Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bună ziua,
Am 20 de ani, sunt stundentă și am o relație stabilă cu prietenul meu. Suntem foarte apropiați și ținem unul la celălalt. Locuiesc în București.

Am rămas însărcinată, nici acum nu-mi dau seama cum, din moment ce ne-am protejat. S-a spart prezervativul la un moment dat, dar nu am crezut că urmările vor și așa de grave, în sensul că nici măcar nu a ejaculat pe mine. Nu iau anticoncepționale, îmi e teamă de analize în general. Nu de consultație în sine, nici măcar de ace, ci de rezultat. În familia mea există persoane care au cancer, mama și bunica mea. Nu vreau să aflu că am același lucru. Mi-a fost teamă de asta toată viața.

Am făcut un test de sarcină la o săptămână după ce am început să am simptomele tipice, dar a ieșit negativ. Am mai făcut un test într-o zi în care mi-a fost foarte rău și a ieșit pozitiv. Am sunat imediat la o clinică privată- Marie Stopes International. Am făcut programare, am mers a doua zi împreună cu prietnul meu și am urmat tratamentul medicamentos. Eram în 6 sătpămâni jumătate.
Trebuia să merg la control în 2 zile de la tratament, dar am plecat din București în Scornicești, Olt, pentru că a murit bunicul meu. Nu m-am putut întoarce pentru că încă sunt un copil pentru părinții mei și trebuia să dau explicații. Terminasem sesiunea înainte să fac testul de sarcină și pretextul pentru primul control a fost că va trebui să-mi duc diploma de bac la facultate. Nu voiam să afle sub nicio formă, așa că am ajuns la clinică abia ieri. Adică după 2 săptămâni.
Nu aveam stimă de sine scăzută sau mustrări de conștiință, pentru că sunt destul de realistă și sigură pe mine. Sau eram, până după ecografie. Am fost tratată jalnic, ca un fel de curviștină proastă. Doamenele doctor, fiind ceva mai în vârstă și cu altfel de păreri despre întreruperile de sarcină, mi-au spus lucruri precum ”dacă tu în capul tău crezi că trebuie să faci testul de sarcină de una singură”, sau ”dar ce dragă, ai fost la plajă și în vacanță de n-ai venit?” Păi, de-aia eram acolo, pentru că ele sunt specialistele. Nu am explicat situția cu bunicul meu pentru că nu le-ar fi interesat oricum, dar nici nu era treaba lor. Nici nu-mi bat joc de corpul meu, dacă aș fi avut cum, m-aș fi dus imediat. Și dacă nu aș fi vrut o atmosferă plăcută, așa cum e descrisă clinica pe site-ul oficial, mă duceam la un spital public și probabil mă alegeam și cu vreo infecție. În fine. Una dintre ele țipa la mine și-și dădea întruna ochii peste cap pentru că nu țineam genunchii nu știu cum, cealală mi-a zis că de ce am vezica goală, deși ele îmi spuseseră să merg la baie înainte ș.a.m.d. Îmi ceream scuze pentru că nu înțelegeam ce mi se cere și mi se spunea cu aroganță că măcar atât să fac, dacă tot am rămas însărcinată.
M-am gândit că fac asta ca să le plătesc câteva sute de lei și pentru consilierea psihologică. Poate o fi o ciudată strategie de marketing, cine știe.
Bun, pe scurt, aste mi-e problema. Mă simt un jeg de om și am mustrări de ieri pentru că niște doamne frustrate nu au știut să se poarte cu profesionalism și m-au tratat ca și cum n-aveam drepul să fiu activă sexual la aproape 21 de ani. Ca și cum aveam 11 ani și urma să nasc. Cum scap de starea asta?
Vă mulțumesc anticpat!

Sunteți un om ca toți oamenii, cu nimic mai prejos, aveți o valoare neprețuită pentru cei care contează în viața dumneavoastră.
Cele două "doamne ", din păcate, nu ar merita să fie medici…
Vă rog să uitați, deși pare imposibil, acest episod urât…

Vi se intampla des ca atunci cand cineva va trateaza similar (asta daca vi s-a mai intamplat) sa ajungeti sa aveti indoilei in privinta dvs si a deciziilor dvs? Daca raspunsul este nu, atunci va mai intreb: este posibil ca aceste doamne, prin comportamentul lor, sa fi zgandarit ceva in interiorul dvs ce exista deja, dar pe care l-ati ignorat?

tu ce simti ca ca ai vrea sa faci? Eu in locul tau, in acest moment (daca nu am putut reactiona atunci) as simti furie si m-as duce ‘peste ele’ cu o reclamatie la conducere in prealabil. Dar in acelasi timp ma gandesc ca el defapt sufera, poate de gelozie ca nu pot ramane si ele gravide… sau ca nu mai au frumoasa varsta de 20 ani… si asta ma linisteste. Ma gandesc ca problema nu este a mea, o tanara femeie care sunt constienta de viata mea, ci a lor (din orice motiv). Poate ca ceea ce simti este totusi un cumul de emotii: stirea surpriza ca ai ramas gravida, moarte bunicului tau, faptul ca ascunzi sarcina de parinti + nesimtirea ‘specialistelor’ care a pus capac. Sugestia mea ar fi sa incerci sa te detasezi de ce cred altii si sa te ingrijesti. Sarcina usoara si sanatoasa!

Nu cred că mai există sarcina. Eu asta am înțeles. Ar fi necesară precizarea.

Comportamentul doamnelor doctor este total neprofesional si nedeontologic. In acelasi timp este important sa vezi si lipsa voastra de maturitate legata de acesta situatie deosebita de viata. Cautati sa depasiti momentul, invatand lectia oferita de viata. Cautati un psiholog pentru ajutor. Mult SUCCES!!!!!!

Daca esti activa sexual , ai putea lua in considerare sa fii sub supravegherea unui medic ginecolog pentru controalele de rutina , pentru alternative anti-conceptionale sau pentru situatii exceptionale ca aceasta. Probabil lipsa de profesionalism si de umanitate a personalului respectiv (care poate isi "platea" prin aceasta atitudine ipocrizia celui care e platit sa faca ceva ce considera condamnabil sau sub cenzura sa morala) s-au asezat un pic pe zona de vinovatie /rusine a ta a si de asta te-au impactat asa puternic. Poti trimite clinicii un mail cu ce ai povestit mai sus, tocmai pentru a consolida un pic in tine persoana adulta constienta de drepturile sale, fata de starea de neputinta si umilinta in care te-au asezat.