara cand am venit de la munca caci ma angajasem dupa un timp la un restaurant faceam naveta desi el nici nu vroia sa ma ia de la munca caci avea masina gasea mereu scuze cand am ajuns acasa la sotul meu seara de la munca am gasit ruj pe ceasca de cafea in rastel desi stiam ca eu am spalat vasele pana sa plec la munca atunci am intrat la banuieli ca el imi ascundea faptul ca adusese pe cineva la el acasa cat eram plecata nega bineinteles mia gasit scuze ca venise prietrnul lui cu sotia lui pe la el dar inima mea nu avea liniste simteam ca ma mintea o femeie simte cand barbatul o minte are pe cineva atunci dupa putin timp am luat decizia sai cer divortul a fost de acord mia zis ca e mai bine asa ca oricum eram o povara pentru el si el o povara pentru mine ca nu vrea sa ma creasca toata viata imi gasea toate cusururile atunci ma ajutat sa imi duc bagajele la mama divortul la platit el .A trecut un an de la
divortul de fostul sot dar tot nu am liniste tot nu ma simt inpacata cu mine insumi mie dor de el de prezenta lui de vocea lui ma atasasem foarte mult de el de casa lui de pisicile lui de cainele lui de prietenii lui mie greu fara el.Nu mai pot avea incredere in nimeni alticineva.Am fost la cateva sedinte la psihoterapeuta mea dar degeaba ca tot nu mil pot scoate din minte.Nu stiu ce sa fac sal uit am fost si la un preot sa ma citeasca sa imi citeasca o rugaciune de dezlegare dar tot ma simt legata de el.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!

Doamna, nu mai cautati bărbaţi pe internet si nu va, mai grabiti sa, va, casatoriti!

Inteleg greul prin care treci, dar tot ce ai relatat despre fostul sot indica faptul ca nu era omul tau. Tu te-ai obisnuit atunci repede cu raul si ti-e dor de el (pesemne ai fost crescuta cu tratament rau, poate mama, sora te-au abuzat emotional si sotul a facut la fel, poate asta explica ca tolerezi rau, ba il si iubesti). Draga mea, eu credca terapia e important s-o continui, eventual schimba terapeutul dava simti ca nu progresezi. Ia-ti un animal se companie, schimba ceva la modul tau de viata. Sigur ai optiuni, ele mereu exista sau apar, dar poate acum nu le vezi fiind concentrata pe trecutul tau urat si nu pe prezentul. Trecutul nu se schimba chiar daca traim cu el, e inutil chinul. Mai degraba fa ceva pt viitor, dar si mai bine traieste prezentul privind partea plina a paharului.

Din ce povestiti ati luat lucrurile prea in pripa, nici nu ati avut timp sa va cunoasteti.El era pregatit pt o relatie? Dar d-voastra? Pare ca v-ati jucat de-a casatoria si inteleg ca i-ati fortat mana( cum s-ar zice). Inteleg ca inca depindeti de mama.Poate ati putea sa va concentrati pe o modalitate de a va dobandi independenta (fara sa va aruncati in bratele primului venit),sa va concentrati pe ceea ce stiti sa faceti , sa invatati lucruri noi, sa va descoperiti noi pasiuni poate si mai ales sa continuati terapia ( e important sa analizati printre altele ce anume inseamna casatoria pt d-voastra , in ce mod va mai simtiti legata… etc).

la 41 de ani mai faceti ce va spune mama si sora? Aceasta ar fi prima mea intrebare….Stimata doamna, incepeti sa traiti pe propria putere si cu dorintele si viata proprie. Cea mai importanta persoana pt Dvs, sunteti chiar Dvs.! Mult succes

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Locuiesc cu sotul, copilul de 1 an si 3 luni si mama, bolnava de schizofrenie paranoida. Mama nu m-a crescut, m-au crescut pe rand bunica, apoi matusa. Mama nu isi ia medicamentele pt schizofrenie, are logoree, vorbeste incoerent, rade singura in hohote. Credeti ca este periculos sa locuim cu ea? Pot innebuni si eu daca stau cu ea? Ea vrea sa ma dirijeze si acum, am 34 ani, imi spune mereu ce sa fac, imi impune sa nu renunt la invatamant, desi vreau sa imi schimb profesia, pt ca nu am definitivatul, sunt suplinitoare si voi ramane mereu cu salariu de debutanta. Sotul, spune ca nu ne permitem sa stam in chirie. Am stat o perioada la socrii, dar faceau presiuni asupra mea sa vand apartamentul unde eu si mama suntem coproprietare, iar cum mama nu vrea ma bateau la cap sa o dau in judecata.

simti ca o sa innebunesti daca situatia nu se schimba? Sfatul meu ar fi sa va ganditi bine in ce mediu va cresteti copilul pt ca un asemenea diagnostic netratat este extrem de daunator (asa cum de altfel sunt sigur ca si simti). Curaj!

dupa parerea mea o terapie la mama pentru aderenta la tratament este necesara. Iar pentru voi consider ca trebuie sa faceti demersurile necesare sa obtineti o locunta sociala sau un ajutor de la stat. Este destul de stresant pentru voi sa traiti in mediul care traiti, dar daca mama reuseste sa fie convinsa sa iti ia tratamentul atunci lucrurile o sa stea altfel.

