De ce va scriu aceste randuri? Eu si sotia mea suntem certati, la un pas de divort din cauza faptului ca am lovit-o in repetate randuri.
Motivele tin de nesiguranta mea in legatura cu propria persoana, gelozia, posesivitatea dar si o mentalitate invechita in ceea ce tine de femei si cum ar trebui sa se comporte ele. Mai exact am considerat pana nu de mult timp ca sotia mea trebuie sa-mi faca mancare, sa-mi spele, sa-mi calce, indiferent de starea ei de oboseala sau de chef.
Mentionam mai devreme faptul ca sunt o fire geloasa si posesiva. Consider ca sotia mea e o femeie frumoasa, mult mai frumoasa decat mi-as fi putut eu permite si tot timpul mi-a fost teama sa nu o pierd si reactionam ciudat si violent verbal sau fizic atunci cand mi se pareau chestii. M-a inteles mult timp si a lasat de la ea dar de fiecare data cand m-a iertat am gresit din nou dupa o anumita perioada si ori am jignit-o pentru a ma simti intr-un fel superior, ori am lovit-o.
Cu timpul, am invatat sa ma abtin de la gelozie si mi-am dat seama ca sotia mea e un om ca si mine, o fiinta firava si am inceput sa preiau din atributiile casei tocmai pentru a-i lasa mai mult timp liber pentru ea sa se relaxeze si am privit cu alti ochi lucrurile din jur si pot spune ca am invins intr-un fel gelozia si posesivitatea dar cea mai recenta cearta a noastra a dus si la o violenta fizica asupra ei si acum ma ameninta cu divortul si e de neinduplecat.
Mentionez faptul ca o respect, e cea mai importanta fiinta pentru mine, inteleg si imi asum greselile facute, incerc sa ma indrept, ma lupt co pornirile mele violente si stiu ce am de facut sa o fac fericita dar imi trebuie un sfat despre cum sa o conving sa-mi acorde inca o sansa. Avem 7 ani de relatie si 6 ani de casnicie, nu avem copii, avem o garsoniera a noastra. Spuneti-mi daca va mai trebuie detalii. Eu am 31 de ani iar ea are 25, ambii provenim din acelasi oras si am pornit la drum din dragoste cu multe planuri de viitor si dorinta de a avea familie si copii. Astept raspunsul dumneavoastra cu interes.