Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Sunt eu egoista sau doar vreau sa imi cres copilul cum cred eu mai bn? Am o fetita de 3 luni de zile si stam cu socrii,socrul se intelege foarte bine cu fata sta cu el in pat rade la el gongane cu el. Cu soacra sta diferit situatia. Cand am aflat k o sa avem o fetita prima ei reactie cu mine a fost “Ai ma tu razi de mine?” Seara cand a venit sotul de la munca i a spus “Ce ai facut ma mama , ai facut fata?” Si ca sa fie treaba treaba tot gravida eram cand i am spus ca poate al 2 lea va iesi baiat il intreaba pe al ei copil “Cum mama il faci si pe al 2 lea?” El ia raspuns ca da si raspunsu ei la a cest lucru a fost “Ai ma mama si daca ies doua iepe?”. Nu m am suparat chiar daca ma durut cand am auzit cum poate sa gandeasca. De aici am ajuns sa cred ca am ceva psihologic cu ea. De cand sa nascut fetita a inceput “Inbraca fata gros k raceste!” In casa avand 23 de grade i am explicat ca pediatrul ne a spus sa nu o infofolim ca ii facem mai mult rau decat bine. Cum o lasam cu
ea o gaseam infofolita in patura ca are fata mainile reci deci ii e frig,parerea mea si a pediatrului nu conta a tinut o asa pana i am zis sa nu ma mai terorizeze ca eu imi cresc copilul cum cred eu ca este mai bine pentru el. I am zis sa nu o mai adoarma in brate ca eu vreau sa o invat sa adoarma frumos in pat,am avut discutii si pe aceasta tema.In prima luna cum scotea fata un sunet si era la ea in brate repede cu ea in picioare ca doar asa tace copilu asa zice ea( fiul ei ii dadea dreptate) i am explicat cu fumosu de 2 -3 ori ca mie acest lucru nu imi place si ca as vrea sa nu il mai faca, copilul meu la doua trei zile noaptea facea galagie pana stateai cu ea in picioarele cu orele cand am vazut cum sta treaba si ca pe ea nu o interesa ca eu ii ziceam sa nu o mai tina asa noaptea cand aveam probleme o pasam sotului ca sa vad daca ii convine. Normal nu i a convenit si a inceput si el sa ii zica ca am dreptate si sa nu o mai tina! Cu baita si biberonul am vrut sa ne ocupam doar noi
parintii de aceste nevoi ale copilului mai ales ca vreau sa se invete si cu tatal cu care isi petrece doar 2-3ore pe zi, nici asta nu i se pare normal ca ce il simte pe tacso cand doarme cu el nu cand face baie si se implica in viata ei precizez ca fata nu sta nici acum la 3 luni seara singura cu tatal,plange cum vede ca am iesit din camera. Daca copilul meu plange in brate la alte persoane nu conteaza ca e tata,bunica sau bunic nu ma lasa sufletul sa o las sa planga la altu in brate si o iau nici asta nu ii convine ca de ce daca plange la ea o leagana si ii tece(i am zis k nu sunt deacord nici cu leganatu si degeaba tot cum vrea ea face). Ieri cand ii curatam mucisorii gazei ma vazut ca ma “luptam” cu ea ca misca capul si sare si ea repede cu “gata,gata!” Si mi au sarit nervii de parca eu o omoram si ea sarea repede sa o salveze si i am zis sa o lase sa isi exprime sentimentele si sa planga. Si a sarit repede k tot ce face ea nu imi convine. Seara cand a venit sotul a inceput sa
se certe cu mine ca ea nu mai vine sa vada fata. Eu vreau ca ele sa aiba o relatie de bunica nepoata dar vreu sa se tina cont si de parerile mele si de cum vreau sa o cresc cu ea e ca si cum as vorbi singura eu ii explic ea face tot cum vrea! Pe deasupra aseara am ajuns sa imi spuna si sotul ca sunt o egoista si nu am suflet. Chiar sunt egoista si nu imi dau seama sau ma gandesc la binele copilului si la cum vreau sa il invat asa cum cred eu. Va rog sa imi scuzati romanul dar simteam nevoia sa ma descarc suntem plecati in strainatate si aseara a fost prima oara cand m am simtit singura si incoltita de toti. Va multumesc anticipat pentru raspuns

Din ce povestiti observ la soacra dvs un comportament contradictoriu…poate fi un mecanism de formatiune reactionala prin care sentimente refulate sunt acoperite de un comportament contrar…adica de supra-ingrijire. Dvs sunteti mama si este normal sa va doriti sa cresteti copilul intr-un anume fel, cert este ca e mai greu din moment ce locuiti cu socrii dvs. Nu sunteti egoista, insa ati acumulat evident niste resentimente si nemultumiri….v-ar ajuta sa stati de vorba cu sotul dvs despre toate acestea sau sa cautati un psihoterapeut cu care sa dezvoltati in terapie acest subiect. In orice caz, fericirea copilului dvs depinde si de fericirea parintilor, implicit a dvs. Ajutandu-va pe dvs, o veti ajuta pe ea.