Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Mama mea a decedat de cancer acum 3 luni. Eu am lucrat în străinătate si nu i-am putut fi alături. Acum mă gândesc mereu la ea, adorm foarte greu, am izbucniri de plans foarte dese, nu pot scăpa de vina că nu am fost lângă ea în clipele acelea.

  51 vizite

Actualizat: 24 octombrie 2016 | 4 raspunsuri
Terapeuti.ro 6:59am Oct 24
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am o problema…mama mea a decedat acum 3 luni. Eu am lucrat in străinătate si nu am putut fi alături de ea in clipele dinaintea decesului (a decedat de cancer). De doua săptămâni inainte se a muri nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine, poate ca sa nu ma vada ca sufăr. Acum ma gandesc mereu la ea, adorm foarte greu, am izbucniri in plans foarte dese, tin sa mentionez ca relația dintre tata si parintii mamei mele este teribila, si toate cad pe umerii mei, sunt prinsa la mijloc…Ma gandesc mereu la mama și nu pot scapa de vina ca nu am fost langa ea in clipele alea si ca am vazut-o direct la priveghi. Ajutati-ma, nu stiu incotro sa apuc si cum sa fac sa se mai estompeze putin din gandurile astea. Este o invalmaseala enorma in mintea mea….imi lipsește enorm.

Botezat-Antonescu Radu 7:05am Oct 24
Condoleante! Indiferent de circumstantele in care apare, moartea are un impact existential foarte puternic pt oricine. Avem nevoie de o perioada de doliu care variaza de la persoana la persoana. Dati-va voie sa suferiti aceasta pierdere dar aveti in vedere ca aceasta suferinta nu trebuie sa fie pt restul vietii. Ce simtiti acum este firesc, din pacate.
Tiberiu See 7:29am Oct 24
Bună ziua. Este normal ca după o astfel de experiență să fiți afectată însă un doliu prea lung din partea dumneavoastră, faptul că doriți să nu mai plângeți dar totuși nu vă puteți opri, este dovada unei patologii și astfel este recomandată o terapie.
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger
Mihaela Comisel 7:35am Oct 24
Imi pare rau de pierderea dvs.! Perioada de doliu are fazele ei si veti trece prin toate, nu neaparat in aceasi oridine, dar pana nu se va consuma "focul" nu va veti opri. Ati pute totusi scurta perioadele incepand cu ASUMREA, adica vinovatiile nu-si mai au rostul pentru ca trebuie sa va recunoasteti alegerile. Daca ati fi putut, ati fi ajuns la ea, dar ati ales (circumstantele au fost de asa natura) sa nu fiti, deci RECUNOASTETI-VA ALEGEREA!
Mihaela Comisel 7:39am Oct 24
In al doilea rand, daca mama a ales sa nu mai vorbeasca cu dvs. este ca nu a mai putut, fizic, sa fie coerenta, sa poata sa se exprime sau sa se faca inteleasa, indiferent de motivele din spate. Regretele sunt tardive si nu o mai aduc inapoi, dar dvs. puteti face ceva pentru a va usura perioada de doliu. Probabil sunt mult mai mutle vinovatii in afara de ultima sau multe lucruri nerezolvate in relatia cu ea, deci apelati la o persoana de specialtiate care sa va ajute. Nu lasati depresia sa puna stapanire pe dvs.
Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita