Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Am nevoie de un sfat sau macar de o parere. Am o colega la care in urma cu mai mult timp i-a murit cineva drag iar eu am incercat sa o sustin in felul meu, printre altele lasandu-i la birou intr-o seara un buchet mare de flori si niste bomboane cand dupa ce am vb cu ea si era trista, deprimata, m-am gandit ca o sa o inveseleasca un pic. Mi-a dat de inteles ca s-a bunurat f.mult, ca desi nu era nici o ocazie am facut gestul asta pentru ca am simtit ca trece printr-un moment greu, eu sunt mai rezervata de felul meu in prezenta oamenilor care nu-mi sunt f.apropiati, precum colegii,in sensul ca nu-mi place sa pup si sa imbratisez tot timpul pe oricine, nici nu ma prea pricep la vorbe, insa dau foarte usor, renunt f.usor la orice pentru altii, chiar ma las pe mine din punctul asta de vedere. Ma vizita aproape zilnic la birou, foarte curioasa de viata mea persoanala, eu deloc, intrucat nu ma simt bine in locuri necunoscute. Dupa o vreme am trecut printr-un moment greu, probabil un soi de depresie, cand stateam mereu singura in birou, nu ieseam, nu vb. cu nimeni. In acea perioada unii radeau de mine, altii nu ma bagau in seama iar ea venea aproape zilnic si se baga in seama la mine, sa ma scoata din starea aia. In timp m-am atasat de ea, in sensul ca am inceput sa vad in ea pe sora mea mai mare, eu avand frati in strainatate, prieteni la sute de km. Am inceput sa tin la ea exact ca la fratii mei si mereu cand imi luam tigari luam si pentru cate o cutie de bomboane, aproape zilnic. Mereu cand venea ii dadeam, se bucura, imi reprosa ca nu o las sa ma pupe, ea fiind o fire foarte pupacioasa, asta pentru ca nu-mi place sa ma pupe oricine, ca incearca sa se apropie de mine si eu sunt prea rece cu ea. Cu toate astea venea zilnic aproape si prezenta ei m-a ajutat f.mult sa depasesc momentul;i-am dat de inteles ca eu tin la ea, ca am incredere in ea, ii povesteam orice voia, pt.ca era f.curioasa. Dar i-am dat de inteles ca nu vreau sa fim prietene pentru ca eu nu vreau sa-mi fac prieteni la locul de munca. De cand murise acea persoana draga ii mai scriam seara mesaje de somn linistit la fel cum fac cu fratii mei, dar ei mai mult pentru ca imi povestea ca nu poate dormi ca viseaza urat si voiam sa sustin moral intr-un fel, sa simta ca imi pasa de ea si sa aiba incredere ca va depasi momentul. imi raspundea mereu frumos, niciodata nu mi-a spus ca ar deranja-o.Dupa mai multe luni, intr-o discutie, m-a jignit f.rau in prezenta unei alte colege, fapt pentru care m-am retras, in sensul ca doar o salutam si cam atat.Ea radea la mine cand ma vedea dar eu nu mai puteam sa fac asta. Dupa cateva luni ne-am impacat oarecum, in sensul ca a mai venit la mine, dar nu ii mai dadeam mesaje, nu ii mai dadeau nimic, pentru ca nu mai simteam din suflet ca vreau sa fac asta. In aceasta perioada am avut o discutie in sensul ca i-am spus ca daca o deranjeaza toate astea sa-mi spuna, dar a spus ca nu, dimpotriva. Mereu cand ii dadeam ceva era f.incantata, imi multumea, a doua zi venea iar si tot asa. Dupa ce ne-am impacat, cum spuneam eu eram mai rezervata, nu-i mai dadeam nimic, nu-i mai povesetam nimic. Recent am aflat ca in urma cu vreo doua luni, in perioada cand doar ne salutam s-a dus la o colega si i-a spus ca eu obisnuiam sa-i trimit flori noaptea, ceea ce nu era adevarat, intrucat de doua ori i-am lasat duminica la birou de zilele ei, iar o data cum am spus mai sus pentru ca vorbind seara cu ea la telefon am vazut cat de deprimata era si am vrut sa-i fac o surpriza placuta. Dupa acea conversatie imediat m-am dus la florarie, am cumparat cun buchet si i l-am lasat la birou cu un mesaj de ,, iti doresc liniste sufleteasca,, semnat, pentru ca a doua zi dimineata cand va veni sa se bucure. I-am mai dat unul la mine in birou intr-o zi pentru a-i multumi ca a fost alaturi de mine intr-o perioada grea. Niciodata nu m-a lasat prin comportamentul ei sa cred ca o deranjeaza. Cu toate astea a inventat astfel de vorbe pe care le-a spus la o colega, iar asta la toti ceilalti, asa incat colegii cred ca sunt lesbiana… Cand am aflat am sunat-o si a spus ca da, ea a spus asta, era foarte aroganta, a inceput sa tipe la mine, i-am amintit inca o data de ce am facut toate cele scrise mai sus,lucruri despre care colegii stiau si nu erau discutii. Dar m-a deranjat ca a inventat lucruri neadevarate si a recunoscut asa senin la telefon lucrul asta, dupa ce s-a aflat ce a inventat ea, colegii au inceput sa vb.. Mi-a spus ca daca nu o mai salut niciodata ei nu-i pasa, nu o intereseaza, sa fac ce vreau, nu-i pasa ca am considarat-o ca pe o sora sau ca multe gesturi le-am facut pentru ca stiam ca trece printr-un moment greu si asa pot eu sa-i arat ca imi pasa, cu toate ca inainte sa aflu, incepuse sa vina iar pe la mine, sa ma bage in seama. Oare de ce a facut asta stiind adevarul? Oare ea care mi-a aratat ca m-a sustinut moral doua luni grele din viata mea, nu s-a gandit cat rau imi va face prin astfel de minciuni? daca a avut vreodata dubii in privinta intentiilor mele, de ce a continuat sa primeasca tot ce-i dadeam, sa-mi dea de inteles ca se bucura, sa-mi raspunda frumos la fiecare mesaj, cand ii era mai usor sa ma ignore sau sa-mi spuna ca o deranjeaza ca dupa ce m-am retras sa-mi scoata astfel de vorbe? Cum sa ma comport in continuare cu ea si cu ceilalti care imi zambesc prin fata dar poate au o parere gresita despre mine? Multumesc anticipat pentru parerile si sfaturile dvs.

Ar fi util sa mergi la un psiholog pentru a te lamuri pe tine insati daca ai sau nu inclinatii catre acelasi sex. Ce face ea nu poti controla tu, tu poti doar sa fii constienta de reactiile tale.

Draga mea, e simplu sa rezolvi o situatie in care e implicata imaginea ta “compromitatoare”: poti sa te afisezi cu un barbat cu care sa te comporti destul de tandru, in vazul a cat mai multi colegi. Astfel, banuiala lor s-ar risipi. Ceva mai greu e sa integrezi evenimentul neplacut cu colega ta. Pentru asta, iti recomand cateva sedinte de consiliere psihologica. Succes!

Nu depinde de noi comportamentul altora si nici nu are rost sa ne intrebam de ce o persoana s- a purtat intr- un fel. Oamenii sunt foarte diferiti si ciudati in relatiile cu semenii. Daca ai intrebari launtrice, UN psiholog te poate lamuri. Colega ignor- o, nu merita atentie.

Este doar o parere de nespecialist:prea despici firul in patru ,pentru astfel de oameni,,ignore’,incearca vei vedea ca nu i foarte greu…

Înclinații în acest sens sigur nu am, pun doar f.mult suflet în orice relație indiferent ca e de dragoste,prietenie sau colegialitate cu colegii cu care ma înțeleg mai bine.De asta ma doare sufletul, pt.ca tot ce fac fac din suflet.va mulțumesc pt.raspunsuri