Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Tatal meu s-a sinucis acum o luna, iar de atunci ma gandesc ca a facut-o din cauza mea. Parintii mei erau divortati, tatal meu avea probleme cu bautura si de fiecare data cand era baut facea scandal si o batea pe mama. I-am scris cateva intamplari care mi-au ramas mie in minte cu cateva zile inainte sa se sinucida…

  221 vizite

Actualizat: 05 august 2015 | 5 raspunsuri
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,am 26 de ani si tatal meu s-a sinucis acum o luna de zile, de atunci nu pot sa fac altceva decat sa ma gandesc la el, ca a facut-o din cauza mea. Parintii mei erau divortati de cand eram eu mai mica,aveam 14 ani. Toata copilaria mea a fost intr-un scandal continuu, tatal meu avea probleme cu bautura si de fiecare data cand era baut facea scandal si o batea pe mama. Cand s-au despartit definitiv a fost cand tot tatal meu a plecat la alta familie, iar eu si fratele meu am ramas cu mama. Si acest lucru pe langa toate celelalte cred ca m-au afectat foarte tare deoarece si in ziua de astazi tineam minte foarte clar intamplarile de atunci. Si ca sa ajung de unde problema cu vina , e ca in ultima vreme inainte sa se sinucida m-am cam racit de el, deoarece eram suparata ca nu aveam si eu un tata normal ca toata lumea, ca nu face orice pentru mine, ca ma suna numai cand eram beat..desi stiam ca ma iubeste , asa in modul lui, am fost egoista si orgolioasa si i-am scris cateva intamplari care mi-au ramas mie in minte,in semn de repros cred ca sa ma descarc si eu…toate astea cu cateva zile sa se sinucida, chiar de ziua lui, cand eu nici macar nu l-am sunat, ca eram suparata ca nici el nu ma sunase pe mine, imi trimisese doar mesaj..

imi pare sincer rau pt suferinta cu care a trebuit sa traiesti atat tu cat si fratele si mama ta timp de zeci de ani si iti inteleg sentimentul de vinovatie insa vreau sa iti spun ca suferinta tatalui tau nu are legatura cu tine… a fost ‘crucea’ vietii lui si are legatura cu alegerile pe care le-a facut singur. Da-ti un timp pt a trece prin doliu, eventual cere ajutorul persoanelor apropiate sau unui terapeut care sa fie alaturi de tine. Condoleante!
 3
Oare, tot tu ai fost vinovata pentru placerea de a bea a tatalui tau? Tot tu vinovata de faptul ca parintii nu s-au inteles si s-au despartit? Alegerea, din pacate gresita, a fost a lui personala si n-a depins nici de reprosurile tale, nici de faptul ca nu l-ai sunat. Viata ta merge inainte indiferent de alegerile parintilor, oricat de grave ar fi, chiar daca durerea din suflet este mare, trebuie sa te gandesti daca vrei sa-ti aliniezi viata gandindu-te mereu la alegerea tatalui, facandu-ti mereu reprosuri. Vei avea o familie, copii, gandeste-te daca si familia pe care ti-o vei intemeia vrei sa fie asemenatoare cu ce ai trait, daca si copiii tai vrei sa treaca prin asemenea situatii si sentimente. E greu, dar, cauta sa te desperti de aceste autoreprosuri, sa ierti si mai ales sa te ierti. Cineva acolo sus te iubeste!!
 1
Pierderea uui parinte este foarte grea, chiar si cand parintele nu a fost chiar cel mai bun tata. Imi pare foarte rau pentru pierderea ta! Tinand cont de ce ai povestit eu iti recomand sa apelezi la un psihoterapeut. Cred ca sufletul tau are multe rani care se cer ingrijite in acest moment, iar o astfel de persoana te poate ajuta si te poate insoti pe acest drum.
 2
Gandeste-te la cauza care il facea sa bea. Era problema LUI, sufleteasca. O problema mai veche decat tine, cu profunde radacini in copilaria lui. Sa iti asumi TU vina pentru faptele lui? Te crezi un zeu? Tu nu poti determina pe cineva sa faca ceva ce el nu vrea… Nu poti face pe cineva sa recurga la gesturi extreme pentru ca tu ai facut ceva… asa cum nu poti sa il impiedici, pentru ca NU ai facut ceva. Nu ai aceasta putere… Nimeni nu o are, dintre pamanteni.
 1
va recomand sa luati legatura cu asociatia “exista viata dupa doliu” , au si pagina pe facebook ; numele fondatoarei este mihaela vlad ; aceasta asociatie ofera consiliere , inclusiv terapie psihologica gratuita / sau cu preturi derizorii , ptr persoanele care au pierdut un membru al familiei.asociatia este in bucuresti , dar au si mici centre /coloboratori in marile orase………..
 1
Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia, Sinucidere
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita