Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Hei, am venit aici pentru ca am nevoie de ajutor. Sunt in primul an de liceu si inca nu am putut sa ma acomodez. Am reusit sa imi fac doar doi prieteni si cand ma uit la ceilalti colegi ca se inteleg asa bine ma intristez ca nu am putut sa ma integrez si eu. Sunt o fire timida cu necunoscutii si de cand sunt la liceu nu mai am deloc incredere in mine, tot ce faceam inainte fara probleme acum fac cu ezitari sau nu mai fac deloc. Mi-e rusine sa ridic mana la ore cand stiu, iar cand profesorii ma pun sa raspund ma blochez si nu pot sa vorbesc coerent, ma fac de ras. Cand vreun coleg vrea sa vorbeasca cu mine am senzatia ca o sa o dau in bara si ca o sa ma creada o ciudata. Ma inchid in mine tot mai mult si stiu ca nu e bine. Mai am o profesoara care ma ironizeaza si ma face de ras fiindca dansa crede ca nu stiu lectia, mie doar imi este rusine, iar asta ma supara. Efectiv nu pot fi eu. Ce sfaturi ma pot ajuta? Multumesc…

Ajustarea la liceu (și la alte schimbări, în general), poate fi grea, copleșitoare. Din ceea ce ai descris, ai anxietate în situațiile sociale și de performanță, evitând situațiile în care ai putea fi evaluata sau judecata fie de colegi, fie de profesori. Probabil te gândești ca trebuie sa faci fata situației cu brio, ca toți vor rade și te vor judeca în caz contrar. Și ca poate ca tu nu ești îndeajuns de buna ca restul, care uite ce bine se descurca și ca dacă ai încerca, sigur ai da-o în bară. O astfel de situație nu e una tocmai plăcută, ci poate fi percepută ca sfârșitul lumii. Hai sa vedem împreună dacă chiar așa e. Chiar dacă tu Îți dorești ca ceilalți sa te placa și sa răspunzi bine la ore întotdeauna, te pregătești în acest sens și Îți dai interesul sa ai relații de prietenie cu colegii, s-ar putea ca unii sa nu te placa și ca uneori sa mai gresesti răspunsul. S-ar putea ca unii profesori sa te ridiculizeze. Dar oare acest lucru te face mai puțin valoroasă? Sau un om care greșește, în anumite situații, dar a cărei valoare intrinsecă rămâne aceeași? Rasul și judecata celorlalți sunt în afara controlului tău – ei pot alege cum sa se comporte, iar tu poți alege cum sa reacționezi la comportamentul lor – te lași copleșită sau, deși te întristezi, găsești puterea sa mergi mai departe? Astea fiind spuse, poți găsi soluții.
1. Poți reduce anxietatea schimbandu-ti perspectiva într-o maniera similara celei de mai sus. 2. Poți învața tehnici de comunicare asertiva, prin care sa Îți exprimi nemulțumirea vis-a-vis de comportamentele celorlalți, înțelegând ca ei tot pot alege sa continue.
3. Poți depăși anxietatea prin expunerea la situațiile de care îți este teama. De obicei, scenariile pe care ni le facem sunt mult mai negre decât realitatea.
4. Poți dezvolta o rețea sociala în clasă, ca tampon pentru situațiile neplăcute și distractor etc.
Dacă poți, vorbește cu psihologul liceului, sau cu părinții pentru a vedea un terapeut care sa te susțină în aceasta perioada.

Daca exista in scoala psiholog/consilier scolar mergi si discuta problema cu el. Pot sa-ti spun ca exact ca tine eram si eu in liceu, in primii doi ani, doar ca eu aveam o prietena nu doua (norocoaso tu). Chestia e ca tine si de varsta (adolescenta-i viata grea), apoi cine spune ca trebuie sa fii prietena cu toata clasa? Accepta-te asa cum esti, fii mandra de tine, fii mai zambitoare, esti unica si asta e minunat ! Cu timpul vei intelege. Daca nu e liceul cum te asteptai sa fie inseamna ca e o noua provocare de care ai nevoie ca sa devii cine esti . Ar fi plictisitor sa fie totul cum vrem.

Ce situatie mai exacta a declanșat neincrederea in tine? Te compari cu ceilalti colegi si te simti inferior lor? Poți sa iti pui mai multe întrebări si asa vei gasi răspunsuri , răspunsuri pe baza carora poți lucra cu tine in a schimba modul de perceptie a situației actuale. Lucrul cu tine ar putea consta in a dărâma fiecare temere de ridicol sau de neincredere cu afirmații opuse, gen: eu sunt dintodeauna încredere în sine, eu sunt dintodeauna stapanirea emoțiilor , eu sunt dintodeauna in armonie cu mine si cei cu care interactionez, etc. Cauta afirmatia de care ai cel mai multa nevoie acum si lucreaza cu ea zilnic de mai multe ori pe zi . Este un exercițiu simplu si nu ai ce pierde – verifica! nu uita ca suntem unici ca indivizi si ca fiecare avem cava bun si frumos in noi , ceva unic, ceea ce face sa nu ne comparam cu alte persoane , ci sa fim in o continua cunoastere, descoperire si dezvoltare a ceea ce noi înșine avem special. SUCCES!