O mama posesiva,chiar daca nu este bolnava,care nu-si vede decat interesele ei,este nociva ptr.toata familia dv. Cautati o modalitate in care sa va fie bine dv.,copilului si sotului,restul,fiecare cu viata lui.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bun găsit! Am nevoie de sprijinul dvs pentru a nu.mi periclita relația cu copilul cel mare. Are 10 ani și de vreo 2-3 ani ne confruntam cu minciuna, ascunsul temelor, ascunsul rezultatelor la învățătură.
Mai nou, și.a făcut prietenă și nu știu cum sa.i explic ca nu e potrivita vârsta, ca alte lucruri sunt prioritare. Mereu îi amintesc ca școală are prioritate însă încearcă sa mă fenteze sistematic. Cum sa procedez, ce cărți îmi recomandați sa citesc pt a tine lucrurile sub control.
Pe el și pe fratele lui îi cresc singura, tatăl lor nefiind în tara. Iar dacă e în tara e foarte permisiv. Recunosc ca nu am cea mai ortodoxa atitudine când văd ca face (copilul de 11 ani) contra celor spuse de mine și tip și îmi ies din minți. Va rog, ajutați.mă sa am o relație buna cu copii.
Mulțumiri!

Linistete-te , nu vei putea niciodata tine lucrurile ”sub control” … si nici nu trebuie . Copiii nu sunt proprietatea noastra si au dreptul sa-si traiasca viata asa cum vor , tot ceea ce putem face este sa fim langa ei atunci cand au nevoie . Putem sa le dam sfaturi pe care ei pot sa le urmeze sau nu , la fel de bine pot sa aleaga si sa invete din propriile greseli . Prioritatile noastre ca parinti nu coincid intodeauna cu prioritatile lor . Ca parinti putem observa ce talente si abilitati au si sa ii ajutam sa si le dezvolte, daca vor . Incepe prin a-l inuraja pentru aspectele pozitive deoarece critica constanta nu va aduce rezultatele dorite .Succes !!!

Mergeți cu ei la psihoterapie. Din păcate copii nu reacționează pozitiv atunci când țipați la ei. Trebuie multa răbdare și trebuie sa găsiți o metoda de ai atrage spre învățătură. Faptul ca le spuneți ca scoala e o prioritate nu e chiar atrăgătoare pentru un copil.

Eu va recomand cartea "Părinți liniștiți, frați fericiti" de dr Laura Marklam.
În ceea ce privește situația prezentată, poate primul lucru pe care ați putea să-l faceți ar fi să învățați să vă gestionați propriile emoții și apoi să lucrați la relația dintre dumneavoastră și copil.
Dacă relația voastră e bazată pe iubire, respect și înțelegere, șansele ca băiatul să asculte sunt mai mari.
De altfel, dumneavoastră de cine ați asculta mai degraba, de cineva care se enervează când îi spuneți ceva și strigă pentru a își impune punctul de vedere sau de cineva calm, care va asculta fără sa judece și va înțelege?
Felicitări ca ați cerut ajutor. Puteți alege o ședință gratuita cu un psiholog, psihoterapeut, consilier.
Mult succes.

Ca sa puteți sa aveți o relație buna cu ei, iar ei sa aibă o dezvoltare armonioasa, cheia este la dumneavoastră, care sunteți adultul. Mergeți și vorbiți cu un psiholog, povestiți-i intreaga istorie a familiei și abia apoi va poate da un sfat pertinent. Cărțile sunt scrise la modul general, e greu de dat o recomandare fără sa știi "dedesubturile" problemei.

Este o perioada mai dificila. Copii incep sa isi formeze identitatea lor, pun""la incercare" pe adultii deobicei pe parintii. Este nevoie sa fiti consecventa. ; ceea ce nu este usor. Daca doriti puteti sa ma cautati in privat.

eu va recomand cu drag, spre cunoastere si spre folos http://www.eusunt.ro/carte-Sustine-constient-adolescenta~3962/ si vizionarea nui video, in acelasi sens ! https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI VA doresc succes !

si inca ceva, NU cautati vina in copil, copilul este ceea ce noi parintii il facem sa fie. Cand va enervati pe el, defapt va enervati pe neputinta Dvs in comunicarea cu el. Este bine ca vreti sa va informati in acest sens ! Succes !

Cand copilul minte inseamna ca nu are incredere in parintele lui, dar nici nu vrea sa piarda iubirea parintelui. Probabil ca nu se simte protejat afectiv si acceptat cu greselile lui.Sa nu uitam ca gresim cu totii, indiferent de varsta.Este vorba de multe frustrare si furie, este felul lui de a-si manifesta revolta ca tatal sau nu este langa el , ca nu se simte respectat ( dvs. spuneti ori folositi uneori metode neortodoxe), mai ales ca este in faza de pre-adolescenta si isi doreste sa aiba drepturi de adult, dar responsabilitati de copil. Faptul ca doriti sa va informati din carti este un lucru bun, dar cred ar fi mult mai util daca ati merge amandoi la un psihoterapeut.