Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 17 ani și încă din școala am fost un băiat timid. Evitam să vorbesc la școală, la ore nu răspundeam și de cele mai multe ori cei din jurul rădeau sau mă batjocoreau. În timpul pauzelor nu mă ridicam din bancă și nici pachetul pe care-l luam de acasă nu-l mâncam. Tremuram adeseori sau stăteam cu capul în jos.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua ! Am nevoie de ajutorul unui psiholog.
Mă numesc Florin, am 17 ani și sunt o persoană mai retrasă, încă din școala generală am fost un băiat timid, evitam de cele mai multe ori să vorbesc la școală, la ore nu răspundeam și de cele mai multe ori cei din jurul rădeau sau mă batjocoreau. Poate suna ciudat, dar în timpul pauzelor școlare în timpul școlii nu mă ridicam din bancă și nici pachetul pe care-l luam de acasă nu-l mâncam. Tremuram adeseori sau stăteam cu capul în jos, în timpul orelor de sport mă cuprindeau emoțiile și nu știam ce să fac, nu jucam niciodată fotbal din cauza timidității și mă refugiam în baschet. Stau retras foarte mult în casă, nu am folosit niciodată telefonul mobil la școală, ci doar acasă și nu ies deloc din casă cu prietenii în timpul școlii, ci ies doar pentru anumite nevoi. Cu prietenii ies doar în timpul vacanțelor. Acum sunt la liceu, mă cuprind emoțiile și nu știu ce să fac, nu pot glumi sau vorbi mai tare de teamă ce vor spune alții despre mine și nu pot glumi cu ei. Nu mă pot întări, nu am prieteni, băieți, fete cu care să ies și în timpul orelor nu ridic mâna foarte des de emoții, iar în timpul testelor mă emoționez și de cele mai multe ori uit sau mă încurc, de asemenea în timpul pauzelor nu ies din bancă condiserând că nu am ce face, iar in timpul orelor de sport mă cuprind emoțiile și nu joc volei sau fotbal de teamă că voi eșua și vor râde cu toții de mine, eu nejucând niciodată până în momentul de față, din clasa a 5-8 fotbal și 9-11 (momentul de față) volei. Menționez că relația cu mama e foarte bună, dar cu tata e mai complicat fiind despărțit de mama mea. Nu știu ce să fac. Mulțumesc anticipat. |
|||
|
|||
vorbeste in primul rand cu mama ta. Pt a face o psihoterapie oricum vei avea nevoie de sustinerea ei (chiar si a tatalui). Discutati intai in familie despre ce se intampla cu tine dupa care, impreuna cu un specialist, poti invata ce ai nevoie pt a-ti fi bine in viitor. Curaj!
|
|||
|
|||
Iti lipseste increderea in tine, asta denota probleme de comunicare cu familia, ani nevoie de sedinte de consiliere psihologica, sigur exista psiholog scolar si te poate ajuta.
Curaj ! |
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.