Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am un baietel de clasa I, care nu vrea sa ia pranzul la scoala, desi zice ca e gustos. Acasa, seara, e rupt de foame si mananca tot. Astazi i-am zis ca renunt sa-l mai ajut la ceva si ca de acum isi va face el tot de unul singur, inclusiv mancare.

  95 vizite

Actualizat: 05 octombrie 2016 | 10 raspunsuri
Terapeuti.ro 6:30am Oct 5
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am baietel de clasa 1 , adesea ma confrunt cu probleme de genul ca nu indeplineste ceea ce ii zic sa faca. De ex ma supara foarte mult faptul ca nu vrea sa ia prinzul la scoala, desi zice ca e gustos dar de fiecare data doar ciuguleste. Eu incerc sa-i dau fel de fel de explicatii spunindu-i toate beneficiile unei alimentari corecte dar si aportul acesteia in dezvoltarea sa. Totul se soldeaza fara rezultate si asa e in fiecare zi. Azi am zis ca il pedepsesc si nu ii voi mai achita prinzul si el nu va minca ziua intreaga si ca se va alege cu dejunul (si acela cu greu) si urmatoarea masa tocmai seara-cina. El a reactionat plingind zicind ca nu este deacord. (Accentuez ca acasa seara e rupt de foame si maminca tot). Ajutati-ma va rog cum sa procedez corect ca sa nu-l stresez, astazi i-am zis ca nu ne intelegem si ca renunt sa-l mai ajut la ceva si ca deacum isi va fce el tot de unul singur, inclusiv si mincare. Procedez corect ? Sau cu prea mare duritate? Multumesc mult, astept raspuns

Monica Dobrea Psiholog 6:45am Oct 5
Din spusele dvs, pare ca acest comportament dezvoltat de copil, este pentru a atrage atentia si a va face sa va concentrati asupra lui. Ganditi-va care sunt factorii care stau la baza acestui fapt, poate aparitia unui alt fratior mai mic sau poate nu petreceti destul timp cu el. Indicat ar fi sa il tratati ca pe un adult si sa ii spuneti ca este destul de mare si poate decide singur daca va manca pranzul sau nu si normalizati putin situatia actuala ( daca ii e foame cu adevarat, va manca ). Nu mai puneti atat de mult accent pe ceea ce face pentru ca veti intari acest comportament, copilul obtinand exact ce isi doreste: refuza hrana, primeste atentia mamei
Eickmeier Sabina 6:45am Oct 5
Dupa parerea mea nu e bine sa-l pedepsiti, sau cel putin e prea devreme, mi se pare prea drastic sa nu-i mai puneti de mancare si vine im contradictie cu ceea ce-i spune-ti despre alimentatie ; puteti sa-l intrebati ce ar dori sa manance la scoala, incercati sa comunicati cu el si poate asa reusiti sa va dati seama de ce nu mananca la scoala. E doar un copilas, aveti rabdare si nu-l tratati ca pe un adult.
Daniela Scurtu 6:51am Oct 5
Buna dimineata .Doamna draga : " nu indeplineste ceea ce spun ". , va auziti ? Nu este un catel , este un pui de om . Nici nu trebuie sa indeplineasca . Sunte-ti langa el pentru ca : il sprijiniti , il ascultati , il ajutati cand cere .Sunt oameni care nu mananca dimineata …… Deci , tratati copilul ca si cand va este un prieten .Incurajati copilul sa-si spuna pareri , si aratati ca le respectati . Fiti si prietena lui , nu doar mama lui .
Eickmeier Sabina 6:52am Oct 5
La al nu-l trata ca pe un adult ma refer la foarte multe explicatii de ce trebuie sau de ce e important sa manance, el nu constientizeaza ce inseamna alimentatie corecta, etc. dar e important sa-l implicati si pe el si sa incercati impreuna sa gasiti o solutie sau un compromis. Cum zicea colega s-ar putea sa fie si alti factori care joaca un rol.
Margot Raluca Simion 6:54am Oct 5
lasa-ti copilul sa manace cat vrea la pranz. faptul ca el nu mananca este un semn prin care va arata ca nu este de acord cu ceva din comportamentul dvs. problemele alimentare sunt direct legate de prima sursa de hrana (adica mama). pedepsele sunt prea drastice si nu au niciun sens. instaurati panica in copil. plus ca omul este un fel de animal. ce va imaginati? ca o sa moara de foame…plus ca ati zis ca ciuguleste. ceilalti copii vin cu pachet la scoala? …poate e vb de asta…
Monica Dobrea Psiholog 6:55am Oct 5
Daca il pedepsiti prin a-l priva de hrana, o va percepe chiar el apoi ca pe o pedeapsa si veti ajunge la alte rezultate mai putin dorite. Incercati sa il intelegeti si sa ii oferiti libertate :-)
Little Djini 7:04am Oct 5
Copilul e prea mic si stea nemancat. Dar e posibil sa nu ii fie foame. Discutati cu persoanele care se ocupa la pranz de copil si cu invatatoarea. Vedeti cum se comporta si daca sunt probleme de integrare. Poate nu strica un set de analize.
Olimpia Ciocea 7:36am Oct 5
Cel mai important este sa vorbiti cu el( sa tineti cont de nevoile lui ) nu sa-i vorbiti( tinandu-i prelegeri ).Se pare ca va antrenati intr-o lupta cu copilul ( d-voastra vreti sa-i demonstrati ca aveti dreptate , il controlati iar el vrea sa aiba dreptul de a alege , astfel se revolta refuzand mancarea).Gasiti modalitati de a-i castiga cooperarea.Succes!
Soare Fericire 9:34am Oct 5
Puneti-va in locul lui, daca cineva va da fortat sa mancati v-ar place? Nu aceasta este atitudinea de MAMA. Invatati-ti comunicarea cu copilul, despre trairile lui, despre dorintele lui. Copilul nu este un robot care sa asculte doar niste ordine si obligatii. Ca mama aveti obligatia de a va informa cum sa va creste-ti copilul frumos ! In ziua de astazi exista atata informatie incat doar daca nu vrei sa devi un parinte informat ramai in tiparele preluate de la generatiile anterioare, Din felul cum povestiti parca ati fi pe campul de lupta cu propril copil. Va las aici un video care sa va poate deschide apetitul spre informare pe aceasta tema.https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI
Ileana Profeanu 2:47pm Oct 5
scuzati-ma, dar cum va poate trece prin cap faptul de a il lasa fara masa de pranz? O avea el 7-8 ani, dar daca atata simte sa manance asta e. Nu aveti nici un drept sa ii impuneti obiceiuri alimentare. Va zic din proprie experienta, inca de cand eram mica mama mea avea o problema cu cat mananc, adica din punctul ei de vedere mancam prea mult. Asa ca nici nu se obosea sa imi puna mancare la scoala. Si lucrul asta m-a afectat, si m-a facut sa am probleme cu greutatea, deci exact efectul invers celui scontat. Pentru ca numai eu stiam ce e mai bine pentru mine, chiar copil fiind, si perioadele de privare de mancare ma faceau sa ma simt vinovata atunci cand mancam, si ajungeam sa mananc mai mult. Nici nu stiam cat ar "trebui" sa mananc si cand, pentru ca mama mea ca o mama "buna" ce era avea grija ca sa gandeasca in locul meu la capitolul asta. Daca asta e ce vreti sa obtineti, atunci continuati in felul in care ati procedat si pana acum.
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita