Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Sunt o femeie de 39 ani cu studii medii casatorita cu 2 copii. Sotul meu este violent verbal (foarte des) si uneori si fizic. Intotdeauna eu sunt vinovata pentru ca il provoc : mancarea nu este gata la timp si nu este pe placul lui (are diabet), nu este curatenie perfecta in casa (tot timpul sunt jucarii pe jos , haine pe sarma, haine pregatite pentru calcat etc). Lucreaza la paza cate 24 ore iar a doua zi doreste sa fie liniste perfecta in casa : copilul de 2 ani adeseori tipa (doar pentru a-si testa vocea ) in timp ce cea mare de 12 ani sta pe tableta sau pe telefon pentru a nu-l deranja pe tata. Din cauza certurilor frecvente de acasa + aparitia unei surori + colegi care o jigneau fata cea mare a facut depresie acuta cu atacuri de panica initial In februarie 2016.Esta sub tratament cu antidepresive si a fost internata de 3 ori la Obregia. Mi-a spus ca nu-l va ierta in viata ei pe tatal ei pt traumele emotionale si nu intelege cum mai pot sta langa el. Provin dintr-o
familie cu tata alcoolic , o mama casnica care la randul ei a suferit dar nu a facut nimic pentru a ne ajuta pe noi copiii ei desi de multe ori muream de foame in casa. Nici eu si nici sotul meu nu avem prieteni si nu tinem legatura cu nimeni in mod constant in afara parintilor mei si ai lui si a surorilor mele. Tatal sotului meu a fost la randul lui alcoolic si si-a batut soia cu bestialitate in repetate randuri. Sotul meu nu bea , nu fumeaza si nici nu ma inseala. Spune ca isi uraste tatal pentru traumele pe care le-a avut in copilarie dar afirma ca el nu este la fel. L-am amenintat cu despartirea dar adevarul este ca nu am unde sa ma duc. Nu stiu incotr-o sa o mai i-au. Sunt somera , nu am gasit loc la cresa pentru cea mica, si trebuie sa am mereu grija sa nu o supar pe cea mare care la randul ei plange ca nu poate pleca din oras sa se relaxeze. Mentionez ca atat parintii mei cat si ai sotului sunt din Bucuresti, si nu avem rude la tara si nici bani de vacanta. Noaptea plang pe ascuns pentru ca simt ca nu ma sprijina nimeni. Copilul cel mare isi doreste o vacanta/tabara undeva sa nu stea cu noi si problemele noastre ci doar copii de varsta ei. Mie teama ca si cea mica va constientiza in curand toate certurile si nu imi doresc sa impartaseasca experientele negative ale surorii ei. Dupa fiecare certa a doua zi sotul meu vine si nu intelege/vrea de ce sunt suparata pe el. Considera ca nevestele trebuie sa spele, calce, sa aiba grija de copii indiferent in ce stare sunt. in plus eu sunt mai tanara cu 11 ani si nu am voie sa ma plang ca ma doare ceva (ma prefac doar pentru a scapa de treburi-in mintea lui). Nu a foast asa la inceput, doar de cand au aparut copiii. Copilul cel mare imi spune de cand avea 5 ani sa-l parasesc dar mereu am crezut ca il voi schimba. Mam saturat sa ne injure la ora mesei, sa ne faca praf toate visele si gandurile, si apoi sa spuna ca e vina mea. Nu inteleg de ce face asa desi nu bea. Cred ca din cauza glicemiei, si oboselii.Medicul i-a recomandat un stil de viata mai linistit si sa nu mai lucreze de noapte dar el nu are speranta ca va gasi asa ca nici nu cauta. Nu stiu care ar fi intrebarea.Probabil stiu ca ar fi mai bine sa il parasesc dar unde sa ma duc cu copii. Cu copilul cel mare cat timp va mai lua pastile? uneori este foarte bine apoi o ia de la inceput. Dintr-un copil de 10 pe linie a devenit unul care nu isi doreste sa mai invete. Ea este pe moment cea mai importanta de recuperat dar sotul desi a fost avertizat nu se poate abtine sa nu ii spuna ei sau mie vreo doua vorbe urite.

Apelati in masura posibilitatilor la o terapie de familie. E necesar sa comunicati, sa va stabiliti niste reguli si sa tineti cont de nevoile fiecaruia. Ca varianta alternativa, sunt si centre pt femei cu copii unde puteti merge pt a fi ajutati. Nu va complaceti intr-o situatie daunatoare pt copii. Nu vreti sa procedati ca mama dvs

Poti sa incerci sa iei in calcul plecarea ta si a copiilor din tara. In Anglia ai putea obtine ajutor in acest sens deoarece drepturilor femeilor sunt respectate si cu atat mai mult mamelor singure si agresate.

Exista terapeuti de familie si cuplu care va pot sustine in depasirea tuturor acestor dificultati. Am identificat in descrierea dvs. cateva aspecte legate de familia extinsă care ii vor fi de folos unui terapeut pentru a va ajuta. Mult curaj si daca aveti nevoie de contactele catorva specialisti din Bucuresti va rog sa ma contactati in privat. Succes!

Centru pentru femei si copii. Sigur sunt in Bucuresti. Puteti cere informatii si probabil puteti si vedea , concret , alternativele pe care le aveti prin intermediul unui asemenea centru, pentru a proteja copiii si nu in ultimul rand pe dvs.

Am o vecina care a trait ani de zile drama pe care o traiti dv.Rezultatul ? Doi copii (azi adulti) traumatizati cu sechele de lunga durata.Desi foarte inteligenti atmosfera din casa i -a afectat la scoala.Au avut un singur gind -cum sa scape de acasa.Fata,premianta la scoala a fugit de acasa, s-a cuplat cu un golan care i-a sucit mintile i-a facut un copil ,ea a renuntat sa invete mai departe.Si totul din cauza unui tata betiv,violent si scandalagiu.Pina la urma el a murit de infarct-bautura si asa au scapat.Astazi sunt oameni normali dar trecutul le-a marcat vietile.Sfatul meu este sa nu disperati.Solutii exista ,nu renuntati sa va faceti alta viata .Nu cred ca sotul dv se va schimba ,dimpotriva.Va trateaza ca pe o sluga nu ca pe tovarasa lui de viata iar de iubit nici nu poate fii vorba.Aveti o singura viata.Cum o traiti ? Inca o odata nu disperati solutii exista.Am fost traumatizat toata viata de diferite situatii dar am invatat sa lupt pentru a ma ridica si sa-mi fac viata frumoasa.De aceea va spun -intariti-va singura pentru ca nimeni n-o poate face in locul dv.Aveti curajul de a infrunta situatia in care va aflati si luati hotariri care sa va aduca sorele in suflet.Va spune un om care a fost puternic lovit de viata inca de la 12 ani.Dupa fiecare lovitura am fost aruncat la pamint dar m-am ridicat mereu si mareu,mai incet ,mai greu dar m-am ridicat.Asa am invatat sa lupt pentru ca soarele sa stralucesca si pentru mine.Astazi am o situatie buna sunt respectat si apreciat in societate pot spune ca am o viata normala.Dar a trebuit sa lupt pentru asta.Si inca ceva :dupa ce scapati din infernul in care traiti -NICIODATA SA NU MAI PERMITETI CUIVA SA INTRE CU BOCANCII IN SUFLETUL SI VIATA DV.Chiar daca sunteti darimata acum cu curaj si perseverenta veti scapa din infernul de acasa.Si nu va puneti mari sperante in psihologi si medicanente pentru ca multi nu-si pot rezolva propriile pribleme daramite sa le rezolve pe ale altora .Va spun tot din experienta.Va doresc numai bine si CURAJ.VIATA POATE FII FRUMOASA DEPINDE NUMAI DE NOI SA O FACEM FRUMOASA.