Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua.Nu imi vine sa cred ca am gasit intr-adevar un psiholog care sa imi dea un sfat!
Situatia mea este urmatoarea:am 23 de ani,un baietel de 1 an si 6 luni si sunt in a 4a luna de sarcina.Nu sunt casatorita,nu locuiesc in Romania,nu am un job pentru ca eu personal cred ca este mai important sa imi cresc eu copiii,macar pana la varsta de 3 ani cand se vor duce la gradinita.Anul asta termin seralul in Romania,chiar daca ar fi trebuit sa termin facultatea anul asta(asa ar fi facut o fata responsabila).Am 3 surori si un frate,toti casatoriti cu copii.Tatal meu a murit de cancer cand eu aveam 16 ani si mama mea a murit de cancer cand aveam aproape 20;nu am reusit sa trec peste,o visez pe maicamea mereu si nu reusesc sa ma impac cu ideea ca am ramas singura,dar nu e asta problema mea cea mai mare acum.Problema mea este urmatoarea:tatal copiilor mei.Urmeaza sa fie judecat si inchis in puscarie pentru ceva timp pentru detinerea abuziva de arme,a mai fost inchis pentru trafic de droguri si i-am fost alaturi chiar daca nu am fost niciodata de acord cu ceea ce facea.Acum de cand a iesit din puscarie(anul trecut in august),se drogheaza mereu,in fiecare zi,cand nu se drogheaza e tot timpul nervos,da in mine,ma critica tot timpul,orice as face nu e bine,ma insulta mereu,ma face sa ma simt de parca nu am altceva ce sa fac decat sa il accept si sa tac.Inainte il iubeam si imi era mila de el,mi-a promis mereu ca atunci cand vom avea copii el se va schimba si vom avea o viata normala si va fi un tata responsabil,dar nu s-a tinut de cuvant.Copilul spune ca il iubeste,dar nu are niciodata timp sa ii fie tata,decat ii da palme cand greseste dar nu ii explica,nu se joaca cu el,nu se comporta ca un parinte,nu are nici macar instinctul.Spune mereu ca si-a nenorocit viata de cand il avem pe primul baietel.
Cum am spus si mai sus,eu inainte il iubeam,dar acum ca baiatul meu incepe sa inteleaga si imita tot ce facem noi,imi este frica ca nu cumva sa il ia de exemplu pe taicasu si sa devina ca el.El de cand a iesit din inchisoare vrea sa ma dea afara din casa cu tot cu copiii mei,dar mie imi e frica din cauza banilor,ca nu o sa pot avea atati bani cat sa satisfac necesitatile ambilor mei copii.Am vorbit cu surorile mele care locuiesc in Romania despre situatia mea si mi-au spus ca nu am ce cauta in Romania cu 2 copii dupa mine…le-am cerut ajutorul si nu vor sa ma ajute(nu ii judec,au si ei copiii lor).Am cautat de munca si se gaseste,pe bani putini dar s-ar gasi si in Romania de munca,si as sta in casuta pe care o am de la parintii mei…numai ca imi este foarte greu sa vad ce as putea sa fac ca sa imi cresc copiii bine.Ce sa fac?Ce decizie sa iau?Ce e mai bine pentru copiii mei?Ce ar fi mai bine pentru mine?

Situația ta e complicata și tristă, dar e bine ca reușești sa îi găsești rezolvări. A trai si a creste copiii în mediul periculos în care se învârte tatăl lor ai intuit bine ca nu e cea mai buna soluție. Din punct de vedere financiar, chiar dacă ți-ar fi ai greu, ai reuși sa ai o anumita independență alegând sa pleci din acel mediu. De asemenea, spui ca o fata responsabilă ar fi făcut anumite lucruri (de exemplu, ar fi terminat facultatea). Timpul nu e pierdut – poți alege sa iei o decizie responsabila acum. Nu o putem face noi însă în locul tău, ci te putem doar sprijini în procesul de luare de decizii.

Trebuie sa scoti copiii din acel mediu toxic. Relatia ta cu tatal lor este una extrem de nociva pentru ei si pentru tine. La fel, omul tau are probleme serioase si fara optiunea de-a urma un progam de dezintoxicare, terapie si hotararea actionata sa-si schimbe viata nu aveti nici o sansa sa va fie bine. Te sfatuiesc sa cauti un centru maternal in zona ta si sa pleci acolo cu copiii. Specialistii din centru stiu cum sa te ajute in a gasi solutii. Si asta urgent !!!

Dupa cum ai observat si tu copilul incepe sa copieze comportamentul parintilor. Din practica terpeutica a reiesit ca in familiile traumatice sceneriul inconstient de viata al viitorului adult se formeaza pana in varsta de 4 ani, iar principala sa caracteristica este aceia ca tinde sa se realizeze pe parcursul vietii. Asta se intapla deoarece omul alege in mod automat din tot ce-i ofera viata la un moment dat, doar ceea ce filtrele creatae de prorpia experienta de viata lasa sa treaca, Asa dar exista mari sanse sa devina un abuzator la fel ca tatal daca este un temperament puternic sau sa faca alegeri care sa-l posteze in situatia de victma dependenta de un abozator daca este mai sensibil, mirandu-se de nenorocul lui in viata. Pe scurt, asa cum spune si Ana-Maria nu prea exista sanse de rezolvare a situatiei decat daca el ar actiona cu hotarare in aceasta directie ceeace nu se intrevede si daca dpriti puteti cauta pe net statistici referitor la sansele de recuperare ale unui dependent de droguri care sunt destul de mici, ca sa nu mai vorbim de costuri. Dataorita comportamentului sau violent, ar trebui sa dispareti pur si simpu din viata lui pentru a nu mai fi gasita, deoarece dependenta de droguri duce la reactii imprevizibile mai ales la aparitia sevrajului. Daca copilul dumneavoastra are cetenie straina, cred ca veti putea gasi institutii asemnanatoare cu cele de aici in a va proteja pe dumneavoastra si copilul, poate mai bine organizate si administrate. Cu siguranta copilul inca nenascut sufera, sistemul dumeavoastra hormonal ii influenteaza in multe puncte de vedere, iar in regresiile terapeutice se ajunge uneori ca sa se deceleze o cauza aflata din timpul cand clientul se afla in perioada intrauterina, verificabila apoi prin ceeace acesta cunoaste deja sau afla daca isi intreaba mama despre acea perioada din viata ei. OPe scurt, orice intarziere mi se plare clar in defavoarea dumneavoastra si a viitorului copiilor.